EU. FLASNETA STRICATA...

Ma simt de parca as fi o flasneta stricata ce a capatat viata dar are mereu aceleasi refrene... Cred ca ma asteptam, in mod idealist sa avem mai multi romani curajosi, si barbati si femei, care sa indrazneasca sa spuna lucrurilor pe nume si care sa se poata organiza in asa fel incat cuvantul lor sa fie sustinut si de fapte...

Poate ca este doar o senzatie a mea dar mi se pare ca blestemul ce planeaza asupra romanului poate fi pus intr-un singur cuvant... Ne complacem noi romanii in compromis... Ce spun eu... Iubim compromisul!!! Nu putem trai fara el, caci asta ar insemna un efort peste puterile noastre...

De mai bine de douazeci de ani vorbesc despre aceleasi lucruri, asa cum am facut de la tribuna din Piata Operei din Timisoara si din balconul Universitatii in 1990... Doar ca de atunci incoace vocile au devenit din ce in ce mai putine... Cred ca Piata Universitatii a fost ultimul loc in care romanii au stat uniti cu adevarat in ultimii 20 de ani. Nu toti romanii. Au fost putini si atunci raportat la populatia Romaniei, insa nu este de mirare. Trei sferturi de Romanie s-a trezit cu "salvatorul" Iliescu si l-a luat in brate fericita ca a scapat de Ceausescu.

Parea ca nu se poate mai rau, desi urlau zeci de mii de voci in Piata Universitatii in incercarea de a trage semnalul de alarma si a opri haul in care se pregateau sa ne arunce fostii nomenclaturisti si Securitatea ce il tradase pe Ceausescu pentru a pune mana pe economia Romaniei si a o controla in totalitate doar in folosul lor, instaurand o epoca neofeudala, ce iata a fost atat de bine infipta in trupul Romaniei, incat este greu de dezradacinat...

Nu mai vreau sa fiu moara stricata... Ma plictisesc deja pe mine insumi. De fapt nu ma plictiseste decat faptul ca reactiile ce le obtii de la romani, orice ai face si orice ai spune, sunt de cele mai multe ori imbratisate tacit, oamenii bucurandu-se ca cineva s-a expus si a spus-o in locul lor, iar ei sunt in siguranta. A facut altcineva treaba ce ei nu au avut curaj sa o faca...

Sustinere si atacuri din spatele avatarelor... Cu ce se deosebesc unii de ceilalti daca nicicare nu au curajul sa iasa la lumina si sa se expuna? Si inainte de toate de ce i-o mai fi romanului atat de teama? Fiecare dintre noi in parte este important, nu ati sesizat? Se da o batalie crancena! O batalie mediatica pentru votul fiecaruia dintre noi. Si nici unui roman cu mintea intreaga nu ii pote tremura mana. In acest moment singurul vot rational pe care il poti da este catre PDL.

Asta insa nu inseamna ca toate problemele noastre ca si romani sau rezolvat ci inseamna ca acesta este inceputul insanatosirii si ca trebuie sa muncim din greu ca sa repunem lucrurile pe fagasul normalitatii... Ma intreb acum daca romanii sunt dispusi sa faca acest efort sau nu... Pentru ca daca nu sunt dispusi sa il faca, poporul roman este condamnat la pieire si tot ceea ce am scris nu isi are rostul...

Suntem condamnati la pieire? Spuneti-mi voi! Ne mai putem da inca o data pe mana criminalilor din 1989 si a urmasilor lor?!! Putem sa ne dam pe mana acelora care in mod clar vor sa redevenim satelit al Kremlinului asa cum il viseaza Putin sau alegem sa stam cu fata catre Vestul civilizat si democratic?!! In clipa asta nu stiu si ma minunez. Moartea trio-ului PSD/PC/PNL ar fi trebuit sa fie pana acum o certitudine, fara nici un fel de umbra de indoiala!!!

Ma simt de parca as fi o flasneta stricata ce a capatat viata dar are mereu aceleasi refrene... Cred ca ma asteptam, in mod idealist sa avem mai multi romani curajosi, si barbati si femei, care sa indrazneasca sa spuna lucrurilor pe nume si care sa se poata organiza in asa fel incat cuvantul lor sa fie sustinut si de fapte...