Stiinta sau credinta?

Nu cred niciodata nimic si pe nimeni daca nu exista o logica a lucrurilor. Nu cred cu sufletul inainte de a putea imbratisa ideea cu creierul. Am fost crescut sa fiu ateu. De catre comunisti. Parea ca le iesise bine treaba la un moment dat. Dar pentru ca sunt un om curios din fire mi-am pus o intrebare care a pornit un sir de evenimente incontrolabile in viata mea...

Intrebarea era simpla: "De ce cred unii oameni atat de tare in Dumnezeu incat isi sacrifica o viata comoda pentru a se devota in intregime unei utopii si de ce pe parcursul istoriei multi au preferat moartea cand li s-a cerut sa nege credinta intr-un Dumnezeu unic si atotputernic?" Aceasta intrebare avea sa zdruncine din temelii credinta conform careia doar eu-l meu propriu are valoare si ca OMUL este atotputernic...

In fond si la urma urmei de ce sa nu fii crezut asta? Numai in perioda scurta de cand m-am nascut si pana astazi am trecut de la telefonul cu fir la comunicatii video, de la computere ce se intindeau pe o hala de sute de metri patrati la PC si la era internetului, de la magnetofon la CD-player, de la analogic la digital... Evolutie? Discutabil, daca se are in vedere faptul ca, odata cu ele, stacheta valorii a fost coborata la limite fara precedent. Viteza de procesare? Fara indoiala.

Sa revin deci... Fiind un om animat de curiozitate (despre care un om de stiinta spunea ca e prima calitate ceruta ca sa poti cerceta) si manat de intrebarea de mai sus am luat pentru prima oara in mana Biblia. Eram hotarat sa dovedesc existenta cel putin a unei civilizatii uitate daca nu a unei civilizatii extraterestre...

Ciudat a fost nu momentul in care am citit despre inca 2 "rapiri" la ceruri, una fiind cea a lui Enoh in Geneza, cealalta a lui Ilie... Extrem de asemanatoare cu cea a lui Isus... Nici momentul in care am realizat ca Geneza prezinta modul in care a aparut viata pe Terra exact asa cum a descoperit ulterior cercetarea moderna... Nicidecum! Ciudat a fost momentul in care ajungand la explicarea celor 10 porunci asa cum sunt ele prezentate in Noul Testament, am luat decizia ca timp de doua saptamani sa le respect cu strictete. Orice ar fi...

Nu am mai fost niciodata la fel. Nu am mai putut alunga din mine sentimentul acela de forta interioara care crestea. Am incercat sa revin la o viata normala. Dar pe masura ce studiam mai in amanunt scrierile Biblice am ajuns la primele concluzii care contraziceau tot ceea ce credeam eu ca ar putea fi Dumnezeu. Asa ca, plecand de la principiul matematic numit "metoda reducerii la absurd", am vrut sa-mi dovedesc faptul ca Dumnezeu nu exista, pornind de la premisa opusa. Pentru verificare verificare am decis sa folosec intrebarea absolut incuietoare: "Daca exista Dumnezeu, este aceasta existenta compatibila cu descoperirile stiintifice?"

In primul rand nimeni nu a spus vreodata ca Dumnezeu este terestru. Nici ingerii. Sunt extra-terestrii. Asta este o chestiune extrem de clara. Pana aici, nimic de comentat. Daca exista Dumnezeu, este extraterestru. Apare deci si posibilitatea ca noi sa nu il putem percepe fizic.

Doi. Pentru ca nu au rabdarea de a studia textele Biblice, oamenii le considera o lectura plicticoasa si anevoiasa datorita textelor arhaice. Asa ca nu a fost greu sa se raspandeasca expresia: "Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa". Intr-adevar exista un astfel de text in Biblie. Dar mai exista si un altul, care stipuleaza ca: "nimeni nu a vazut vreodata pe Dumnezeu" si ca el este "duh". Si atunci cum ramane cu "chipul si asemanarea"? "Ok" mi-am spus. Daca Dumnezeu exista atunci este materie cu inteligenta proprie raspandita in intreg Universul.

