IUBIRE SI IERTARE

Au trecut aproape trei ani de la plecarea mea din tara si inca ma zbat ca sa imi gasesc acea cale sigura, pe placul inimii mele. Desi uneori cu piedici uneori mai mari decat cele din Romania, ceea ce era de altfel de asteptat, aici am inceput sa ma relaxez... Am inceput sa ma trezesc. Am inceput sa cresc. Am inceput sa ma maturizez...

In dimineata aceasta m-am trezit cu gandul la lipsa de maturitate in care mi-am petrecut majoritatea vietii mele adulte... Am insistat in a trai intr-o inocenta asemanatoare mai mult cu cea a copilariei sau razvratirea hormonala a adolescentei... Sa incepi sa te maturizezi dupa ce ai pus o cvarta in fata cifrei care iti striga anii petrecuti pe acest pamant... Asta imi provoaca sentimente confuze... 

Inainte de toate parca as vrea sa nu ma schimb... Pentru ca vreau sa raman tanar pana in ceasul hotarat de Dumnezeu ca ceas al plecarii mele de aici... Si cum trupul imi este imposibil sa il pastrez tanar, doar mintea mi-o pot antrena in acest sens... Insa am nevoie acum, mai mult ca niciodata, sa gasesc acea cale de mijloc intre tinerete si gandirea matura... 

Gandire matura... Aici este problema... Nu imi vine sa urmez gandurile omului matur, asa cum sunt ele vazute in Romania... Pentru ca, acolo, ne invatam copiii ca nu este frumos sa minta dupa care ii trimitem intr-o lume in care minciuna este o virtute... Si ca sa poti minti convingator inainte de toate trebuie sa te convingi pe tine insuti ca minciuna ce o spui este realitate...

Am crezut ca cu sinceritate ca am reusit sa ma feresc de aceasta boala acasa... Insa iata! Si aici m-am mintit singur...Caci am ajuns sa analizez relatiile mele intime si am realizat ca cel mai mare mincinos care m-a mintit vreodata in aceasta parte a trairilor mele am fost eu. Chiar eu. 

Am incercat sa imi scuz patetic erorile prin care am provoca atat durere atat altora cat si mie insumi prin te miri ce cuvinte alaturate ca sa sune frumos scuza si sa ma pot ierta... Insa am avut dintotdeauna o constiinta aspru mustratoare... Si aceasta situatie s-a intetit dupa ce am devenit crestin. Si nu este nimic rau in asta. Pentru ca, avand o contiinta ce refuza minciuna nu poti decat sa ajungi la adevar si sa il accepti...

Si care este adevarul? Adevarul este ca pe drumul vietii mele am comis pana acum extrem doar erori... Am intrat in relatii in care nu ar fi trebuit sa intru... Am iesit din relatii din care nu ar fi trebuit sa ies niciodata... Si mai mult ca sigur nu am inteles niciodata sensul cuvintelor "iubire", "dragoste" si "indragostit"... Cel mai adesea am confundat dragostea cu momentul in care eram doar indragostit... Sau am confundat memorabile si eroice nopti fierbinti cu iubirea, datorita intensitatii contactului fizic... 

Mult mai rar s-a intamplat si viceversa... Mult mai rar, dar totusi mi s-a intamplat sa am parte de relatii ce ar fi putut fi de durata... Insa am ales sa le refuz dintr-un soi e instinct de conservare ce imi pervertea simturile cand imi era lumea mai draga... Il am inca si astazi. Se manifesta prin dorinta mea de a fi singur... O dorinta alimentata si ea de scuze patetice... O dorinta care de fapt ascunde teama... 

Teama de a intra responsabil intr-o relatie... Teama de responsabilitate... Si daca este sa fiu cinstit pana la capat aceasta dorinta a mea de singuratate ascunde si un pic de egoism, daca nu ascunde chiar un munte de egoism... Caci as vrea sa fac mereu lucrurile in felul meu fara sa fiu constrans de lucruri pe care TREBUIE sa le fac din responsailitate fata de cei pe care ar trebui sa ii iubesc neconditionat...

Si toate acestea pentru ca pana de curand nu am stiut... Cu adevarat nu am stiut acest lucru... Iubirea adevarata, matura, sanatoasa, nu este un act irational dictat de cine stie ce substante chimice produse de corpul uman. Ceea ce este dovedit clinic este doar rezultatul unor senzatii pe care le traim, si are legatura cu realitatea fizica, adevarat. Insa iubirea nu este un act instinctiv. Iubirea este un act de vointa. Da. Ati citit bine. Iubirea REALA este un act de vointa. Nu este dictata de interactiunea sociala grefata peste intelegerea malformata a ceea ce suntem de fapt.. Nu este dictata de senzatiile noastre ce ne infioreaza si ne fac sa ne purtam prosteste uneori. Iubirea, dragostea adevarata, sunt un act de vointa. Si o astfel de iubire este eterna. Nu moare niciodata.

Si acum, ca il stiu, accept si cred ca dragostea este un act de vointa, sunt cateva lucruri pe care este obligatoriu sa le fac... Inainte de toate este obligatoriu sa imi cer iertare de la cele care au ales sa ma iubeasca fie chiar si stiind ca va fi pentru doar o noapte... Sa imi cer iertare acelora pe care nu am stiut sa le iubesc constient, pana la capat, cu toate ca ele ar fi meritat cu prisosinta acest lucru... Si mesajul prin care voi cere iertare il fac public acum si aici. 

