Generalul comunist Ioan Geoana. Tatal lui Mircea. Ion Iliescu, generalul comunist si fiul sau Mircea. Adrian Nastase. Tentacule...

Introducere

Daca te uiti in Wikipedia la biografia lui Mircea Geoana vei gasi numai lucruri bune. Zici ca-i rock star. Tatal a fost militar de cariera, iar mama inginer. Aparent nimic deosebit.

Adrian Nastase a capatat curaj. Iar sta pe sticla si ranjeste. Lingatorii de dosuri, care doresc o furajare preferentiala in urmatorii cinci ani, astia de la Antena 3, se intreaba insinuant cine mai are probleme astazi cu Ion Iliescu si de ce ar mai avea.

Hopa! Ia te uita la ei. Amnezici de-a binelea. Toti! Sa ii ajutam sa isi aminteasca de ce. Ca sa ne treaca si noua de PSD. Pe veci! Daca ii iei la puricat si pe ceilalti descoperi cu stupoare ca totul este legat de Iliescu si de comunism. Ia vedeti cate nume cunoscute din politica romaneasca au avut treaba cu Ceausescu. Toti PSD desigur.

***
Tatal lui Mircea Geoana.
Omul fara chip... Generalul Ioan Geoana si Ion Iliescu.

Ioan Geoana s-a nascut in 1928 in judetul Dolj, intr-o familie de ceferisti. Dupa absolvirea Institutului de Constructii din Bucuresti, a imbratisat cariera militara, activand in structurile MApN in perioada 1965-1992. Intre 1953 si 1954 a fost trimis la specializare la Moscova. A ocupat mai multe functii importante, culminand cu cea de sef al Comandamentului Apararii Civile.

La sfarsitul anului 1989, generalul Geoana senior detinea functia de sef al Comandamentului Apararii Civile si cunostea subteranele Capitalei, locatii importante in diversiunea care a inceput pe 22 decembrie 1989, acestea fiind locurile din care ar fi actionat asa-zisii "teroristi".

Generalul Geoana a pus la dispozitia echipei lui Ion Iliescu planurile acestor subterane si i-a asigurat, astfel, fiului sau, Mircea, o apropiere de structurile noii puteri.

***
Adrian Nastase. Comunist.
20 de ani.
Casatorit cu fiica unui demnitar comunist.

Adrian Nastase absolva Liceul Sfintul Sava din Bucuresti si devine, in 1969, student al Facultatii de Drept.
Inca student, Adrian Nastase se casatoreste cu fiica lui Grigore Preoteasa.

Grigore Preoteasa, important nomenclaturist comunist, care a murit in octombrie 1957, fusese ministru al Afacerilor Externe (1955-1957), membru al CC al Partidului Muncitoresc Roman (1955-1957) si secretar al CC al PMR (1957).

In scurt timp, Adrian Nastase divorteaza si se casatoreste cu Dana Miculescu, fiica unuia dintre cei mai importanti demnitari comunisti din perioada Ceausescu, Angelo Miculescu.

Angelo Miculescu (nascut in 1929 - decedat in 1999 in conditii suspecte) a fost ministru al Agriculturii si Silviculturii (1969), ministru secretar de stat la Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Apelor (1971-1972), ministru al Agriculturii, Industriei Alimentare si Apelor (1972), ministru al Agriculturii si Industriei Alimentare (1975-1981), viceprim-ministru al guvernului (1975-1981), ambasador in Republica Populara Chineza (1983 - martie 1990). Angelo Miculescu a fost membru al Comitetului Central al PCR intre 1969 si 1983.

Prin intermediul socrului sau, Adrian Nastase l-a cunoscut pe Sorin Tesu, cel care avea sa-i devina unul dintre colaboratorii cei mai apropiati. In 1981, in locul lui Angelo Miculescu este numit ministru al Agriculturii si Industriei Alimentare Ion Tesu. Acesta fusese subordonatul lui Angelo Miculescu in minister, fiind, pe rind, secretar general si adjunct al ministrului Agriculturii (1969-1971) si ministru secretar de stat (din 1980). Intre 1984 si februarie 1990, Ion Tesu a fost ambasador in Polonia. Ion Tesu a fost membru supleant al Comitetului Central al PCR intre 1979 si 1984).

Ion Tesu este tatal lui Sorin Tesu, cel care avea sa devina omul de incredere al lui Adrian Nastase. Dupa alegerile din 2000, Sorin Tesu este numit de Adrian Nastase in functia de sef de cabinet al primului ministru, functie pe care a fost nevoit sa o paraseasca dupa ce numele sau a fost legat de afacerile primului ministru in Raportul Armaghedon 2.

