site stats

joi, 29 octombrie 2009

SLALOM PRINTRE IDEALURI... (revizuit)

Randurile de mai jos le-am scris acum doi ani, cand nici nu visam inca sa plec din Romania... Cineva a facut acest comentariu la unul dintre articolele postate. Si m-a atins. Cine stie? Poate ca m-a si indemnat. Sau mi-a dat curaj de a implini "visul romanesc": plecarea din tara... Restul randurilor scrise sunt un comentariu la una dintre postarile mele de pe un alt blog. Trebuie sa pun acest text pe prima pagina. E atat de real. Si plin de tristete... Pentru prima oara pun in rosu un text pentru a-i sublinia importanta.... Asta credem noi despre noi...

Pentru cei care sunt descrisi de randuri ce le voi cita ca fiind m o t i v u l, am urmatorul mesaj: fiind de fapt doar niste amarati care dau din coate, fiindca doar atata stiu, mai ganditi-va odata inainte de a lovi din cuvinte un om care poate mai mult ca voi. Tot ceea ce faceti este sa contribuiti la propria voastra afundare in mocirla. Mai adanc. Si mai adanc.

Diferenta intre oaie si porc nu? Oaia fuge din noroi, pe cand porcul acolo se tavaleste si grohaie mai cu placere... Nu faceti nimic altceva decat sa va laudati intre voi, ramanand de fapt tot ceea ce sunteti: bipezi disperati care simt ca suflarea mediocritatii in ceafa risca sa ii dea de gol toata viata. Oameni care, mai mult nu pot, si nici nu au capacitatea de a recunoaste valoarea altora...

Niste zoaie care se zbat sa supravietuiasca dand din gura doar... Fara nici un alt efort suplimentar, mancand rahat si stand in genuchi cu capul la umbra burtii unuia sau altuia
ca sa nu va bata soarele in ochi cand aplicati cu elan o felatie... Si sa nu uit! Mai apoi va scuzati patetic, intocmai ca si prostituatele, ca nu puteati face altceva, ca aveti familii de intretinut si responsabilitati, si copii...

Ma intreb ce invata fiii si fiicele voastre de la voi... Va plangeti cu tupeu cand treburile merg prost, si va puneti medalii de onoare cand totul este bine... Ca de! Trebuie si tupeu si un stomac tabacit ca sa faci asa ceva. Mai astia, incepeti rezolvarea problemei cu voi nu cu caprele altora...

Pentru ca oamenii buni pleaca. Nu au loc de voi. Din bun-simt le e groaza sa intre in cocina voastra... Si asa, incet-incet, ramaneti voi intre voi, etalandu-va mediocritatea izvorata din gandirea orientata exclusiv spre stomac si ritualuri de imperechere... Stilul asta de viata imi aminteste de ceva... Aaaaa! Da! Urangutanii fac la fel... Si gibonii...

Desigur puteti da din gura pana viu se acreste. Asta nu o sa va sporeasca valoarea si nici nu o sa va faca mai buni... Pentru ca exista un etalon. Si acela nu sunteti voi. Fizicianul model este Einstein. Politicianul model este Churchill. Pana si la capitolul curvet exista un etalon: starul porno model este Traci Lords. Voi sunteti microscopici prin comparatie... Desigur, ati gasit si scuza... Altii sunt de vina... Inca un fard pe un gard ca sa pareti voi mai frumosi...

Poate ca ar trebui sa plec si eu, dupa cum imi sugereaza fata asta pe care nici macar nu o cunosc. Suna tentant. Dar am ales sa raman. Sa va fac viata grea. Pentru ca sigur sunt oameni care merita sa raman. Cunosc cativa. Voi, cei despre care vorbeste "Alina", sunteti doar niste lichele amarate... Niste gainari... Ce daca sunteti multi?!!

Iata deci textul:

..."Pentru Romania nu se mai poate face nimic. Daca ai fost in balconul de la universitate, daca ai fost martor la revolutie, daca ai vazut masinile albe plecand in directii necunoscute, masini din portbagajul carora ieseau membre insangerate, daca iti pasa, daca ai facut tot ce spui acolo, daca ai fost mandru ca esti numit golan, inseamna ca esti idealist. Dezamagirea iti va fi mai mare, atunci cand vei realiza la un moment dat ca NU SE MAI POATE FACE NIMIC. Si vei realiza asta, crede-ma.

E ciudat altceva: majoritatea romanilor care puteau schimba ceva, au renuntat. Au plecat. Tu fie duci idealismul dincolo de instinctul de conservare, ori nu esti pe de-antregul roman. Ori amandoua.

Nu e in psihologia poporului asta sa nu renunte. Calea de supravietuire a romanului a fost compromisul, renuntarea, plecarea capului. Curvasaria intelectuala, acceptarea tuturor lucrurilor venite de afara. Lingusirea potentatilor vremii. Fie ca se inchinau lui Allah, fie ca purtau zvastica, fie secera si ciocanul. Asta am facut inca de la zorii istoriei. De cand i-am ucis pe cei mai buni dintre noi. De cand Burebista era ucis de ai sai. De cand noi toti gasim mijloace prin care ii inselam pe ceilalti pentru a trage foloase. De cand dam mita, de cand mintim, inselam. Asta e viata romanului. Si acest roman il dispretuieste din toate puterile pe cel care nu procedeaza asa. Pentru ca nu il intelege. Si, il exclude, il exileaza, il face sa plece. Sau sa reziste si sa dea gres.

...Poate ai o picatura de sange unguresc ori sarbesc. Sasii sunt mult mai pragmatici. Nu reactioneaza asa. Cat despre mine, romanca idealista, dar dezamagita, prefer sa imi ajut tara de afara. Nu o sa ascund niciodata ca sunt romanca. E si asta o cale. Cel putin nu am sentimentul ca am trait degeaba. Iti doresc sa nu simti niciodata asta. Va ucide iremediabil idealistul din tine. Si, atunci cand moare un sentiment, moare o lume intreaga.

