Criza...

Ca tot e la mare trend cuvantul "criza" mi-a venit in minte faptul ca poate si eu sunt in plenul unei astfel de situatii...

Daca nu am crezut vreodata in ceva (in afara de Dumnezeu), iata, acum cred! Cred in criza varstei mijlocii. Varsta de care mai toti fug. Acum ca sunt aici mi se pare frumoasa... Nu criza. Varsta. Ma uit in urma si parca ieri s-au intamplat toate.

Si prima iubire, si primul sarut, si prima femeie... Primul acord la chitara... Chiar... De fapt primele note nu au fost un acord. Au fost o insiruire de 8 note care se numeste Gama Do major... Primul cantecel a fost o chestie ce se numea sugestiv "Cantec In Gama Fa"... Daaaaa! Do-Do-Fa-Fa-Re-Sol-Mi-Mi-La-Sol-Fa-Do...

Nu ma intreba cum de tin minte toate aceste lucruri. Nici eu nu stiu... Sunt in plina criza a varstei mijlocii. Am adunat am scazut si am tras linie. Rezultat? ZERO!!! Cum naiba?!! A nu se intelege ca rezultatele inseamna o nevasta, o casa, o masina si niscai copii. Nicidecum. Astea cu putina opinteala le face oricum toata lumea. Si bine face.

Eu vorbesc despre ceea ce ar trebui sa lase un OM in urma lui daca nu vrea sa fie sters de hartia -smirghel numita uitare... Nu am realizat nimic. Dar chiar nimic! In schimb am o groaza de datorii, oameni care ma iubesc, oameni care ma urasc, oameni carora le sunt indiferent...

Mai am o jumatate de viata inainte... Si curaj... Atat. Aaaaa, uitasem: si o chitara...