Daca tot e la moda sa vorbesti de bun simt...

Zilele acestea toata lumea incearca sa defineasca bunul-simt. In virtutea modei de moment bineinteles. Ba ca a injura, ba ca a fi intolerant denota lipsa de BS... Ba ca a fura, ba ca a minti e... Ba ca una, ba ca alta...Si tot asa, romanul transforma totul intr-o discutie contradictorie...

Daca este sa ma iau dupa toate cate le aud nu am nici macar o umbra de bun-simt in mine. Injur. Mint ca sa nu jignesc. Si asa mai departe... Sunt un om temperamental. Reactionez pe masura actiunilor la care sunt expus. Nu cred ca a te infuria este lipsa de bun-simt. Pana si Isus a rasturnat mesele negustorilor, pentru ca transformasera templul lui Dumnezeu intr-un loc de bisnitareala marunta...

Ce ziceti de urmatoarele situatii? Sunt reale sau realiste macar?

1. Cand ne dam cu ciocanul peste degete cantam un cantec de voie buna...

2. Nu mi-am mintit niciodata (nici macar prin omisiune): mama, profesorii, iubita, sotia, seful, prietenii, etc.

Bunul simt tine de continua corijare a comportamentului nostru. Si acest proces nu trebuie sa se opreasca niciodata. Trebuie sa distigem insa diferenta intre BINE si RAU. Lipsa de bun simt apare odata cu incalcarea voluntara a tutror regulilor care fac deosebirea intre noi si regnul animal. De asemenea si refuzul de a constientiza o greseala comisa involuntar, pentru ca neacceptand problema refuzam rezolvarea ei.

Tot ceea ce poate face urat in viata un om se gaseste in pasajul de mai jos. Nu este nici macar unul singur dintre noi care sa nu fi facut vreo magarie de genul celor descrise, sunt sigur de asta. Este un fragment extras din Biblie, mai precis din scrisoarea lui Pavel catre biserica din Roma. By the way, este pasajul meu biblic favorit. Va provoc sa cititi randurile de mai jos cu atentie iar apoi sa va faceti autoanaliza. Sincer. In intimitate. Nu ma luati peste picior. Faceti-o pur si simplu. Daca aveti curaj. Si nu ma injurati. Doar este lipsa de bun simt sa faci asa ceva...

Romani 1

(de la versetul 22 la 32)

22 (Oamenii n.a.) S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;

23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;

25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;

27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

29 Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,

30 bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,

31 fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.

32 Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.