Argumente istorice (partea a treia). Ca sa NU VOTATI PSD!

5. Septembrie 1991. A patra mineriada

24 septembrie

Minerii de la Vulcan, aflati in greva cer ca primul ministru Petre Roman sa vina la Petrosani pentru a le solutiona revendicarile sindicale.

Miron Cozma, in calitate de lider sindical al minerilor din Valea Jiului, i-a amenintat pe reprezentantii Guvernului si pe presedintele Ion Iliescu, sustinind ca "daca nu solutioneaza in cel mai scurt timp posibil revendicarile minerilor, acestia vin la Bucuresti si ii dau jos".

Minerii vin la Petrosani unde intra cu forta in primarie, il agreseaza pe subprefectul Ionel Botoroaga si pe directorul Regiei Autonome a Huilei, Benone Costinas. De la balconul Primariei din Petrosani, Miron Cozma a citit, in huiduielile minerilor, comunicatul primit prin telex de la Guvern, in legatura cu solutiile la revendicarile lor. Cozma rupe hirtia si anunta: "Mergem la Bucuresti". Intr-un interviu acordat in aceeasi zi unui ziarist local, Cozma a declarat: "Hotarirea de a merge la Bucuresti e definitiv luata, dar situatia de fata nu e de natura politica si nu vom cadea in plasa partidelor politice".

Petre Roman a declarat ca, atunci cind a aflat ca minerii vor veni la Bucuresti, l-a contactat pe Ion Iliescu si au decis sa mearga in Valea Jiului. Liderii minerilor au fost instiintati, in aceeasi zi, de aceasta deplasare. Dar dupa ce au acceptat, initial, sa se intilneasca la Petrosani cu presedintele si cu seful Guvernului, in cele din urma au renuntat.

In gara Petrosani solicita trenuri pentru deplasarea la Bucuresti. Fiind refuzati, ei devasteaza gara, ocupa acceleratul 244 si deturneaza alte doua garnituri de tren. In Petrosani si Vulcan au loc violente, devastari si incendii.

25 septembrie 1991

In gara Craiova, trenurile cu mineri sunt oprite. Se anunta ca Petre Roman ar fi dispus sa vina la Craiova pentru tratative. Minerii refuza oferta si il agreseaza pe prefectul Ilie Stefan si pe generalul maior Ilie Marin. Marin Ghinea, adjunctul sefului de statie Craiova, declara: "A fost o adevarata teroare, securi, bite, un vandalism cum n-am mai vazut in viata mea. Au intrat peste femeile de la casele de bilete, au spart geamurile si tot ce au intilnit in cale. Era imposibil sa vorbesti cu ei, pentru ca multi erau beti". Miron Cozma a refuzat sa discute cu reprezentanti ai Guvernului si ai Prefecturii Dolj, sustinind ca, de fapt, "este vorba de o cursa prin care se incearca arestarea sa". Dupa toate acestea trenurile pleaca spre Bucuresti.

Petre Roman, a declarat ca a aprobat venirea trenurilor cu mineri la Bucuresti, dupa ce a primit de la ministrul Transporturilor informatia ca mecanicii de tren si angajatii SNCFR erau amenintati cu cutitele de catre mineri, existind pericolul ca ei sa fie maltratati. Roman a spus ca a luat decizia atunci cind trenurile cu mineri ajunsesera deja in gara Craiova.

Mai multi salariati ai SNCFR au declarat ca trenurile au plecat de la Petrosani spre Bucuresti cu permisiunea unui for superior, semafoarele erau "pe verde" in momentul plecarii trenurilor si ca exista "un parcurs de circulatie" fara de care garniturile nu ar fi putut parasi gara Petrosani. Mecanicul Mircea Marin a declarat ca, in halta Cotifanei, unde trenul a stationat din cauza unei pene de curent a fost amenintat de mineri ca "ii vor lua gitul" daca nu pune trenul in miscare. Un alt mecanic declara ca a fost la un pas de comiterea unui accident feroviar, inainte de a intra in gara Lainici, cind tensiunea de pe reteaua de alimentare a caii ferate a fost oprita. Mecanicul a reusit sa opreasca garnitura cu putin inainte de Lainici, iar atunci cind a consultat registrul de dispozitii al sefului garii, in el figura un ordin al conducerii SNCFR, care prevedea ca garniturile cu mineri sa fie oprite si parasite de ceferisti, in apropierea anumitor statii.

Popescu Silviu Octavian, lt. colonel MAPN, participant la miscarea minereasca, declara ca pe peronul Garii Petrosani, a vazut un miner cu un calup de dinamita.

- In Camera Deputatilor, Petre Roman a anuntat un conflict de munca in Valea Jiului, pe care Guvernul a incercat in zadar sa il stinga. Primul ministru mai anunta ca minerii se indreapta spre Bucuresti si ca s-a incercat fara succes sa fie opriti pe drum.

