Scrisoarea a II-a catre anonimul roman

Stimate Domnule Anonim,
sau ce oi mai fi tu...
Ca nici tu nu stii.


Am spus mereu ca in general cainele si pisica sunt animale curioase. Adulmeca dosuri, si dau din coada. Nu de dosul meu este vorba, ci de o metoda de lucru. Un stil adoptat de cei ca tine.

Acuzele tale nu fac doua parale... Cine seamana vant culege furtuna... E biblic citatul. Din nou. Nu stiu ce vroiai tu sa pedepsesti... Sinceritatea cu care am avut curajul sa afirm ceva? Onestitatea cu care am declarat ca inca sunt imperfect? Nu ai inteles ca NU SUNT nici atacabil nici santajabil exact din aceste motive? Nu ai inteles, nu ai putut intelege? Ori nu ai vrut?

Fiecaruia trebuie sa-i vorbesti pe limba lui si in felul in care intelege. Te asteptai ca atunci cand rautatea imi bate la usa sa o poftesc zambind in casa... Inteleg ca nu iti place propriul medicament... Dar vhiar asa, sa dai cu bata si sa crezi ca scapi cu fuga?!! Nu sunt genul care fuge chelalaind ca sa se ascunda si sa-si linga ranile. Stiu ca tu cu asa ceva te-ai obisnuit. Doar traim in Romania... No... Nu-i bai. Doar ca ai comis o mica eroare... Ai uitat de a treia lege a dinamicii.. Aia cu actiunea si reactiunea... Se intampla si la case mai mari...

Ma bucur ca mi-ai dat ocazia sa afirm inca o data, aici si acum, ca NU SUNT PERFECT! Recunosc ca avand mereu in preajma perturbatii energetice, precum tine, imi este destul de greu. Sper ca Dumnezeu sa iti lumineze ochii mintii. El stie de ce ai nevoie. Eu unul nu te inteleg. Deloc.

Si daca ma intreb de ce faci ceea ce faci, iarasi nu iti va place ce iti voi servi drept raspuns. Nu te ambala ca sa imi spui ce e crestineste si ce nu... Pana si Isus a rasturnat mesele celor care faceau bisnita in templu... Asta e o dovada ca oamenii il pot scoate pana si pe cel mai sfant intre sfinti din rabdari cu nemernicia lor... Eu sunt doar un om. Simplu. Nu am nici pe departe rabdarea unui sfant.