Cu bine
Alina"

Vine satra!!!

Am o disputa cu un amic foarte bun. Un tip care gandeste dupa inima mea. Aproape in totalitate. Si avem o mica disputa. Amicala. Intre noi. El zice ca nu merge la vot. Are argumente. Eu incerc sa il coving sa mearga. Tot cu argumente.

Zilele trecute, vorbind cu el ma plezneste dupa ceafa o idee... Daca nu ma duc la vot ii las pe prosti sa aleaga in locul meu... Apoi vad tiganimea la televiziunea lu` peste, ca asa sunt toate, o vad deci razand cu gura pana la urechi... "Da` ce au facut romanii vostrii pana acuma?" Si chicotesc si isi dau coate pirandele din cadrul indepartat...

Ce scriam acum cateva luni de zile si eu si altii pe bloguri se adevereste. Tiganimea are un plan. Il aplica. Si este unita. A corupt cu galbenii de la gatul pirandelor si cu banii neimpozabili din cersetorie pana si pe cei mai inalti demnitari ai statului. Marele PSD-ist Nicolescu-Duvaz, nas la un rege, altu` pe la un un bulibasa din Craiova...

Romanii infometati si indobitociti de propriile progenituri alearga sa se angajeze slugi la tigani. Aruncate strategic prin patul zevzecilor demnitari romani, tiganci si romance deopotriva au dat tiganilor putere si acum ii au la mana pe multi. Au acaparat centrele marilor orase fara ca nimeni sa ii intrebe de ce sau cum. Visul tiganului care a fost sluga romanilor in vremuri demult duse se implineste acum. Acum el se crede stapanul inelelor, pardon, ghiulurilor, si abia asteapta sa ne-o intoarca.

Au vandut maneaua si romanii prostiti de o scoala ce nu ii invata nimic, au cumparat-o. Tot romanii le-au dat bani cersetorilor la colt de strada sau semafor. Asa l-a imbogatit romanul pe tigan si i-a pus pe tava resursele necesare ca sa ne-o traga. Au fentat-o ei tiganii si pe Madonna care probabil inca incearca sa inteleaga momentul acela penibil din Romania... Cumpara timp de antena prin toate emisiunile televizate... Tiganii... Da tiganii. Si romanul vinde. Orice. Onoarea. Demnitatea. Fara ca macar sa fie constient ca atunci cand primeste "darul" si-a mai pus o zala lantul greu al viitorului...

Inchipuieste-ti tu cititorule acum o tara condusa de tigani. Nu au istorie. Nu au treaba cu istoria noastra. Nu au un teritoriu. Au nevoie de unul. Nu neaparat cat de mare e Romania moderna. De aceea pot negocia teritorii din daca va fi cazul. E doar un posibil scenariu. Tiganii nu au tara. Ei vor sa si-o faca pe a lor. Tragandune-o noua. Si la picioare, si prin susul partilor anatomice. Asta este unul din multele lucruri care se POT intampla in viitor daca nu VOTEZI de acum incolo.

Am o problema cu tiganii.
Si tu ai. Nu cu fiecare. Doar cu cei mai multi. Cu cei care nu vor sa accepte legile si valorile in care traieste un om civilizat. Nu am pornit eu treaba asta. Au pornit-o ei. Eu reactionez. Am o problema cu politicienii. Care ne-au vandut. Sunt tradatori de neam si tara. Si trebuie sa plateasca pentru asta toti cei care au atentat sau au de gand sa atenteze la mine ca individ sau ca identitate. Acum. Nu mai tarziu!!!

Ma duc la vot. Trebuie sa te duci si tu. Nu vreau un tigan presedinte. Si nici unii care au avut de a face cu ei. Deci sigur nu-l votez pe Geoana.

Nu e Twilight Zone. E Titan. Bucuresti. Romania.

Spun mereu ca nu imi place sa ies in afara spatiului custii pe care generic o denumesc apartament. Nu pentru ca sunt depresiv. Nu pentru ca nu as vrea. Nicidecum. Insa am realizat de ceva vreme, ca, de fiecare data cand ies imi vine sa ma iau la tranta cu cineva.

Nu-s perfect. Am iubit mai multe femei deodata. Acum nu mai fac asta. Am datorii. In bani si in favoruri. Intentionez sa returnez toate acestea si ma zbat ca acest lucru sa se intample. Dar nu fac compromisuri pentru asta. Si asta ingreuneaza totul... Unii s-au suparat pe mine, altii au inteles... Unii ma urasc, unii ma iubesc... Cei mai multi trec pe strada indiferenti, pentru ca nu ma cunosc. Acesta este micro-universul meu...

In acest context, ies aseara din colivie ca sa o conduc pe fata ce face chitara cu mine. Da. Uite ca pe unii inca ii mai preocupa astfel de lucruri. Cobor scarile... Primii 10 pasi in afara... Deja aveam senzatia ca... Ei, e doar o senzatie... Poate e paranoia... O presimtire... Ceva nu este in regula... Pai da! Cum sa nu! Asta e! Iata...

Un autoturism in mijlocul drumului. Doi politisti comunitari. 10-15 gura casca prin preajma... Deodata, citesc pe fata fetei cu chitara un blocaj... Vad cum ramane pironita si ea in mijlocul drumului. Exact ca autoturismul ce colora viata cartierului de blocuri gri. M-am prins! Ma uit din nou la masina ce statea in exact mijlocul drumului, Aia la care se uita toata lumea. Din nou. Dupa aceea, ca asa-i in tenis, la ea... Din nou.

