TONINA...

"Sa nu ma duci cu viteza. Nu vreau sa mor intr-un accident de masina..." Asa mi-a spus. Nu am uitat asta niciodata. O chema Tonina. Era un diminutiv... Nu mai stiu de unde i se tragea... Dar stiu ca era una dintre cele mai frumoase fete pe care le-am vazut in viata mea. Paradoxal, nu-i mai tin minte nici culoarea ochilor si nici chipul... Dar stiu ca atunci cand am cunoscut-o statea in coltul din dreapta in spatele telefonului de pe barul din restaurantul in care lucra... Nu a fost iubita mea... Nu am fost nici macar cunostinte apropiate... Nu ne-am petrecut nici macar o noapte impreuna... Probabil ca am fost indragostit pentru o scurta vreme...

Mergeam des acolo impreuna cu prieteni... Era un local mic, in afara orasului, la sosea, intre cele doua urbe capitale de judet... Nu mai tin minte de cate ori am condus-o pana acasa...Dar nu a fost o singura data... Locuia intr-o localitate limitrofa orasului... Mergeam incet nu numai pentru ca imi spusese... Prelungeam si timpul petrecut cu ea, gandindu-ma, din pur instinct masculin, cum sa fac ca sa fie a mea macar o noapte... Discutam insa orice altceva... Si de fiecare data strecura invariabil: "Sa mergi incet... Nu vreau sa mor intr-un accident de masina..." Nu am uitat asta niciodata...

Mi-a povestit de unde i se tragea frica... Avea si un nume: BMW... Avusese ghinionuln sa fie intr-o astfel de bestie care s-a tavalit si rostogolit de cateva ori in afara soselei... Dar a avut norocul sa vada a doua zi... Si era recunoascatoare... Dar se temea...

Sora ei, care locuia in Germania se intorcea acasa... Si la hotarul cu Romania s-a intalnit cu un consatean, vecin de-al lor, plecat si el in Germania. Avea un Porsche cumparat de parinti drept rasplata pentru ca isi luase carnetul de sofer...

Tata a venit si ne-a povestit despre un cumplit accident ce avusese loc, cu vopsea imprastiata pe jos, si cu o masina mototlita ca un ghem de hartie... Spunea ca i s-a parut ca a fost o Dacie... Din aceea, 1300... Eu am avut o senzatie de neliniste dar am alungat-o rapid... nu aveam nici un motiv sa ma nelinistesc in fond... Si au trecut cateva zile...

Cu prietenul meu, cel cu care mai mergeam la barul-restaurant de la sosea, unde lucra Tonina nu ma vazusem de zile bune... Telefonul mobil era de domeniul StarTrek in acea vreme, iar parintii nu ma vedeau nici ei cu zilele... Insa intr-o zi inevitabilul s-a intamplat... Si vestea a cazut ca un traznet... Si stiu ce a spus cu cateva clipe inainte: "Sa nu ma duci cu viteza. Nu vreau sa mor intr-un accident de masina..." Imi inchipui groaza din ultimele clipe ale scurtei vieti traite de o fata frumoasa...

Au trecut ani de zile... Amintirea chipului ei se sterge cu fiecare zi... Eu am trait, am iubit, si in mod nepermis am uitat-o... Sau am crezut ca am uitat-o... Nu parea ca a fost o parte importanta din viata mea... Insa de fiecare data cand treceam pe langa acel crucifix din marginea soselei care statea in fata unui copac ce si astazi este zdrelit de violenta confruntarii cu metalul care a strivit trei vieti, imi aminteam intotdeauna de ea...

O chema Tonina. Si era una dintre cele mai frumoase fete pe care le-am vazut in viata mea. Paradoxal, nu-i mai tin minte nici culoarea ochilor si nici chipul... Dar stiu ca atunci cand am cunoscut-o statea in coltul din dreapta in spatele telefonului de pe barul din restaurantul in care lucra... "Sa nu ma duci cu viteza. Nu vreau sa mor intr-un accident de masina..." Asa mi-a spus. Nu am uitat asta niciodata...