Minerii au ajuns la Bucuresti in gara Baneasa, in jurul orei 10.00. Inca de la coborirea din trenuri, conducatorii grupurilor de mineri i-au declarat sefului statiei Baneasa, Ilie Popa, ca urmaresc schimbarea Guvernului si a presedintelui tarii.

- Din gara Baneasa, minerii condusi de Miron Cozma s-au indreptat spre Piata Victoriei, unde s-au oprit in fata cladirii Guvernului, cerind ca prim-ministrul Petre Roman sa iasa sa discute cu ei.

In jurul orei 15.20, minerii au declansat primul atac cu pietre asupra fortelor de ordine aflate in dispozitivul din fata Palatului Victoria. Dupa o ora, minerii au atacat din nou cladirea Guvernului, cu sticle incendiare, fapt ce a determinat evacuarea functionarilor din imobil.

Cornel Tomescu, sef sector in cadrul Secretariatului General al Guvernului, a declarat ca minerii nu au fost deloc violenti la sosirea in Piata Victoriei. "Minerii erau calmi, nu strigau lozinci la adresa guvernului sau ale presedintelui si stateau asezati pe caldarim", a afirmat Tomescu. El a spus ca, in timp ce o delegatie a minerilor discuta cu Petre Roman, un militar a aruncat, in mijlocul minerilor, de la nivelul al treilea al Palatului Victoria o petarda lacrimogena. "Acesta a fost semnalul care a declansat atacul impotriva cladirii Guvernului. Din acel moment, Miron Cozma nu mai putut conduce minerii ci, din contra, acestia ii impuneau lui o anumita conduita", a subliniat Tomescu. El a declarat ca de situatia creata au profitat grupurile de civili aflate in zona care au reusit sa se infiltreze printre ortaci. "Revendicarile politice au fost induse de aceste grupuri".

Cpt. Dorel Enache, comandantul grupului de interventie al MAPN care a actionat in Piata Victoriei, a afirmat ca parte din militarii pe care ii avea in subordine detineau asupra lor munitie de razboi. Enache a declarat ca nu cunoaste daca subalternii sai au facut uz de arma, dar a subliniat ca existau toate elementele prevazute de regulamentele militare care sa permita acest lucru. Referitor la starea de spirit a minerilor, ofiterul a spus ca a incercat tot timpul sa tina legatura directa cu acestia, pentru a evita izbucnirea violentelor. Capitanul a adaugat ca a fost surprins cind, in Piata Victoriei, a vazut grupuri de civili care-i instigau pe ortaci la violenta si le spuneau sa-l omoare pentru ca este "securist". "Am incercat sa le spun minerilor ca nu are rost sa se faca macel pentru niste ziduri, cladirea Guvernului fiind goala, pentru ca toti demnitarii au plecat", a spus Dorel Enache. El a spus ca a stat de vorba cu lt. col. MAPN Silviu Popescu pe care l-a intrebat de ce instiga la violenta. "Popescu a spus ca fortele aflate la putere nu merita sa conduca tara, pentru ca fac parte din cei care, in decembrie 1989, au condus lovitura de stat".

Revolutionarul Nica Leon a declarat ca toti civili care s-au alaturat minerilor nu doreau decit inlaturarea Guvernului Roman si a presedintelui Iliescu. "M-am dus la un post de radio pentru a cere cetatenilor sa se alature minerilor si sa rastoarne Guvernul Roman si pe Ion Iliescu", a afirmat Nica Leon, adaugind ca s-a incercat chiar declansarea unei greve generale si blocarea drumurilor.

Mihnea Marian Constantinescu, purtator de cuvint al guvernului, a declarat ca Serviciul de Protectie si Paza i-a impus premierului Petre Roman sa paraseasca Palatul Victoria. Constantinescu a spus ca, initial, Petre Roman a vrut chiar sa coboare in mijlocul minerilor, in Piata Victoriei, dar ca aceasta solutie nu a fost acceptata de SPP. "Ulterior, s-a hotarit sa fie trimis un consilier al primului ministru", a adaugat acesta.

Roman a afirmat ca a decis sa paraseasca cladirea Guvernului, dupa ce Ion Iliescu i-a spus ca este cea mai buna varianta.

Seara se reuseste evacuarea Pietei Victoriei. Manifestantii se retrag catre Televiziune si Piata Universitatii.

Miron Cozma, in fruntea unei delegatii a minerilor, s-a intilnit la Palatul Cotroceni, cu presedintele Ion Iliescu, in care i-a conditionat retragerea minerilor de demiterea primului ministru.

Petre Roman a declarat ca i-a propus lui Iliescu ca Guvernul sau sa-si "depuna mandatul" si sa fie constituit un nou cabinet, in urma unor negocieri pe care urma sa le aiba cu Ion Iliescu.