Tot ce scriu acum, aici, este un monument inchinat rugamintii mele de a fi iertat pentru toate durerile ce le-am produs... Stiu cu certitudine ca am provocat durere si lacrimi... Am stiut ca voi rani dinainte de a face sau spune lucrurile pe care le-am facut sau le-am spus, si am facut toate acestea fara mila, adesea aproape cu sadism si uneori impotriva dorintelor inimii si constiintei mele, atat cat erau ele de educate si intelepte la momentul respectiv... Sunt sigur ca as fi putut mai mult... Mai bine. Dar am ales sa fiu un netrebnic. Nu ma intrebati de ce. Nici eu nu stiu inca raspunsul. Descoperirea acestei stari de fapt imi este si mie foarte recenta. De aceea inca analizez situatia.

Tot ce pot sa spun este ca am inceput sa vad viata. Imi pare ca abia acum am deschis ochii. Si vad cat de tare am deformat si strambat noi, umanoizii, lucrurile... Dragostea a devenit un act aproape comercial. Un schimb de satisfacere a nevoilor fiecaruia este necesar cand vorbim despre actul de vointa care este iubirea. Insa a-l transforma in ceva comercial este inadmisibil... Pentru mine dovada dragostei au fost candva intensitatea satisfacerii poftelor carnii si suprematia dorintelor mele. Nici nu puteam gresi mai tare! Si ma aflu acum intr-o intersectie, intrebandu-ma incotro sa o iau...

Pentru ca acum stiu ce vreau... Stiu ce ocazii am ratat. Stiu cat de distructive au fost actiunile mele in vietile altora. Nu imi inchipui ca o regretele mele tardive, oricat de sincere ar fi ele, vor putea inlocui momentele acelea de durere ce le-am provocat, si ma urasc pentru faptul ca a cersi iertarea acelora carora le-am gresit este singurul lucru ce il mai pot face acum, cand stiu EXACT ce imi doresc de la viata... Si, va vine sa credeti sau nu, eu abia acum am inceput sa schitez un plan...

"I Still Haven`t Found What I`m Looking For"... Piesa celor de la U2... Am tot ascultat-o si tot ascultat-o... Imi amintea de o persoana draga mie... Acum nu mai stiu despre cine este vorba... Apoi am inceput sa disec textul... Si parca incep sa ma intreb daca nu exista si un alt motiv pentru care am tot ascultat-o... Inima ne vorbeste in atat de multe feluri daca ii dam ascultare...

Apoi, brusc, tot revizuind prima strofa, am inceput sa realizez ceva ce stim cu totii, doar ca cel mai adesea nu bagam de seama: alergam. Si alergam. Si alergam. Alergam in cautarea fericirii spunem noi. Dar cat de putini stiu ce inseamna acest lucru... Asta daca exista cu adevarat ciuneva care sa stie ce inseamna fericirea...

Astazi fericirea pare un lucru abstract. Omenirea pare mereu mai nefericita. Cauta alinare in sex, droguri, alcool... Cauta senzatii tari... Omenirea se plictiseste repede... Ciudat... Cu cat sunt mai multe mijloace de a ne usura viata, cu atat cautam mai asiduu fericirea... Asta inseamna ca fericirea nu sta nici in confort si nici in satisfacerea instinctelor primare?

Cand esti deci fericit? Astazi cred ca esti fericit atunci cand nimic din ceea ce este rau nu te poate atinge, nu te afecteaza... De fapt noi cautam un singur lucru... Iubirea... Unii o confunda cu sexul... Cei mai multi folosesc cuvantul fara sa il inteleaga si fara sa creada in el... Insa eu va vorbesc despre iubirea fireasca. Naturala... Si nu vorbesc numai despre dragostea dintre un barbat si o femeie... Va vorbesc despre iubirea fata de semeni in generala... Un sentiment ce ar trebui sa ne anime natural...

Despre dragostea pura cred urmatoarele cuvinte ca semne la care ar trebui sa ne obligam pe noi insine a ne raporta pentru a afla daca suntem in starea corecta de agregare... Caci iata ce spune cuvantul inspirat de Divinului Tata:

"Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata".

Ma ingrozeste timpul petrecut lafaindu-ma in milioane de grade de libertate. La unele dintre ele nu voi renunta probabil niciodata, fie din incapatanare, fie din necesitate... Dar pun acum toate nazuintele mele inaintea lui Dumnezeu. Ma predau cu desavarsire atotputerniciei Sale, cu respectul cuvenit unui Tata. Pentru ca, prin puterile mele limitate nu pot sa am cu adevarat o vedere de ansamblu, si nu pot intui in totalitate rostul existentei mele efemere printre alti efemeri imbatosati de false trairi... Si va spun acum: sunt incredintat ca se vor implini doar acelea care imi sunt necesare. 

Sunt incredintat ca toti aceia care imi vor fi facut sau dorit raul vor plati aspru, pentru ca ii las si pe ei in mainile Judecatorului Divin, in timp ce eu aleg sa ii iubesc si pe ei, si iubindu-i ma voi ruga pentru luminarea ochilor mintii si deschiderea portilor inimii tuturor... 

Sunt incredintat ca voi trece si prin incercari. Necesare si ele de asemenea pentru a ma intari. Pentru a ma maturiza. Pentru a fi examinat si notat. Pentru a putea trece la nivelul urmator. Apoi la urmatorul... Si daca tot suntem la punctul IERTARE, cer iertare tuturor acelora care au simtit vreodata ca le-as fi facut vreo nedreptate cat de mica. Iar voua tuturor va cer iertare pentru indrazneala cu care v-am rapit din timpul vietii voastre spre a va pune sa cititi aceste randuri...