site stats

miercuri, 26 septembrie 2012

ANGRENAJUL AUTODISTRUGERII















In ultima vreme am remarcat ca, in plan personal, ceea ce se intampla in Romania, ma lasa din ce in ce mai rece... M-am intrebat daca nu cumva este distanta... Sau poate problemele cotidianului ce s-au accentuat in ultima vreme... Am realizat ca nici una nici alta...

Pur si simplu am realizat ca imi conserv energiile... Si apoi Romania este doar o rotita dintr-un mult mai mare angrenaj al autodistrugerii... Am totusi speranta ca umanitatea va avea capacitatea sa se regenereze si dupa testul acesta care inca nu si-a aratat cele mai urate fete posibile... Sper sa nici nu avem ocazia sa le vedem...

Obisnuiti cu bunastarea anilor nu demult trecuti, occidentalilor le vine greu sa se adapteze in timp ce natiunilor care nu au cunoscut cu adevarat bunastarea li se pare ca numai lor li se aplica efectele crizei... Am obosit sa fiu ca o placa stricata vorbind despre pericolul reprezentat de Rusia lui Putin... Am ajuns sa ma simt ridicol reluand mereu aceeasi tema iar si iar, desi ridicoli sunt aceia care nu realizeaza pericolul si zambesc intelegator dupa ce citesc cele scrise...

Tragic mi se pare insa lipsa existentei curajului de a face ceva la unii si inactiunea datorata ignorantei la altii... Aceste atitudini ar putea fi fatale omenirii in urmatorii doi trei ani... Sa speram ca nu va fi nevoie de o trezirte sau de un impuls pentru ca acestea vor fi extrem de dureroase...

Am vazut odata, inainte de plecarea mea din Romania, un reportaj despre violenta din lumea cimpanzeilor, unde a fost filmat linsajul unui cimpanzeu ce intrase pe teritoriul altora din aceeasi specie... Gena aceea nu a murit in oameni... Inca o mai pastram. Si asta inseamna ca nu ne-am desavarsit umanitatea. In mod clar, in acest moment nici nu dorim aceasta desavarsire.

De patru ani avertizez ca ne paste o nou razboi mondial si ca suntem asm,utiti unii impotriva altora pentru interesele catorva... Doar propria noastra stupiditate ne impinge ca sa facem jocurile de la nivel inalt, precum si falsul mit conform caruia nu putem face nimic pentru a stopa asta... Patetic: nu actionez pentru ca nu are rost... Cine ne-o fi invatat asta? Ni s-a inoculat incet incet sentimentul ca "nu se poate" de catre exact aceia care se pregatesc sa ne foloseasca drept carne de tun... Si noi l-am adoptat, sperand naiv, fiecare in parte, ca pe noi dezastrul ne va ocoli...

Asa am ajuns la un individualism exacerbat, adesea cuvantul "comunitate" aproape ca nemaiavandu-si sensul... Si daca "divide et impera" a ajuns sa aibe succes la nivel micro-social, suntem aproape de pieire... In mod ciudat nu ar trebui sa fie asa... Era digitala ne.a adus mai aproape unii de altii insa mie mi se pare ca apropierea aceasta este mai mult artificiala...

Imi amintesc cu cata grija erau create si pastrate albumele de fotografii odinioara... Astazi fotografiile digitale stau aruncate undeva pe o bucatica de hard-disk, si zac acolo aproape de pomana... Divaghez din nou? Ei si ce daca... Mintea imi fuge aiurea caci i-am dat libertatea de a zburda in voie pe campia unde neuronii scuipa ganduri din varfurile sinapselor...

Poate vi se pare ca sunt depresiv insa nu sunt... Sunt doar extrem de scarbit de Marea Prostiei, in care sunt fortat sa imi trec inot viata. Si de cate ori incerc sa desavarsesc invelisul adiabatic pentru a deveni intangibil, se gaseste cate o parte a sistemului care sa il gaureasca inca un pic... Astept cu nerabdrae ziua in care toate acestea vor lua sfarsit. Definitiva despartire de lumea aceasta in care din ce in ce mai rar vad ceva bun.

Vad ura, invidia, lipsa de dragoste fireasca si lipsa intelepciunii in traire si iubire... Vad oameni ce capul si-l pleaca fara pic de rusine atunci cand sunt batjocoriti si care isi gasesc scuze apoi pentru plecarea capului... Am un gust amar vazand acest angrenaj al auotdistrugerii noastre... Si prefer sa imi conserv energia pentru mai tarziu... Caci mi se pare ca aud acum cuvintele din filmul "Alien": "This ship will self destruct in T miuns X"... Si nu ma pot intelege defel nici pe mine insumi... Cum se face ca vad toate acestea si inca iubesc Omul?

2 comentarii:

  1. Eu cred ca adevarul este cel care ne face liberi. Daca stim adevarul este greu sa fim impinsi in masa celor necunoscatori si care pot deveni masa de manevra. In ceea ce priveste demersul pentru adevar, el este esential. Pe internet nu exista poate prieteni care sa iti sara in ajutor, dar exista o stare de spirit si un nivel de cunoastere. Sunt foarte putini care isi asuma comunicarea la un anumit nivel, unde te poti confrunta cu forte cu care pur si simplu nu vrei sa te confrunti. Cei diabolici se vor confrunta pana la urma cu propria lor natura. Dumneavoatra ramineti un bun luptator spiritual, si chiar as vrea sa stiti ca exista multi care daca ar putea v-ar fi alaturi.

    RăspundețiȘtergere
  2. De cand am inceput sa imi astern gandurile in spatiul public, am constatat cu invigorare faptul ca nu sunt singur in toatalitate. Ceea ce insa mi se pare ca inca lipseste este lipsa de curaj in confrunatre a mai multi din aceia care cred ca noi. Nu numai in plan virtual ci si in planul vietii reale.

    RăspundețiȘtergere

Eu cred ca: