AIR SOFT, MUZICA SI PRIETENI.

Cred ca orice ar incerca sa faca oricine, tot nu isi va putea scoate de la inima locurile in care s-a nascut si a crescut. Nimeni nu poate fi atat de dezradacinat. Si apoi un om care isi uita radacinile este condamnat la singuratate si nefericire, chiar fara sa o stie...

La prima circumvolutie a rotii automobilului peste spatiul Timisoarei, inima mea a inceput sa rada. Eram vesel fara motiv inca si am fost fericit in toate zilele ce au urmat (mai putin ziua plecarii). Am fost peste tot, am facut de toate. Am vazut lucruri care nu existau la plecarea mea, de la cladiri pana la intersectii si noi semafoare. Ma bucuram de toate ca un copil mic...

Ideile care altora li se par nebunesti sau extravagante ce trec prin mintea oamenilor devin realitate. Unii chiar se tin de cuvant cand isi pun in cap sa faca ceva... Asa a aparut si Defence School, unde printre arte martiale si alte sporturi se practica si AirSoft... Bineinteles ca nu am scapat netrecut prin focul luptelor intre doua echipe de AirSoft... Eram un target prea ispititor... Foarte tare jocul asta. Si foarte barbatesc. Inteleg ca acolo se vor antrena si trupele de jandarmi.

Cladiri parasite, zona militara, sistem de amplificare, track-uri cu sunete specifice zonelor de lupta... Si 30 de oameni in toata firea. Extraordinara experienta. Eu am primit doar un pistol Delta nu-stiu-cum ( copie dupa celebrul model israelian)... Baietii stiau tot: model, accesorii... Ma simteam ca in clasa intai... M-au facut tinta (eu eram un "mafiot rus"), si s-au impartit in doua echipe: unii trebuiau sa ma apere iar ceilalti sa ma "omoare"...

Tavaleala prin zapada ca la armata, si prima tura am scapat nevatamat. Ceea ce nu s-a intamplat la a doua cand am fost pus sa stau in dispozitiv de aparare intr-un soi de "capture the flag" din "Call of Duty"... Am fost scos din joc de catre echipa adversa. Adica o distractie barbateasca pe cinste, la care am inteles ca si unele domnisoare si doamen participa... Foarte bine. Armele au greutatea si aspectul celor reale. Doar proiectilele sunt din plastic. O distractie pe cinste.

Singurul lucru neplacut a fost faptul ca nu eram echipat corespunzator ceea ce a atras asupra mea o raceala zdravana. Asa ca, daca vreodata veti fi interesati de acest sport, va sfatuiesc sa va pregatiti tot echipamentul nescesar care se gaseste in magazinele de specialitate...

Am avut o noua seara de neuitat la "Amigos" un loc in care am asistat la punerea draperiilor si unde am cantat la inaugurare acum doi ani pe 14 februarie. Aceeasi atmosfera, doar ca ceva mai putine fete cunoscute. Tocmai de aceea faptul ca am cantat toti impreuna a fost uimitor. sa mai zica cineva ca in Timisoara nu se intampla nimic....

Statutul de invitat si entertainer la o petrecere-surpriza organizata pentru o femeie extraordinara, si spun aceasta dupa ce am cunoscut-o personal, a fost un nou prilej de a ma simti ca acasa si sa fac o noua intoarcere in timp. Bucurestiul era undeva departe si parca nici nu plecasem vreodata de acasa... In curand aveam sa ma trezesc din frumosul vis....

Cred insa ca cea mai importanta zi a fost cea de duminica. Am fost la biserica. Biserica "Elim". Locul in care am aflat ca exista si alti oameni care il cauta pe dumnezeu cu inima si cu mintea. Aproape ca imi pierdusem acest obicei. Urat din partea mea.

Am realizat acolo, desi stiam asta, ca sufletul devine uscat si rigid fara hrana spirituala. Macar visul ca putem fi mai buni este tinut in viata. Dau oricand la o parte limitarea la ego si ceea ce se vede pentru visare si credinta in Dumnezeu, chiar daca nebunia lumii spune ca sunt din ce in ce mai putini cei care cred in visare, iar cei care cred in Dumnezeu si mai putini...

Am mai aflat ceva nou... Timisoara se misca din nou, cultural vorbind. S-au deschis locuri. Se canta live. Unplugged. Sau trupe. Invitati din Cehia, Polonia, Germania, Franta... Se merge la teatru la opera... Merg si oameni tineri. Asta este de bine. Timisoara nu uita sa fie totusi Timisoara. Si asta ma face sa ma mandresc inca o dat ca m-am nascut acolo. fara a-i jigni pe cei din Bucuresti, unde mi-am facut multi prieteni si unde am fost primit cu bratele deschise de catre un public extraordinar.

Prieteni. Multi. Acasa. Chiar am fost intr-o vacanta. Nu concediu. Vacanta. Adevarata. Am fost rasfatat. De toata lumea. Si egocentric cum sunt, mi-a placut. Foarte. E bine acasa. Intotdeauna. Chiar daca ai devenit un musafir. E bine acasa...