Intre 1973 si 1990, Adrian Nastase a fost jurist la Institutul de Cercetari Juridice din Bucuresti, unde a fost coleg cu Rodica Stanoiu.

Institutul de Cercetari Juridice se afla in directa responsabilitate a ofiterului de Securitate Marian Ureche.
Desi inca tinar, Adrian Nastase a devenit in anii '80 un om de mare incredere al partidului comunist si a fost trimis sa reprezinte regimul Ceausescu la institutiile internationale care se ocupau de drepturile omului. Intr-o perioada in care drepturile omului erau sistematic incalcate in Romania, Adrian Nastase sustinea politica regimului comunist, in calitate de vicepresedinte al Asociatiei de Drept International si Relatii Internationale, de membru fondator al Human Rights Information and Documentation System, de membru al Societatii Franceze de Drept International etc.

Incepind din 1984, Adrian Nastase a fost trimis ca "specialist din Europa de Est" in cadrul Institutului International pentru Drepturile Omului de la Strasbourg. Tot la Strasbourg fusese si colega de Institut a lui Adrian Nastase, Rodica Stanoiu, care, in 1982, obtinuse aici o diploma in drept comparat.

In anii '80, Adrian Nastase a reprezentat regimul Ceausescu si la Oslo, in cadrul Institutului Norvegian pentru Afaceri Internationale.

In toamna lui 1989, Adrian Nastase a participat la Phenian, in Republica Populara Coreeana, la Festivalul International al Tineretului. Alaturi de Nastase, din delegatia tinerilor comunisti romani mai facea parte si Ioan Mircea Pascu.


***
Ion Iliescu.
Activist si membru al CC al PCR

Din 1949 este membru al CC al UTM, iar secretar din 1954. La 19 august 1956 a fost ales preşedinte al Comitetului de organizare a Asociaţiilor Studenţeşti, apoi al Consiliului (martie 1957). Ulterior va deveni şef de secţie la CC al PCR (1965), prim-secretar al CC al UTC şi ministru pentru problemele tineretului (1969-1971), secretar al Comitetului PCR Timiş şi Iaşi (pânã în 1977), preşedinte al Consiliului Naţional al Apelor (1979-1984), iar între anii 1965-1984 membru al CC al PCR.

"Îndepărtat" din Bucureşti de Ceauşescu, a ocupat funcţia de secretar-adjunct al comitetului judeţean al P.C.R. din Timiş, apoi din Iaşi, din 1984 fiind îndepărtat cu totul din funcţiile de conducere. A avut funcţia de director la Editura Tehnica pana in 1989. Iliescu a fost membru fondator al FSN, urmând transformările sale în FDSN (Frontul Democrat al Salvării Naţionale), apoi în Partidul Democraţiei Sociale din România (PDSR) şi în final în Partidul Social Democrat (PSD).

***
PSD si legea lor.
Negru pe alb.

Prin Decretul-Lege nr. 3 din 4 ianuarie 1990, când încă nu fusese ales preşedinte, Ion Iliescu a amnistiat toate infracţiunile săvârşite care se încadrau la mai puţin de 3 ani pedeapsă. Astfel au scăpat de puşcărie toţi cei care au bătut revoluţionarii arestaţi.

Ion Iliescu a graţiat şi pe membrii C.P.Ex. al C.C. al P.C.R. care fuseseră condamnaţi pentru că au aprobat, în şedinţa din 17 decembrie 1989, reprimarea revolutiei romane din 1989.

De asemeni a graţiat ofiţerii condamnaţi pentru deschiderea focului în zona Calea Lipovei din Timisoara şi a protestat la condamnarea generalilor Victor Atanasie Stanculescu si Mihai Chitac care fuseseră de asemeni găsiţi vinovaţi de reprimarea revoluţiei, dar fuseseră numiţi membri în primul guvern FSN de Iliescu.

După ce Iliescu a reajuns în 2001 la conducerea României, noul procuror general numit de el, Tănase Joiţa, a făcut recurs în anulare împotriva sentinţelor de condamnare a celor doi generali, care astfel au scăpat de detenţie.

În decembrie 2003, Ion Iliescu l-a graţiat pe Iosif Veverca, un miliţian care a ucis o persoană în revoluţia din 1989 la Timişoara.

În acelaşi decret prin care l-a graţiat pe Miron Cosma, Ion Iliescu l-a graţiat şi pe Ioan Corpodean, ofiţer de miliţie implicat în reprimarea revoluţiei de la Timişoara.

În opinia lui Iliescu: "poporul român trebuie să se obişnuiască cu faptul că adevărul despre revoluţia din 1989 nu poate fi aflat, întrucât nici adevărul despre moartea lui Kennedy nu se cunoaşte".