ANOTIMPUL MINCINOSILOR

Nu am realizat niciodata pana acum cateva secunde modul in care a fost compus cuvantul "anotimp"... An si timp... Timpul anului... Acel timp din an.... Pentru mine cuvantul "anotimp" a insemnata mereu fie vara, fie iarna... Fie toamna, fie primavara...

In acest context titlul nu o sa aibe decat relevanta estetica... Pentru ca nu exista un anotimp al mincinosilor... Exista poate doar perioade istorice in care mincinosii sunt mai activi, si isi iau nasul la purtare, ajungand sa creada propriile minciuni... Si fac asta doar pentru ca noi, ceilalti, suntem neatenti si le permitem astfel sa se dezvolte malign...

Iubesc locurile in care ma aflu... Ma relaxeaza faptul ca pot privi oceanul cand imi doresc asta, ca aud valurile spargandu-se de stanci noaptea, intr-un soi de perpetuum mobile... Vulcanul ce a creat toata aceasta imensitate mise pare si acum o imagine ireala, chiar daca uneori am senzatia ca m-am obisnuit cu impunatoare sa prezenta...

Cand am plecat din tara, am plecat regretand faptul ca trebuie sa plec si cu idealismul intact... Ma simteam "alien" in propria mea tara... Nu mai recunosteam nici modul in care romanii inteleg raporturile sociale si nici nu mai intelegeam ce se intampla cu cei din jur...

Neincrederea este probabil cea mai urata carie a omenirii... Si credeam, cu aceeasi naivitate idealista pe care mi-o cunoasteti ca numai in Romania exista oameni bolnavi din punct de vedere al raporturilor sociale... Am gresit insa... In Romania doar numarul lor este mai mare... Probabil ca datoram aceasta infectie anilor de comunism si a celor de dupa, cand ne-am tot lasat mintiti de altii, mintindu-ne pe noi insine...

Am intalnit si aici acelasi comportament... Si l-am intalnit nu o data... Si nu l-am intalnit doar la romani... Dar nu m-as fi asteptat niciodata sa intalnesc asa ceva de la un om varstnic cu fata bonoma... O femeie ce imi parea bunica universala ca sa zic asa... A reusit sa imi insele vigilenta intr-un mod cumplit si acum ma urasc pentru asta...

In plus m-a facut sa imi aduc aminte de cateva lucruri care m-au socat aici si sunt legate de istoria Spaniei, care a trecut si ea printr-o dictatura: cea a lui Franco... Eternul general Franco... Cel care inainte de razboi, printre altele si cu sprijinul lui Hitler, Mussolini si ceva sprijin rusesc, a initiat un razboi civil si al carui sistem a dainuit in Spania inca trei sau patru ani dupa moartea sa, adica pana prin 1978...

Tin minte si acum cum mi s-a strans inima si cum am simtit fiori pe sira spinarii citind cuvintele "Cooperativa Agricola de Produccion"... Cooperativa agricola de productie... Si brusc am inceput sa realizez, ca dictaturile, desi au fost numite "de dreapta" si "de stanga" au fost de fapt o dreapta si o stanga ale aceleiasi entitati - socialismul - iar singura diferenta intre socialistii de dreapta si cei de stanga, in afara de micile ramificatii ideologice, a fost faptul ca se urau reciproc in incercarea de a-si extinde influentele si de a exporta punctul lor de vedere...

Toate acestea mi le-am amintit, vazand cum o batranica spaniola, de origine insulara, desi initial aparent agreabila, s-a transformat brusc intr-un monstru ce scuipa minciuna cu o lejeritate ce mi-a adus aminte de propagandistul de partid al Romaniei comuniste de odinioara... Si facea acest lucru cu exact acelasi scop: incerca sa intimideze... Doar ca a ales gresit omul...

Am auzit-o vorbind odata despre timpurile lui Franco si presupun ca a fost foarte activa... Maintreb acum ce uraciuni ale vietii ei le tine ascunse in inima ce pare a fi neobosita... Si ma intreb de ce brusc viata mea a devenit centrul universului ei...

Apoi imi amintesc de mandria cu care mi-a prezentat odata un barbat un document ce atesta ca el nu este "peninsular" ci "insular"... Imi amintesc cum a cazut pe ganduri cand i-am scurtat bucuria unei dorintei de dezlipire fata de statul spaniol explicandu-i ca aceasta este o miscare nepotrivita din punct de vedere strategic, avand un vedere starea conflictuala cu vecinii... Insa ceva nu i-am spus, si acum imi pare rau ca nu am facut acest lucru...

Cum fac intodeauna legaturi, explorand toate optiunile, brusc am interpretat altfel faptul ca sunt multi turisti rusi pe insula... Si acum ma intreb cat de "turisti" or fi toti turistii astia, veniti din tara care, in lunile premergatoare lunii decembrie, acum douazeci si doi de ani trimitea "turisti" in autoturisme Lada in Romania... Turisti ce aveau sa provoace o stralucita lovitura de stat, si caare ni l-au pus in carca pe Ion Iliescu si al sau FSN-PDSR-PSD-USL...

Si toate acestea numai pentru ca o batrana, ce acum imi pare ca vrajitoarea din Hansel si Gretel, a incercat sa imi puna in carca minciunile ei cu un tupeu ce mi-a adus aminte de vremurile comunismului...

Am aflat aseara ca dictaturile, toate socialiste, si toate impuse violent, au stalcit peste tot vieti si au lasat rani deschise si oameni bolnavi nevindecati... Oameni care nu s-au mai putut desprinde niciodata din caruselul in care au fost cuprinsi...

Imi pare ca vom intra din nou in anotimpul mincinosilor... Si minciunile lor vor semana din nou moartea. In modurile cele mai cumplite. Sunt aproape convins acum ca o veche cunostinta ce credeam ca a pierit ne bate la usa din nou: RAZBOIUL...