Intreb: "Asta e masina ta?"
Examineaza autoturismul. Aceeasi culoare. Numarul e bun. Perfect. Asta e. "Da"... imi confirma ea, aproape soptit, intrebandu-se probabil in ce science-fiction a intrat... Ne intrebam ca prostii cum o fi ajuns un auto atat de frumos, proprietatea privata a unei fete dragute, singur, in mijloc de drum seara pe la noua?!!

Intra in scena cei doi politisti. Comunitari. O sa va mire dar exact ei incep sa ne lumineze... That`s a first... Cu inegalabilul lor sarm si profesionalism. Incepem sa intelegem... Si eu si fata... Nu suntem in Twilight Zone ci in Titan. Bucuresti. Romania. Si domnisoara si-a permis sa parcheze in locul rezervat altuia... Doar ca el il are rezervat incepand cu ora 22:00. Era 21:30... Incepe tzircusul... Normal. Obisnuit. Numai circ. Fara paine. Comunitarii:"Va rugam sa ne prezentati documentele!" Eu: "Cine a mutat masina?!!" Fata inca era muta. De uimire. Apare un biped solid, care pana atunci sprijinise propriul lui otomobil. Pretioasa lui posesiune.

Si incepe sa ne ameteasca asa cu vorba. Aproape ca reuseste. Nu e Twilight Zone. E Titan. Bucuresti. Romania. Dupa umila mea parere in astfel de situatii exista doua solutii. Unu: te iei la paruiala. Doi: aplanezi conflictul. Eram bine dispus (ma rog pana la momentul iesirii din casa) asa ca a decis, sa adopt cu calm, barbateste varianta Doi. Varianta unu se poate aplica atunci cand nu implici si o femeie in toate astea. Ca sa mai pastrezi aprenta unui gentleman. Chiar si aici, in Titan. Bucuresti. Romania. OK.

Pana la urma aflam de unde ni se trage.... Bipedul plecase mai devreme de la serviciu. Special. Ca sa vada meciul. Si a gasit o masina parcata in locul unde parcheaza el. Se grabea la meci. S-a gandit el sa mute din loc proprietatea altuia, ca sa isi faca loc... A aparut o problema... Masina mutata a ramas blocata-n drum... A venit politia... Bipedul a ramas de paza... Nu a mai prins meciul... Noi am intrat in uimire... Rezultat final?!! A plecat fiecare in treaba lui... Cu diferenta ca un biped, plecat de la serviciu mai devreme, nu a mai vazut un meci... In rest nimeni nu a pierdut nimic...

Nu e Twilight-Zone. E Titan. Bucuresti. Romania... A venit seara. Si ma doare capul. Din nou... Maine o iau de la capat...

miercuri, 28 octombrie 2009

Minciuna electorala si scenariul posibil...

Cand credeam ca nimic nu ma mai poate uimi, mai primesc una. In cap. Cu dedicatie. Pe Nica asta nu l-as asculta... Pentru ca e de la PSD. De aia. Si astia pentru as atinge scopul sunt capabili de crima. Amintiti-va 1989 si mineriadele... Plange crocodilul Nica.

Cica Basescu e avid de putere a pus haita pe el si pe ai lui. Acu da o informatie cum ca Basescu o va pune pe blonda lui favorita prim-ministru... Da` de unde o are? Cine il informeaza? De ce ne insulta inteligenta mereu cu asemenea gogonele demne de o discutie la grupa mare in gradinita de cartier?!!

Ne crede prosti. Pe toti. Nu ma mir. Are sustinerea si increderea oamenilor prosti, care, ne place sau nu, exista in Romania si nu-s putini. Si mai denota ceva treaba asta: disperare! Chiar nu se poate lupta nimeni cu Basescu? Adica ei sunt slabi de inger si eu sa ii votez pe ei? Sau numai asa stiu ei sa faca o campanie? Murdarind cu gura plina de bale peste tot? Concluzie: Nica este penibil...

Posibil ca Base` sa faca o miscare din aceasta. Nici asta nu ma mira. Din aceleasi motive enumerate mai sus. Ei se bat intre ei. Sa se bata. Macar de ne-am scapa pe calea asta de vreunul. Pe veci.... Eu ma duc la vot. Speranta moare ultima. Nu vreau sa las prostii sa aleaga pentru mine. Asta ar insemna sa fiu mai prost ca ei... Deci, ma duc la vot. Dar sigur nu-i votez pe acestia. Iar daca cel pe care il votez nu-si face treaba, se gasesc furci, coase, topoare... Ca in vremea lui Horea, Closca si Crisan. Din bun simt i-am rabdat pana acum. Pe toti. 20 de ani. Destul nu credeti? Rabdarea s-a terminat. Ce mai avem de pierdut? A cazut el Ceausescu... Astia de ce nu ar putea?!!

marți, 27 octombrie 2009

Bah candidatule, mancati-as...

Eu nu cred ca e buna ideea ta de a candida... Nici ca presedinte, nici ca paznic pe la vreo institutie a statului, nici ca maturator, si de fapt ca nimic... Pentru ca va iesi rau... Pentru tine de data asta... Ar fi o schimbare in bine pentru noi... Desi, este adevarat, nu prea avem alternative in afara de tine si ceilalti homo politicus, eu nu mai am ce pierde... Asa ca fii cu bagare de seama...

Ma voi motiva foarte clar. Am convingerea ca astazi romanii si Romania au cei mai mari dusmani in randurile porcarilor, circarilor si fonfaitorilor din politica. Deci... Sa te simti, pentru ca esti inclus. Dintre bipezii astia politici, cei mai rai sunt... toti! De ce? E foarte simplu! Sunt capabili de crima pentru interese proprii sau de grup. Toata smecheria asta are ca finalitate umilirea mea. Nici macar nu te gandi sa iti incerci si tu norocul... S-a terminat.

