INVINGATORII PERDANTI

Din ce in ce mai des gandul imi fuge spre recunoasterea faptului ca acum, la peste 40 de ani, nu ma pot lauda cu realizari pragmatice... Si asta intr-o societate in care existi numai daca posezi inseamna ca ai ratat...

Si totusi, din varful "ratarii" mele privesc cu nedumerire de cele mai multe ori in jurul meu si simt ca cel mai castigat sunt eu... Am trait cum am vrut si am facut compromisuri atat cat sa nu ma ingretosez... Pot sta drept in fata oglinzii...

Pareri de rau? Da. Desigur. Nu am avut suficient curaj de a ma opune ferm apucaturilor omenesti. Si daca imi este rusine de ceva, imi este rusine de scurtele perioade in care am incercat sa ma "integrez" in cadrul turmei... Am inteles abia mai tarziu ca daca vreau sa fiu eu insumi trebuie sa stau in afara ei...

Stand asa pe margine si privind lupta surda a berbecilor si mioarelor turmei am realizat de ce obosesc atat de repede... Continua ingrijorare pentru iarba cea mai verde, pentru pasunile cele mai intinse si staulul cel mai modern le ocupa mai toata viata... Si alergand dupa lucruri care se vor strica sau invechi, vor alege sa alerge dupa alte lucruri mai noi si mai atragatoare, dar care se vor strica si mai repede...

Acum 30-40 de ani un model de autoturism avea o viata lunga de cativa ani... Astazi, aproape anual ti se ofera un model nou, din acelasi segement al aceleiasi marci... Am vrut sa conversam fara fir, apoi am vrut sa ne si vedem apoi am vrut sa avem un computer cat un telefon... Niciodata nu ne oprim... Si desi ne oboseste alergarea aceasta, niciodata nu obosim a alerga...

Pentru ca renuntam... Renuntam la a mai citi o carte si am inlocuit-o cu Internetul unde iata, pana si eu imi pot descarca mediocru gandurile... Avem senzatia ca suntem in castig insa de fapt pierdem... Ne pierdem cu totul in jungla lucrurilor ce ni se ofera spre a ne obloji lenea, bolnava de atata munca si gandire pe parcursul evolutiei...

Dupa atata amar de viata traita pe Pamant inca imi caut locul... Nu am sa renunt niciodata la lucrurile in care cred... Nu din incapatanare si nici din dorinta de a dovedi ceva, ci doar pentru ca sunt exact asa cum sunt si nu altfel...

Sunt un pacatos constient de pacatul sau... Imi caut iertarea ce nu o voi gasi niciodata la oameni... Dar oamenii sunt forma cea mai inteligenta de viata de pe Terra... Presupun acest lucru desi instinctul de autodistrugere si de dominatie asupra semenilor aduce mai degraba a animalitate...

Astazi se ridica osanale mediocritatii. S-au inversat polii si am redefinit mediocritatea. Acum este suficient sa ai, nu sa fii si educat pentru a putea face fata responsabilitatii de a avea multe... Iubim puterea dar evitam responsabilitatea ce vine odata cu ea... Vorbesc la plural pentru a nu jigni, desi cunosc bipezi ce ar merita jignirea... Sunt cazuri, din ce in ce mai putine, care isi merita succesul... Dar aceasta a inceput sa devina exceptia de la regula...

Insa nu mai am furia necesara. Nu pot fi furios nici pe cel mediocru, nici pe cel prost, ba chiar ma uit am inceput sa am o miloasa intelegere pentru ei... Pur si simplu sunt linistit... Nu am ratat nimic daca asa ar trebui sa fiu ca sa am... Si daca numai Marele Compromis este acela care ajuta sa fii berbecul sef atunci refuz pozitia... Nu am pierdut nimic deci... Dimpotriva. Sunt castigat. Categoric, sunt mult mai castigat...