Ion Iliescu a declarat ca mineriada din 1991 a fost "spontana", dar pe parcurs a degenerat si a capatat conotatii politice. El a spus ca premierul Roman a propus sa-si dea demisia in dupa-amiaza zilei de 25 septembrie, inainte de sedinta CSAT, iar dupa sedinta s-a dat un comunicat, semnat de Roman, in care se preciza ca si-a pus la dispozitia Presedintelui mandatul, in vederea formarii unui nou guvern.

26 septembrie

Minerii ataca cu forte noi cladirea Guvernului. Sub presiunea evenimentelor au loc negocieri cu usile inchise intre reprezenantii minerilor si conducerea tarii.

Oliviu Gherman, vicepresedinte al Senatului, desi nu a participat la discutiile de la Cotroceni, din seara de 25 septembrie 1991, cind s-a luat in discutie si s-a hotarit demisia Guvernului, s-a intilnit cu patru lideri ai minerilor, printre care era si Cozma. Acestia i-au spus ca, daca pina la ora 12.00 nu se va da oficial comunicatul privind demisia guvernului Roman, 40.000 de sindicalisti de la Pipera se vor alatura minerilor aflati in Piata Victoriei. Liderii minerilor au adaugat ca, probabil, nimeni nu doreste izbucnirea unui "razboi civil".

Ora 12.00, Alexandru Birladeanu, presedintele Senatului, a anuntat demisia Cabinetului Roman, pe postul national de televiziune.

Mihnea Marian Constantinescu, purtator de cuvint al guvernului, a declarat ca a fost surprins de faptul ca demisia lui Petre Roman a fost anuntata in Senat, in timp ce acesta se afla la Camera Deputatilor, si ca, din cite stie el, la acea data nu se hotarise nimic in acest sens. El a spus ca demisia Cabinetului Roman nu a fost determinata de venirea minerilor la Bucuresti, ci de elemente care au profitat de situatia de criza aparuta in acel moment.

Eugen Dijmarescu, ministru al Economiei si Finantelor, a declarat ca nu minerii au determinat Guvernul Roman sa-si dea demisia. "Guvernul Roman nu si-a dat demisia la presiunea strazii, ci din alte considerente, de natura politica", a spus Dijmarescu. El a adaugat ca "atunci cind s-a pus problema depunerii mandatului, minerii nici nu ajunsesera in Capitala". Dijmarescu a spus ca la acea data cunostea situatia din Valea Jiului si ca cererile din 1991 ale minerilor erau justificate deoarece o duceau foarte prost, iar cei din conducerea Regiei nu faceau nimic pentru ei si erau interesati numai de bunastarea lor. "Surprinzator, Liga Sindicatelor Minerilor nu a cerut demiterea conducerii Regiei ceea ce ma face sa cred ca este vorba despre o complicitate", a adaugat Dijmarescu.

Consilierul prezidential Iosif Boda a declarat ca Romania devenise "o tara fara Guvern", cu citeva zile inainte de sosirea minerilor la Bucuresti. Boda a spus ca, in acel moment se putea vorbi despre "o situatie de criza" si ca toti factorii de decizie din Guvernul Roman erau "disparuti fara urma". Referindu-se la inlaturarea Guvernului Roman, Boda a afirmat ca era doar "o problema de timp" si ca venirea minerilor la Bucuresti nu a facut decit sa o grabeasca.

Vicepremierul Adrian Severin a declarat ca Executivul nu era demis daca nu veneau minerii la Bucuresti. Severin a spus ca minerii au fost calmi pina in dupa-amiaza de 25 septembrie, cind a auzit "o izbitura puternica" si i-a vazut pe ortaci cum au rupt cordonul de jandarmi care aparau guvernul.

Miron Cozma cere minerilor sa plece acasa pentru ca le-au fost rezolvate toate revendicarile. Cu toate acestea, in dupa-amiaza acelei zile, minerii patrund in sala de sedinte a Adunarii Deputatilor, unde cer demisia lui Ion Iliescu si satisfacerea tuturor revendicarilor pentru care au venit la Bucuresti.

28 septembrie

In urma dialogului pe care Ion Iliescu a consimtit sa-l poarte cu o delegatie a minerilor condusa de Miron Cozma, se semneaza un comunicat Iliescu - Cozma, care a fost si episodul final a ceea ce s-a numit "a patra mineriada".

Violentele zilelor mineriadei au facut ca 455 de persoane sa ajunga la spital, iar 50 sa aiba nevoie de internare. S-au inregistrat 3 morti in Bucuresti (Andrei Frumusanu, Aurica Crainiceanu si Nicolae Lazar) si unul (Enea Ionel), in orasul Vulcan.