Sunt la limita, si nu sunt singurul... Am pofta de un tap ispasitor tras frumos intr-o teapa fabricata ca in vremea mult regretatului Vlad Tepes. Vreau un candidat, unul macar din cei care au promis dat la rotisor, ca sa il vad cersind mila pe care el nu a avut-o niciodata pentru altii, in timp ce eu voi dansa ca Winnetou in jurul focului. Voi sarbatori razbunarea celor 20 de ani in care am fost batjocorit, umilit si dat la o parte...

Iti amintesti tu, bah candidatule, mancati-as, de `89 si mineriade? Ai tupeul sa spui ca a fost demult? Ca tu nu? Sau ca nu tu? Ai nesimtirea sa ma intrebi smechereste de ce tot aduc in discutie revolutia?!! Poti sa inventezi tot soiul de scuze insultandu-mi inteligenta... Stii ca nu te cred nu-i asa? Cine te mai crede?!! Te avertizez ca nu mai am multa rabdare, asa ca...Te poti coafa. Te poti farda. Te poti da cu parfum pana ti se acreste. Am o problema personala cu tine numai pentru ca indraznesti sa candidezi folosind cuvinte ce suna a tabla goala... Si nu sunt singurul cu care ai probleme. Mai sunt si altii. Multi. Suntem multi.

Mirosul sangelui celor care au cerut libertate si o viata decenta se simte de la o posta cand stam in preajma ta... Transpiratia celor care au muncit cinstit pentru ca tu sa te dai in limuzine cu doua curve si un bodyguard langa tine are sa se intinda ca o buba peste tine si te va manca de viu... Adunatura de semidocti prost crescuti din care faci parte, nu are nici o notiune despre onoare, datorie... Ce zici? Acestea sunt cuvinte noi? Nu le intelegi decat din DEX (presupunand prin metoda reducerii la absurd ca stii ce e acela)? Aaaaa... Tu probabil vrei sa fii presedinte nu-i asa? Mda... Esti un pic mai scolit... Si cam atat. In situatia asta ai ceva sanse... Dar nu de la mine... Pentru ca tu te bazezi pe prostie si sperantele prostilor...

Bun, bun, bun, da` care e solutia totusi o sa ma intrebi? In afar de "las` ca merge si asa", "si eu ce sa fac?"... Si sigur ma vei intreba, ca un vulpi batran ce te crezi "da` tu ce ai facut pana acum?" Raspunsul meu este simplu: te-am rabdat. Rabdare nascuta din bunul simt cu care m-am nascut si pe care, in primii sapte ani de viata, parintii mei l-au dezvoltat intr-atat incat acum mi-e rusine mie de faptul ca ai devenit penibil...

Am si o rezolvare posibila si foarte probabila:
Nu mai cred in rezolvarea problemelor dintre noi prin metode non-violente. Am incercat sa facem asta 20 de ani si uite unde am ajuns... Destul am zis! Vrei ceva de la mine? Vrei sa pun o stampila undeva neaparat? Atunci dovedeste-mi ca o meriti!

Umple puscariile cu cei care ne jefuiesc de atatia ani... Umple ocnele cu cei care au semnat contracte paguboase pentru Romania si pe care acum eu le platesc, alaturi de restul platitorilor de taxe si impozite, caci asta este inalta tradare... Asta ar fi un inceput bun... Altfel, suntem in razboi! Pe viata si pe moarte! Caci nu mai am nimic de pierdut...


Acestea fiind zise...
Mai vrei ceva , bah candidatule, mancati-as?!!

S-au prins si altii...

Ceea ce veti citit mai jos este un articol ce spune lucrurilor pe nume... Nu e de mirare: americanii asa stiu sa faca treaba! Ni s-a dus vestea peste mari si tari. Din nou de rau. Continua plecaciune in fata non valorilor si a problemelor duce problema de la individual la general in Romania.

Am vorbit mereu despre asta si am fost facut in toate felurile... Sunt nebun? Inseamna ca nu sunt singurul dupa cum reiese si din articolul de mai jos... Acum sa ii vad pe cocalari, sugaciosi si promoterii compromisului cu orice pret... Cat ii tine nesimtirea?!!


"Fatalismul este trasatura dominanta a starii de spirit a societatii romanesti postdecembriste, pe care Herta Muller o descrie cu o acuratete desavarsita, atunci cand vorbeste despre o Romanie neiesita de sub pecetea grea a comunismului si amnezica cu propria istorie, relateaza LA Times.

Cotidianul american Los Angeles Times dedica un amplu articol Romaniei, cu titlu "Ambivalenta indusa de amnezie a Romaniei", in care criticile Hertei Muller si realitatea intalnita de jurnalistii americani converg. "Refuzand sa isi confrunte trecutul, natiunea est-europeana isi lasa viitorul nesigur", este ideea care traverseaza intregul reportaj publicat de LA Times"

NewsInn


"In urma cu trei saptamani, cand comitetul Nobel a acordat premiul pentru literatura scriitoarei romane Herta Muller, i-a laudat portretele fictive neclintite ale vietii zilnice in dictatura din Romania comunista. Ceea ce nu s-a mentionat insa a fost critica continua non-fictiva pe care aceasta o face conducatorilor Romaniei postcomuniste", isi incep jurnastii americani articolul.


La doar cateva zile de la castigarea Nobelului, Herta Muller, care acum traieste in Germania, si-a criticat tara de bastina pentru ca nu s-a rupt de trecutul comunist. "Doua decenii dupa caderea lui Ceausescu, 40% dintre persoanele aflate la putere in Romania contemporana sunt veterani ai Securitatii, politia secreta a erei comuniste", este citata Muller in articol.


In urma cu doi ani, Herta Muller a publicat un eseu caustic intr-un ziar din Frankfurt acuzand tara din care s-a refugiat in 1987 de amnezie colectiva. Potrivit eseului, "in Romania, cu totii se prefac ca trecutul a disparut in aer. Aceasta amnezie permite mentalitatii invechite sa functioneze prin noi metode".


