Homo Miticus Vulgaris

Obositor esti frate. Bipedul care pune coada la pruna! Am tot tacut pana acum in virtutea bunului simt. Eu am renuntat la mosteniri si averi numai ca sa imi pot urma inima. Asta nu e o rusine. As indrazni sa afirm ca e o dovada de curaj, chiar daca tu vei spune ca este o prostie...

Nu mai pot rabda. Nu mai tac. Pentru ca esti Canuta. Om sucit. Miorita. Nici iarba nu-ti place, nici alt loc de pasunat nu stii, ca sa ni-l poti indica, da` nici gura nu-ti tace. Mitica a lui Caragiale. Homo Vulgaris. Tu esti. Da. TU!!!

Transformi orice ideal in derizoriu. Numai tu vezi asemanarea dintre gunoi si margaritare... Ai potrivit nuca in perete dupa ce ai analizat lucrurile, intelegand exact ce intelege broasca atunci cand se uita la sudura cu plasma... Astea-s conexiunile tale sinaptice! Daca zic ideal, tu gandesti manea. Daca zic exista tu zici "da` de unde..." Ai transformat nihilismul in religia ta personala si acum te bucuri ca prostu` de unul singur in ea. Idealul tau e... NU!

Realizez acum, dupa patruzeci si unu de ani de existenta, ca nu m-a obosit atat lupta cu cei care ar trebui sa ne fie inamici comuni cat m-a obosit lupta cu cei ca tine, care, desi ar trebui sa fie de aceeasi parte a baricadei cu cei mai multi dintre noi... Unde nu te evidentiaza nimic... In loc de asta tu stai pe margine si chibitezi, ca o baba zaluda... Acolo esti in siguranta. Poti sa o dai la intors oricand, gasind rapid scuze pentru firea bleaga si lasa... Nu am sa inteleg niciodata genul. Un butoi de tabla gol... Doar spoiala si nimic mai mult...

Nici macar spoiala nu e de factura personala ci e de imprumut. Imitand pe unul sau pe altul. invatand mecanic sa citezi randurile altora fara sa intelegi daca e bine sau rau, vrei cu orice chip sa pari mai mult devenind in fapt mai putin... Apoi imi citezi pompos lectura... Fara idealuri, fara scopuri mari, tu insuti te faci mic atunci cand ai putea sa fii mare. Uneori mi-e mila de tine. De cele mai multe ori imi vine sa te pocnesc. Dar asta ar insemna sa accept provocarea murdariilor tale. Sufletul tau se zbate mic si chircit undeva in tine, lihnit de foame, pentru ca hrana ce ii dai este nepotrivita...

Ce vrei tu de fapt? Ce marete si iesite din comun realizari ai tu, care, lipsit de bunul simt comun si onestitate, ii poti lua peste picior pe cei care au facut ceva fara nici o remuscare? Inteleg ca te framanta pana si faptul ca eu exist... Asta deja tine de patologie fiindca nu ma consider un om important. Si nu sunt magulit ca tu crezi asta. Esti o sugtiva energetica. Element perturbator. Nu ti-a spus nimeni pana acum ca te comporti ca o lichea ordinara?!!