Scrisoare catre Crin (preluare)

“Dragă Crin…

Sper că nu o să te superi că am ales adresarea asta mai directă. Înţeleg că eşti un spirit tânăr, proaspăt, preferi sinceritatea şi bunul simţ. De asta mă gândeam că poate mă ajuţi tu să văd dacă am înţeles bine câteva chestii (chesti de genul ăsta, cum ar spune amicul meu Rareş). Sunt lucruri fără importanţă deosebită dar tu eşti un tip cool şi sigur o să mă bagi în seamă. Din bun simţ.

Înţeleg că interesul patriei cere la preşedinţie un om serios. Dar asta exclude simţul umorului? Şi cam cât simţ al umorului ţi se pare ţie, dragă Crin, că are cineva care (plin de tact diplomatic) declară (în glumă, fireşte): “consider o faptă bună faptul că nu mi-am dat soacra afară din casă”… Şi cam cât (bun) simţ (politic) are cineva care îl recomandă? Presupunând că ar trebui să alegi, ce ai prefera: proştii solemni sau glumeţii care o mai dau şi în bară?

Pentru că eşti un tip tânăr (probabil mai tânăr decât mine pentru că aparent nu îţi mai aminteşti lucruri pe care eu nu vreau să le uit) poate îl întrebi tu, dragă Crin, pe domnul Câmpeanu cam cum era povestea aia veche cu nişte neni care au devastat sediul Partidului Liberal (pe care îl conduci atât de tinereşte) şi au “găsit” bani falşi, droguri etc. Ah, scuze, nu mai e nevoie… domnul Câmpeanu tocmai a răspuns… cred că şi el întinereşte pe zi ce trece… pare că nici domnia sa nu îşi aminteşte cum a fost arestat la aeroport ca trădător de ţară de cei pe care mi-i recomandă astăzi… tocmai mi-a spus că, dacă te-am votat pe tine în turul întâi, acum interesul naţional îmi cere să votez partidul care nici după 19 ani nu şi-a asumat mineriada (mineriadele?). Şi poate îmi spui tu, dragă Crin, cum să îi explic asta lui Dan Georgescu (persoană absolut reală), fostul meu coleg de facultate care a fost bătut şi arestat de mineri trei zile pentru că (da, ştiu, a devenit loc comun) era netuns. Sau tatălui său (profesor universitar, pare-mi-se) care l-a căutat înnebunit. Că poate vine vorba…

Dar să o scurtez, sunt sigur că ai o grămadă de treabă. Voi face exact cum faci tu; o să fiu atent cum te uiţi acum galeş în ochii lui Mircea după ce acu’ trei zile i-ai înfierat cumnatul şi i-ai umplut de caca iliescul şi hrebenciucii rozalii. Cu bun simţ liberal. Apropos, o să-ţi ceri scuze că l-ai acuzat că a fost pe ascuns la Moscova sau o să încerci în continuare să afli care a fost treaba? Că dacă o lăsăm moartă am senzaţia că ar trebui să îmi ceri mie nişte scuze.

În altă ordine de idei, aş mai vrea să aflu, dragă Crin, cam care e politica de dreapta pe care o manevrezi tu acuma (da’ fix în momentul ăsta) şi cam cum se pupă ea cu politica de stânga… că mie mi se pare că se pupă cam pe gură. Mă rog, rahaturi din astea: pensii crescute (sau nu), cotă unică de impozitare, TVA mărit/micşorat, bla-bla… De ce, după ce v-am votat pentru cota unică, acum îmi bagi în casă pe cineva care mă pune să plătesc impozit mai mare decât salariul? (Normal, sunt un porc care câştigă peste 1000 pe lună şi nu împarte cu învăţătorii) Sunt sigur că există o explicaţie, te rugam doar să mi-o dai. Că poate înţeleg de ce acu’ vreun an de zile v-aţi închis telefoanele fix când vă căuta un chelios răguşit să vă bage la guvernare. De dreapta. La Anton era inchis, tu nu erai preşedinte deci n-ai nici o vină, nen’tu Quintus era prea mândru (nu ca atunci când făcea informări la Securitate), amazoanca de Norica – bărbată cum o ştim… şi uite aşa s-a făcut de-a ajuns Marean la guvernare… din prea mult bun simţ liberal! Dar te-ai întrebat tu, dragă Crin, dacă cei care am votat cu dreapta (nu mâna) am făcut-o ca să vedem rânjetul vostru încântat când dădeaţi cu tifla guvernării de la înălţimea celor 18 uriaşe procente?

Sau poate îmi explici unde e bunul simţ atunci când refuzi o alianţă de dreapta pentru că partidul tău de dreapta (18 %, remember?) nu a primit postul de prim-ministru; dar dacă îţi face Marean cu stânga accepţi fără probleme un prim-ministru independent? Crezi tu, dragă Crin, că de asta am votat eu dreapta… cu ambele mâini?

Ce nu înţeleg eu, dragă Crin, este de ce crezi tu că un preşedinte pe care îl înjură la liber 85 % din presă e mult mai periculos decât un preşedinte dat de un partid care (nu e demult, prin 2004) reuşise să intimideze sau mituiască (cu publicitate de la stat) 95 % din aceeaşi presă.

Aşa cum te rog, dragă Crin, să îmi spui cam cum să o întorc cu amintirea bunicului meu (Jilava, Canal, deportare, domiciliu forţat) fost învăţător, ridicat într-o noapte cu toată familia doar pentru că avea o casă bună să devină sediu de primărie. Ghici cine era mare activist de partid în zonă!

Pentru că acum eşti preşedinte de partid, poate îl întrebi tu, dragă Crin, pe domnul Călin Anton Etc Tăriceanu de ce nenorocitul ăsta de Băsescu a fost minunat până în momentul în care a spus că a primit un bileţel cu o intervenţie… şi de ce e scandalagiu cel care dezvăluie aşa ceva dar plin de bun simţ cel care face intervenţia? Hai că glumeam, eu ştiu răspunsul: de-aia!

A, poate îmi spui tu cum a rămas: Vântu şi Voiculescu sunt sau nu the bad guys? Că dacă sunt, înseamnă că un nene chel nu a răguşit chiar aiurea… dacă au redevenit personaje respectabile, poate îmi spui de ce i-ai porcăit duminică seara… că am înţeles că o să salvăm România prin bun simţ.

Să fim bine înţeleşi: nu cred că Băsescu e salvatorul naţiei.. nici nu prea arată a arhanghel pe cal alb dar nici nu înţeleg exact care e problema: am înţeles că omul face multă gălăgie dar are dreptate sau nu, dragă Crin? Că mi se pare că asta ar fi oarecum important…

Îţi urez toate cele bune, casă de piatră (mi-a zis Rareş că te-ai însurat, cool) şi… mai treci pe la noi… în serile lungi de iarnă. Sper că nu şi de iarnă politică, dragă Crin!”

preluare de pe: http://ultimaemisiune.ro/