"In urma cu o saptamana, ca oaspete al guvernului Romaniei, am vizitat Bucurestii pentru prima oara din 1998 si nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc la critica lui Muller. Am vazut cat s-au schimbat lucrurile in ultimii zece ani - o calitate a vietii mai buna pentru cativa norocosi, aglomeratie in trafic mai mare si o crestere a numarului persoanelor care vorbesc engleza". Aceasta este radiografia pe care jurnalistii americani o fac unei Romanii intrata pe drumul democratizarii cu mari aspiratii, "dorinta de a se alatura Uniunii Europene si NATO, un vis care a derivat din insistentele romanilor de a fi latini si vestici si din dorinta ridicata de a-si ridica standardul de viata".


Jurnalistii americani au vorbit cu romanii, iar concluzia pe care o desprind este ca Romania de astazi este incremenita. Nimeni nu vrea sa isi asume schimbarea, tinerii vor sa emigreze, iar cei maturi se complac in fatalism. Concluzia jurnalistilor este in ton cu critica severa a Hertei Muller: romanii nu isi asuma istoria, iar fara memorie sociala si asumare critica a trecutului, viitorul insusi este suspendat.


"Rezultatele sondajelor confirma spusele Hertei Muller. Neglijarea confruntarii cu trecutul comunist si reconfigurarea vechilor structuri de puteri mai degraba decat crearea unora noi nu numai ca nasc cinismul, dar lasa electoratul nesigur de natura responsabilitatii sale de cetatean intr-o democratie. , potrivit unui proverb romanesc vechi. La 20 de ani de la revolutie unii romani inca se lupta cu impulsul fatalist. Ramane de vazut daca restul concetatenilor lor vor ridica vreodata capul", concluzioneaza jurnalistul american."

luni, 26 octombrie 2009

Criza...

Ca tot e la mare trend cuvantul "criza" mi-a venit in minte faptul ca poate si eu sunt in plenul unei astfel de situatii...

Daca nu am crezut vreodata in ceva (in afara de Dumnezeu), iata, acum cred! Cred in criza varstei mijlocii. Varsta de care mai toti fug. Acum ca sunt aici mi se pare frumoasa... Nu criza. Varsta. Ma uit in urma si parca ieri s-au intamplat toate.

Si prima iubire, si primul sarut, si prima femeie... Primul acord la chitara... Chiar... De fapt primele note nu au fost un acord. Au fost o insiruire de 8 note care se numeste Gama Do major... Primul cantecel a fost o chestie ce se numea sugestiv "Cantec In Gama Fa"... Daaaaa! Do-Do-Fa-Fa-Re-Sol-Mi-Mi-La-Sol-Fa-Do...

Nu ma intreba cum de tin minte toate aceste lucruri. Nici eu nu stiu... Sunt in plina criza a varstei mijlocii. Am adunat am scazut si am tras linie. Rezultat? ZERO!!! Cum naiba?!! A nu se intelege ca rezultatele inseamna o nevasta, o casa, o masina si niscai copii. Nicidecum. Astea cu putina opinteala le face oricum toata lumea. Si bine face.

Eu vorbesc despre ceea ce ar trebui sa lase un OM in urma lui daca nu vrea sa fie sters de hartia -smirghel numita uitare... Nu am realizat nimic. Dar chiar nimic! In schimb am o groaza de datorii, oameni care ma iubesc, oameni care ma urasc, oameni carora le sunt indiferent...

Mai am o jumatate de viata inainte... Si curaj... Atat. Aaaaa, uitasem: si o chitara...

duminică, 25 octombrie 2009

OZN-uri si extraterestrii...

Credeam in OZN-uri si extraterestrii... Nu m-am nascut ateu. Am fost educat sa fiu. Timp de 20 de ani... Dar sunt curios din fire... Mereu am fost...

Credeam in OZN-uri si extraterestrii... De aceea intr-o zi am luat Biblia si am inceput sa o studiez. Nu sa o citesc. Sa o studiez. Cu atentie.

Credeam in OZN-uri si extraterestrii... Acum cred ca exista Dumnezeu. Si tot nu fac ceea ce imi cere sa fac... Desi stiu cum ar trebui sa fiu si ce ar trebui sa fac pentru asta... Lupta asta se da zi de zi si secunda de secunda... Interminabil.

Credeam in OZN-uri si extraterestrii... Mi-a ramas tentatia de a crede ca sunt intelept si ca pot face orice imi planific. Nu este stupid sa te crezi mai intelept si mai puternic decat Cel Atotputernic?

Credeam in OZN-uri si extraterestrii... Dumnezeu rade de planurile fiecaruia dintre noi in parte. Nu pentru ca nu ne iubeste ci pentru ca nu orice ne dorim ne este de folos. A nu se intelege ca acela care are de toate este binecuvantat... Poate fi o inselatoare aparenta....

Credeam in OZN-uri si extraterestrii... Acum asculta-ma prietene: cine a spus vreodata ca Dumnezeu e terestru?!!

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Nu vreau

Sa mai fiu generatie de sacrificiu. Pana cand altii, mai inceti la minte or sa inteleaga ceea ce eu vad deja ma voi fi dus de mult...

Sa stau in preajma prostiei, care urla la mine: "Eu sunt mai desteapta pentru ca suntem mai multi!"

Sa stau in preajma natangilor stangaci care intocmai unei armate de roboti traieste mecanic, fara idei proprii, sub papucul ideilor unor foarte putini ne-oameni...

Sa aprob orice idiot numai pentru ca sa nu-l jignesc sau pentru ca asa e "politic corect". Asta nu foloseste nimanui la nimic...

D C...