Punctul al treilea a fost cel mai greu de acceptat poate... Darwin spunea ca avem ca stramos genetic o maimuta... Nu s-a gasit niciodata veriga lipsa insa. Dar pe masura ce geneticienii dezvoltau clonarea in laboratoare, am realizat ca, daca Dumnezeu exista, si este materie inteligenta de origine extraterestra, nu ar fi deloc greu de vizualizat cum a organizat un laborator propriu, intocmai ca un genetician si din aproape in aproape a construit un sistem auto-sustenabil (pe care noi il numim ecosistem) si a creat viata din cateva molecule. Daca un om poate sa o faca de ce nu ar fi putut sa faca asta Dumnezeu?!!

Punctul cinci. Varsta Pamantului. Mare dezbatere si multi se folosesc de ceea ce ne spune Biblia despre varsta Pamantului pentru sustinerea tezei conform careia Biblia este un cumul de abureli ale unor oameni aflati in transa si manati de interese oculte. La prima vedere ar parea ca au dreptate nu? Si totusi... In Noul Testament se arata foarte clar ca pentru Dumnezeu "o zi este ca o mie de ani si o mie de ani sunt ca o zi"... Biblia spune 5000 de ani la un moment dat. Asta ar insemna ca astazi Pamantul ar avea vreo 7000 de ani. Ridicol fata de cele 4,5 miliarde de ani avansate de oamenii de stiinta... Dar daca esti curios sa faci o inmultire a unei zile cu acei "o mie de ani" asa cum se scurg ei pentru Dumnezeu, iar apoi inmultesti totul cu 7000 obtii... 2,8 miliarde de ani! Unul din cele doua calcule sau chiar amandoua au erori din diverse motive. Cert este ca diferenta nu mai este atat de mare! Ca sa nu mai vorbim de faptul ca ideea cu "o zi e ca o mie de ani" este si o consecinta a teoriei relativitatii, pentru cazul in care ne-am deplasa cu viteza luminii... O chestie scrisa de niste lunatici acum doua mii de ani...

Punctul 6 si aici ma opresc. Poate voi continua si alta data. Nimanui nu-i place sa fie monitorizat. Sa fie urmarit. Acum avem posibilitatea fizica de a o face. Si ne revoltam. Ne opunem. Probabil ca de aceea cand ni se spune ca Dumnezeu ne cunoaste in intimitate, prin prisma gandurilor noastre ne apuca spaima sau luam totul in ras si fugim sa cautam paravane. Ca sa ne ascundem. Si eu ca si cei mai multi am crezut ca acest lucru nu este posibil. Si respingeam categoric posibilitatea existentei unui Dumnezeu, care sa vada sa stie tot ce gandesc, si apoi sa ma judece pentru tot ceea ce am facut si gandit in viata. Mi se parea exagerat. Dar, atunci eram ateu. Convins. Intre timp a aparut spatiul virtual si vorbim deja despre inteligenta artificiala. O astfel de inteligenta ar trai si s-ar dezvolta intr-un mediu virtual controlat de o tasta numita: "Enter" sau "Delete"... Si asa, facand o paralela realizez ca pentru Dumnezeu nu ar fi nici o problema sa detina controlul asupra propriei creatii, sau, ma rog, in masura in care ar avea probleme ele nu sunt mai mari decat cele ale unui individ cu propriul sau computer. Dumnezeu a creat spatiul asa cum il stim. Si ne-a asezat pe noi in el. Singura treaba urata in toata aceasta poveste este ca a aparut un razvratit intre ingeri... Intruchiparea raului... Si pentru ca a fost un fel de "mana dreapta" a lui Dumnezeu stie cum e treaba cu controlul... De aceea deformeaza, cand cat si cum poate datele pentru a-l ataca pe Creator. De aceea spatiul este in aparenta acelasi... Doar ca are alta finalitate... Intocmai ca un site fals al unei banci unde ne depunem economiile: suntem furati daca nu suntem atenti...

Avem liberul arbitru la indemana. Putem sa il folosim cum credem de cuviinta. M-a intrebat odata cineva, luandu-ma peste picior: "Si ce te faci daca Dumnezeu nu exista? Ai trait fara sa mai mergi la chefuri, ai renuntat la femei si toata distractia, ca prostu`!", mi-a spus razand, si parand foarte incantat de el insusi... Raspunsul meu, atunci ca si acum este:

Daca Dumnezeu nu exista, cel mai rau lucru care mi se va intampla este ca am dus o viata decenta.

DAR TU CE TE FACI DACA EXISTA?