.jpg)
Si decizia este finala.
Plecam spre tarile calde.
S-a hotarat de doua zile.
Plecam.
Pentru relaxarea creierului.
Si incarcarea bateriilor.
Cine stie?
Poate ca vom realiza.
Amandoi.
Ca acasa este acolo.
Unde te simti bine.
Si acolo.
Vom imbatrani.
Dar stiu.
Ca dintr-o fatala atractie.
Sau din idealism.
Mi se va face din nou dor.
De Romania.
Oricum.
Am sa lipsesc doar fizic.
***
Celor din Timisoara.
Le spun.
Voi fi acasa.
Inca o luna.
Cat voi sta.
In tranzit.
In orasul.
In care.
M-am nascut.
Si o sa cantam.
Din toti rarunchii.
Impreuna.
In putinul timp.
Ce mi-a ramas.
Pana la plecare
***
Ca sa raman.
Eu.
Pana la capat.
Asa cum ma stiti.
Celor care s-au simtit atinsi.
De vorbele mele.
Celor pe care i-am criticat.
Celor pe care i-am injurat.
Sau cine stie.
Ce le-oi mai fi facut.
Nu le cer scuze.
Le spun.
Inca o data.
Ca lumea nu are.
Doar cativa.
Metri patrati.
Ca soarele.
Nu rasare.
Doar pentru ei.
Si ca pamantul.
Nu se invarteste.
Din cauza lor.
***
Le mai spun.
Ca raman.
La parerea mea.
Si le dau.
Un sfat.
Inca nu e tarziu.
Cat sunt in viata.
Pot corecta ceva.
E obositor.
Sa minti.
Tot timpul.
Pe altii.
Sau.
Pe tine insuti.
Si oricum.
Se obtine.
Prea putin.
In plus.
Procedand.
Astfel.
***
Publicului din Bucuresti.
Ii multumesc.
Pentru ca.
M-a primit fara rezerve.
Desi ma asteptam.
Sa fiu acceptat.
Cu greu.
Culmea.
Nu cu bucuresteni.
Am avut neintelegeri.
Ci cu altii.
Sositi aici.
Ca si mine.
Doritori.
Sa obtina.
Ceva.
De la viata.
Dar au ales.
Sa o faca.
Intr-un fel.
Pe care.
Eu.
Nu-l pot accepta.
Cu nici un chip.
***
Fara bun simt.
Calcand multe.
In picioare.
Ca sa se vada.
Si ei.
Un pic.
Macar.
Un pic.
Si eu.
As vrea.
Dar nu.
Cu pretul.
Lichidarii.
A ceea ce.
Sunt.
***
In Bucuresti.
Mi-am facut prieteni.
Oameni minunati.
Care m-au ajutat.
Atunci cand altii.
Imi puneau piedica.
Fara prieteni.
Nu as fi rezistat.
Lor.
Le multumesc.
Inca o data.
Si inca am facut-o.
Prea putin.
***
Acestea fiind zise.
Cu adanci plecaciuni.
Ma voi retrage.
La inceputul lunii.
Martie.
Spre Timisoara.
Si vom pleca.
Apoi.
Spre niste insule.
Cu ape albastre.
Si un cer mai senin.
Am obosit.
De atata gri.
***
Ultimul sfert.
De viata.
Merit.
Sa il traiesc.
Linistit.
Dar asta.
Nu inseamna.
Ca am sa ii las.
In pace.
Pe prosti.
Pe posesorii de tupeu.
Nesimtit.
Si alti.
Descreierati.
Astia raman.
Distractia mea.
Si a voastra.
Favorita.
***
O sa imi fie dor.
De unele lucruri.
Recunosc.
Dar.
Nu va mint.
Abia astept.
Sa va trimit.
Salutari.
De acolo.
V-am pupat.
PS: Prima fotografie este ceea ce vad acum pe geam. A doua este ceea voi vedea in prima luna de sedere... Socant este faptul ca sunt facute in acelasi timp!!!
Postări
Dragii mei, va urez din sufletul meu sincer de fluturas sa aveti noroc in tot ceea ce faceti, sa fiti impreuna in toate si sa va realizati visele! Eu sunt alaturi de voi, a fost o bucurie si o onoare sa va cunosc, imi sunteti foarte dragi... O sa simt lipsa scrisului tau, Pappy. Si noi, de aici, o sa asteptam cu bucurie clipa revederii...
RăspundețiȘtergereO sa scriu in continuare. Don`t worry. Chiar daca sunt insule exista Internet. ;)
RăspundețiȘtergereOnoarea de a va cunoaste a fost de partea noastra. Cu siguranta. Si sigur ne vom revedea. Aici sau acolo. :)
Te aştept la Timişoara, unde vom detalia relativ la viitor.
RăspundețiȘtergereSă-ţi spun drept, a fost o vreme-n care, spre ruşinea mea o spun, nu ţi-am simţit lipsa, dar în ajunul plecării tale mă încearcă un sentiment de durere şi părere de rău. M-am obişnuit la gândul că eşti în capitală şi că toate-s ok dar acuma simt că pierd un prieten de nădejde şi-mi dau seama că sărăcesc iarăşi. Nu ştiu, aşa simt eu. Poate-o fi doar temporar. Poate-am îmbătrânit prematur, nu ştiu. Mi-a spus Bogdi, masându-mi capul:,,nu te mai spăla aşa des că ţi s-a decolorat părul, ţi-a albit"
În fine, te aştept, Q.