D C nu am chef sa ies din casa? Si ce as avea de facut? Aceeasi oameni incruntati... Aceeasi Romanie gri... Aceeasi tzaranushi cu ifose de lorzi... Aceeasi viata sordida... Aceleasi distractii trase la indigo ca intr-un film horror ieftin...

D C? nu as vrea sa stau in casa? Tot mai multi tigani la TV... Tot mai multi virusi pe calculator... Aceeasi pereti cunoscuti... Aceleasi fete... Ai citit fete adica femei? Eu vorbeam de fetze...

Totul e un mare rahat aici... Si nu sunt sanse sa se schimbe in curand... Sau non-violent... Asa ca astept sa inceapa... Eu voi fi acolo...

D C? DE AIA!!!

luni, 19 octombrie 2009

De 10.000 ori cate 10.000 de multumiri!

Pappy & Fire Escape a implinit 10.000 de vizionari pe YouTube!!! Asta ma bucura foarte tare si le multumesc tuturor celor care ne-au vizitat pe aceasta cale. E adevarat ca nu am iesit de ceva vreme prin cluburi si ca imi lipseste lucrul acesta. Dar, precum se stie, uneori faci si ceea ce trebuie nu numai ceea ce iti doresti...

In viitorul cat se poate de apropiat o sa facem mai multe inregistrari profi. Am remarcat interesul pentru piesa "Cream" care este un cover veritabil, adica o interpretare in stil propriu si unic al unei piese Prince. Sunt convins ca o sa auzim aceasta piesa, in aceasta versiune sau cu idei din aceasta versiune, mai des de acum inainte si ca o vor include si altii in repertoriul lor.

"Cream" m-a hotarat sa imi indrept atentia catre piesele originale, in parte pentru ca este piesa cea mai vizionata de pe You Tube (este pe cale sa implineasca 5.000 de vizionari, dar asta si datorita titlului) dar mai ales pentru ca aici am primit si cele mai bune comment-uri. Am increderea ca sunt pe drumul cel bun si din punctul asta de vedere... Sigur la anul vom participa la un concurs pe care il consideram important cu una sau doua piese originale...

O sa le supunem votului public la vremea potrivita. Pana atunci inca o data multumiri tuturor acelora care ma sustin si ma ajuta sa trec peste momentele grele, care nu au fost putine de cand m-am mutat la Bucuresti. Le multumesc si celor care m-au criticat sau atacat. Si ei ma ambitioneaza, e adevarat, fara sa vrea acest lucru, sa lupt ca sa reusesc prin provocarea pe care mi-o pun in fata.

Ii multumesc in mod deosebit Laurei care a ales sa ma sustina pana in panzele albe si lui Cristi care ma invioreaza cu ceea ce scrie...

Voua tuturor va multumesc!

joi, 15 octombrie 2009

Tzaranie pe campie sau infloresc gradinile...

















Cam asta s-a intamplat zilele acestea pe blogul meu... Si am aflat ca multora le place balacareala in noroi mai mult decat orice...


La noi nu e o surpriza... Ca la diferenta intre oaie si porc... Oaia daca intra in noroi iese cat poate de repede de acolo, porcul in schimb mai trage si o tavaleala... Asa si cu unii: se inghesuie la tavaleala in noroi...

Daca te uiti la numarul de vizite/zi ai sa vezi ca in zilele cu pricina sunt mai multi vizitatori decat de obicei... Bravos natiune!!!Dar nah fiecare cu cat poate... Unii cu limbaj de satra, altii mai ironic...

Unii merg cu femeile disperate pe care altii le-au parasit pana la urma caci fara farduri si masti erau urate...

Unii plang dupa ce a fost... Altii se uita inainte...

Unii cu limbaj de satra, altii mai ironic...

Tzaranie pe campie si infloresc gradinile.

Romanie plai de dor....

Cam asta s-a intamplat zilele acestea pe blogul meu.
Nimic important deci...
Hei! Nu este viata frumoasa?

Scrisoarea I-a catre anonimul roman...

Desigur, tu crezi ca esti un om de o frumusete rara. Si la interior si la exterior. Toti au fost curve cu tine si tu nu ai fost curva nimanui... Dar... Poate mai citesti odata ceea ce ai scris si, mai important, cum ai semnat... Cu atentie. Cu mare atentie... Sau cu voce tare. In fata oglinzii. Si pentru fiecare minciuna scrisa in numele tau sau al altora ai sa vezi cum cade cate o masca. Exact ca si foile de ceapa cand se usuca... La exterior si la interior...

Nu am nimic de dovedit nimanui... Nici nu astept nimic de la nimeni. Singurele momente in care sunt eu cu adevarat sunt atunci cand cant. Am de dat ceva din mine altora, asa cum si tu dai... Acum, iata, fiecare da ce are nu?

Pentru mine prieteniile nu se fac din interes. Si un prieten adevarat este acela care se ridica din pat in miez de noapte atunci cand tu ai o problema. Eu asa fac pentru prietenii mei. Nu sunt multi. Dar sunt adevarati. Prietenii nu iti ofera cadouri cu gandul ascuns ca vor trage foloase din aceasta... Acele cadouri le-au inventat grecii antici. Primul cunoscut in istorie este calul troian, un cadou care a ras de pe fata pamantului o cetate intreaga... Dragostea? Trebuie sa fie fireasca. Numai asa poate fi trainica. Altfel e un surogat. Probabil ca nu ai cunoscut-o niciodata. Nu e tarziu. Eu am gasit-o...

Vorbesti despre tradare, inselatorie si minciuna... Zici ca eu sunt asa... Si daca deformezi realitatea (o sa ma repet acum) in forme ce tin de patologic, cu ce te ajuta? Pui in carca mea uraciunea inimii tale. Cu ura... La ce iti foloseste asta? Te miri ca ai primit un bocanc in dos. Normal. In viata te-ai obisnuit sa ocolesti problemele iar atunci cand nu ai argumente reale ataci in disperare si murdaresti tot in jur... Si viata ta si pe a altora... Bocancul in dos este de la mine. Cadou. Utopic. Mi-ar place sa nu fie atat de utopic... Ispita e grea...

Deci, bocancul e cadou. Ca o masura corectionala. Pentru faptul ca ai atacat o persoana care nu ti-a facut nimic si pe care nu o cunosti. Nu indeajuns. Asa ca bocancul nu este o pedeapsa prea aspra. Si nici nemeritata. Au mers la razboi multi oameni, desi nu au vrut, oameni mai nobili decat noi cei de azi. Nu pentru ca au vrut. Ci pentru ca a trebuit. Copii mai primesc o palma peste fund... Si cei mari trebuie scuturati uneori mai serios, desi exista riscul ca nici atunci sa nu se trezeasca... Onoarea este o idee pentru care oameni nobili s-au duelat...

Exact de aceea bocancul. Nu pentru ca vreau. Pentru ca trebuie. Nu din madrie. Nu din disperare. Ci pentru onoare. Prea multi astazi isi permit sa faca ceea ce faci tu pentru ca oamenii de bun-simt nu au ripostat... Pentru ca unii nu inteleg in alt fel. Prostii nu inteleg niciodata ca sunt prosti. Nebunii nu vor recunoaste niciodata ca sunt nebuni. Mincinosii nu recunosc nici atunci cand li se demonstreaza ca au mintit. Unii ajung de se mint atat de tare incat si cred ceea ce spun.

Tu crezi ca daca bagi capul in nisip nu ti se vede dosul nu? La fel cred inca multi altii. Nu am sa renunt niciodata sa spun adevarul in fata. Nimic din cele scrise de tine nu m-a intimidat... Dimpotriva... Acum sunt sigur ca am dreptate! Sunt constient ca Dumnezeu ma vede. Stiu ca sunt un pacatos, dar macar incerc sa corijez asta... Ma straduiesc sa nu supar pe nimeni. Prostia si nesimtirea ma fac totusi sa ripostez. Nu ma vei vedea ripostand in nici un alt caz. Si pana la riposta am o rabdare de care ma mir si eu uneori...

Hristos le-a rasturnat mesele celor care faceau comert in incinta templului de la Ierusalim. Si Isus Hristos nu era un om disperat si cu viermele rautatii in inima, el este cea mai mare nadejde a umanitatii... De ce te-ai astepta atunci ca eu, un simplu om, sa nu ma revolt sau sa nu ripostez impotriva nesimtirii si prostiei? Prostia nu este o scuza. Este o boala. Curabila. De aceea nu am mila pentru omul prost. Cu atat mai putin pentru nesimtit, care face ceea ce face in mod constient.


Desigur, sunt lipsit de diplomatie... La ce mi-ar folosi? Nu ma fereste de rautatea oamenilor... Tot ce poti spune despre mine incepe si se termina cu "odata" sau cu "am auzit"... Inseamna ca am facut ceva impresie, si ca sunt important in patologia ta, nu gluma! De aceea aleg sa raman ceea ce sunt... Pana ieri vroiam sa stiu exact cine esti. Nu mai vreau, desi sunt aproape... Nici nu ar fi greu de dedus. Dar este un exercitiu total neinteresant si e o pierdere de vreme.

Daca as avea o imaginatie atat de bogata ca si a ta as scrie poate un roman... Vad ca intriga se gaseste destula intr-o minte tulbure... Sau mai multe... Poate se vand. Dar ma indoiesc de asta, atata vreme cat nu iti imbunatatesti stilul si nu depasesti faza de mediocritate superficiala...

Dedublarea personalitatii in spatele titulaturii de "anonim" tine de patologie, pentru ca asa poti sa iti inchipui ca esti altcineva si sa iti suprimi eventualele crize de constiinta in cazul in care s-ar dovedi ca ai facut o mare nedreptate.
Ma indoiesc ca te poti vindeca... Dar poti sa ne dovedesti tuturor ca ne-am inselat...

miercuri, 14 octombrie 2009

Pentru anonimul roman...

De cand se stie, romanului i-a placut anonimatul... Si a fost mai intotdeauna un creator de suprarealism... Asta se intampla in vremuri pe care le credeam demult uitate, cand scria anonime ca sa isi toarne un coleg de serviciu, ca sa mai faca o "bucurie" unui vecin, sau pur si simplu din lipsa de ocupatie...

Bineinteles ca nu toti faceau asta... Dar au facut-o suficient de multi imbecili lipsiti de "cojones" sau femei ovarectomiate incat sa apara termenul de "reclamagiu de profesie"... Ei si inchipuiti-va ce bucurie pe toti acesti impotentii emotionali cand a aparut Internetul si intr-un tarziu au aflat in ce fel le poate alimenta dezvoltarea patologica si malformata a unui ego mic, scofalcit si vai si amar de el...

Randurile acestea mi-au fost inspirate de chelalaiturile jalnice aparute ca si comentarii la ultimele doua postari. Nu sunt suparat pe omul in cauza oricine ar fi el. Am fost pentru o vreme. Pana am reusit sa inteleg. Acum imi pare rau doar. Pentru el. Si mi-e mila. Caci traind cu mizerii in inima nu poti fi un om prea fericit... Nici nu vreau sa imi inchipui o astfel de stare, in care sufletul sta mic, chinuit, zbarcit inainte de a fi batran, aruncat intr-un colt de inima...

Trebuie sa fie o mare suferinta sa traiesti astfel clipa de clipa. Sa razi dar sa nu fii fericit. Sa zambesti fara sa vrei sa faci asta. Sa fii dezaxat emotional si atat de patetic incat singura bucurie ti-o provoaca micile mizerii pe care le scrii sub numele "Anonim". Sa ti se umfle inima de placere si relaxare doar cand tastezi anonim si dai enter...

Daca vreodata veti reusi sa identificati cine a facut astfel de lucruri impotriva voastra nu ii certati. Aratati-le ca exista intelegere si dragoste adevarata in lumea aceasta, si prietenii adevarate, bazate nu pe interese meschine ci pe admiratie reciproca... Iertati-i...

luni, 12 octombrie 2009

Ploua...

Se spune ca asta e vreme de facut copii...

Pe mine insa ma omoara culoarea gri... Probabil ca daca as face copii acum ar fi gri... Ca si cerul... Ca si blocurile... Ca si oamenii si sufletele lor... Cu din ce in ce mai putine culori... Ca si mine...

Ca si mine... Am fost plin de culoare si viata cand m-am nascut... Dar culorile palesc incontinuu de atunci... Palesc de fiecare data cand trebuie sa fac un compromis... Palesc de fiecare data cand acel compromis nu duce la nimic bun, asa cum de altfel banuiam ca se va intampla cand l-am facut...

Ciudat cum uiti sa iti asculti inima si instinctele in goana de avea ceea ce de fapt nu ti-ai dorit, nu iti foloseste si nici nu iti trebuie. Realizez acum, ca de fapt nu am avut curaj sa infrunt mai nimic din lucrurile de care ma temeam si am ajuns sa fiu un om aproape mort care umbla si vorbeste...

Am fost plin de culoare... Inca mai am in mine... Sunt tonuri mai inchise si nu atat de vii ca si in copilarie, dar exista... As vrea sa le impart cu toata lumea... Si brusc, un pumn dupa ceafa de la cate un biped mai gri decat altiii: "Ce vrei tu ma?" Tare de tot treaba asta... Unul care reactioneaza numai cu gandul la caldura si la blidul lui de mancare sa iti explice cam ce a inteles el din viata asta... Si mai intra ceva gri in mine...

Dar nu mai vreau asa si destul e destul... Compromisuri trebuie sa faci, numai trebuie sa stii cand, de ce, cu cine, pentru cine dar, mai ales, pentru ce... Am ales sa cant... Sunt sigur ca asta trebuie sa fac... O fac din inima. Si asta face diferenta... Atunci nu am nici urma de gri in mine... Redevin ceea ce am fost si inca mai mult...

Uneori urasc faptul ca nu am nuanta aceea de gri-pragmatic... Dar asta este de fapt o binecuvantare... Nu ma intrebati de ce. Stiti deja.

joi, 8 octombrie 2009

Salvarea Romaniei

Zilele acestea se discuta mult de tot despre alegerile ce asteapta, dupa colt, ca un ticalos ce vrea sa ne dea in cap. Din nou... Si multi se intreaba pe cine ar trebui sa voteze pentru salvarea Romaniei din dezastrul clar in care se afla (ca sa vezi: Caragiale este inca actual!!!)

Cred ca cel mai corect este sa ne intrebam daca exista cineva dispus sa isi asume salvarea Romaniei... Aveti idee careva cam ce ar trebui facut si cum trebuie luptat?

Inainte de toate trebuie un PLAN! Apoi nu unul ci multi oameni hotarati, cu o atitudine verticala, si abia dupa aceea un individ bine educat, dispus sa ia cele mai dure masuri fara frica atunci cand este cazul. Stiu ca nu va place ceea ce cititi dar asa ceva nu cred ca mai exista.

Noul model de barbat roman ce se prefigureaza la orizont in viitorul imediat este un papa-lapte, purtator de organe genitale doar pentru procreere. Se sperie cand tiganul il ataca pe el sau familia lui, si tace umil atunci cand oricare strain ii insulta persoana, sau originea in tari straine pe unde se mai duce ca turist nu ca hot... Nu are nici un fel de notiune despre tara sau patrie, ce sa mai vorbim despre popor...

Femeile de model nou cauta banii inainte de toate si barbati care sa le indeplineasca dorintele la bataia de picior sau palme, justificand toate aceste ineptii cu miscarea feminista (cele mai multe dintre ele habar nu au ce este feminismul de fapt).

Si asa, o generatie s-a dus pe apa sambetei, motiv de mare fericire pentru cei care isi schimba puterea intre ei ca pe o pereche de chiloti dupa ce i-au murdarit. Caci au nevoie de masa de manevra. Nu de oameni inteligenti ci de vite pentru exploatare.

Majoritatea a capatat apucaturi de satra sau mahala: smecheria, tupeul, nesimtirea, incultura, toate au fost aduse la rang de mari calitati, si asa s-a ajuns la ceea ce guvernantii nostrii si-au dorit: nu mai exista opinie publica ci doar legea 'fiecare pentru el", care clar impiedica un consens prin care romanul sa uite de capra vecinului, sa se adune si sa fie o amenintare reala pentru planurile lor. Oamenii de bun simt tind sa devina o minoritate. Conducatorii nostrii sunt oglinda a ceea ce suntem noi toti luati per ansamblu, nu ca individualitati...

Concluzie: nu vad nici o solutie in afara de aceea de a ne organiza noi insine si sa luptam impotriva lor. Fara manusi si fara menajamente. Cu violenta daca e cazul. Si va fi pentru ca ei nu vor lasa tortul din mana pentru 15-20 de milioane de oameni care nu sunt de fapt decat masa de manevra...

VRETI CU ADEVARAT SA FACEM CEVA? HAIDETI SA INCEPEM SA NE ORGANIZAM! AZI POATE SUNTEM PUTINI DAR DACA SUNTEM HOTARATI VOM FI DIN CE IN CE MAI MULTI. SA NE ORGANIZAM SI PROTESTUL SI LUPTA! ASTA AR FI AL DOILEA PAS. PRIMUL E CA AM TOT STABILIT PE FORUMURI CE SI CUM. AVETI CURAJ?