Că Antonescu al II-lea are de-a face cu liberalismul cât Păcală cu Misterele de la Eleusis, e o certitudine. Faptul că el împinge neruşinarea la cote nemaiatinse ar trebui să-l transforme în caz de studiu - ceva între recordul la su ta de metri prin mărăcini şi datul cu scăfârlia de perete.
Proclamându-se „cel mai puternic preşedinte liberal de după 1990”, „Chucky” oferă încă o probă de mitocănie şi aroganţă care, într-o lume normală, l-ar transforma într-un paria. Dar, nicio grabă: ce nu-i fac alţii, îşi face cu obstinaţie, cu încrâncenare, el însuşi. N-am văzut guguştiuc care să nu fi pierit pe limba lui.
Proclamându-se „cel mai puternic preşedinte liberal de după 1990”, „Chucky” oferă încă o probă de mitocănie şi aroganţă care, într-o lume normală, l-ar transforma într-un paria. Dar, nicio grabă: ce nu-i fac alţii, îşi face cu obstinaţie, cu încrâncenare, el însuşi. N-am văzut guguştiuc care să nu fi pierit pe limba lui.
De ce-ar face tocmai liberalul excepţie?! Culmea e că nici unul dintre purtătorii de mir brătienesc - de la Nicolai şi Orban la Haşoti şi Fenechiu - n-a sărit ca ars în faţa blasfemiei: şmecheraşul cu breton arunca hlamida otrăvită a comunismului peste miile de ani de puşcărie ale liberalilor, pe când stafful galben-albastru se mulţumea să zâmbească gros, aşteptând să înşface prada.
Onoarea (oricum falimentară) a unui întreg partid se juca la scenă deschisă, iar protagoniştii valsau drăceşte deasupra cadavrului putrefact a ceea ce fusese cândva speranţa de mai bine a României. Toată minciuna, toată demagogia, toată tânjeala bolnăvicioasă după „linişte” se citeau în acea împieliţare sângerie a omului-giruetă de la PNL. Antonescu lua, inconştient, asupra sa şi crimele din decembrie ’89, şi mineriadele, şi cotonogelile din Piaţa Universităţii, şi încleştarea primitivă de la Târgu-Mureş.
Adică tot ce a reprezentat mână criminală comunistă în aceşti douăzeci de ani. Superficialitatea stupefiantă a individului ar trebui stocată şi conservată între marile exemple de prostie ale naţiei. El linge în zori ce-a scuipat la apus şi calcă în picioare la prânz ce-a adorat noaptea. Cucerind prin limbariţa golită de orice sens, poţi pune pe el tot atâta bază cât ai pune pe vulpoiul ajuns paznic la incubatorul de pui.
Onoarea (oricum falimentară) a unui întreg partid se juca la scenă deschisă, iar protagoniştii valsau drăceşte deasupra cadavrului putrefact a ceea ce fusese cândva speranţa de mai bine a României. Toată minciuna, toată demagogia, toată tânjeala bolnăvicioasă după „linişte” se citeau în acea împieliţare sângerie a omului-giruetă de la PNL. Antonescu lua, inconştient, asupra sa şi crimele din decembrie ’89, şi mineriadele, şi cotonogelile din Piaţa Universităţii, şi încleştarea primitivă de la Târgu-Mureş.
Adică tot ce a reprezentat mână criminală comunistă în aceşti douăzeci de ani. Superficialitatea stupefiantă a individului ar trebui stocată şi conservată între marile exemple de prostie ale naţiei. El linge în zori ce-a scuipat la apus şi calcă în picioare la prânz ce-a adorat noaptea. Cucerind prin limbariţa golită de orice sens, poţi pune pe el tot atâta bază cât ai pune pe vulpoiul ajuns paznic la incubatorul de pui.
E nevoie de fanatismul orb al lui Orban şi de resentimentul păstos al lui Nicolai pentru a nu-ţi crăpa obrazul de ruşine când din emblema liberalismului n-a mai rămas decât puroiul lichid al unui grup ahtiat după bani şi putere. Naivii prostiţi în timpul campaniei (cunosc destui) s-au convins acum în ce constă liniştea cerută cu răcnete: în instigarea la ură, la violenţă, la linşaj mediatic. E o linişte „à la Chucky”, în care, atunci când vorbesc ei, trebuie să se audă musca, pentru că presa e demult cumpărată, iar adversarilor politici li s-a tăiat microfonul.
Procedeul a fost îndelung exersat la televiziuni: îl inviţi pe câte unul la talk-show şi când ar avea şi el ceva de spus, gurile de mitralieră din jur se declanşează turbate. Dacă-şi joacă bine cartea, n-am niciun dubiu că Antonescu poate prinde un post de vicepreşedinte la PSD. Ar fi deznodământul firesc al alunecării pe trambulina de zoaie pe care s-a aşezat ca o prinţesă, dar a ajuns la destinaţie mai târnosit decât o animatoare de iarmaroc.
Procedeul a fost îndelung exersat la televiziuni: îl inviţi pe câte unul la talk-show şi când ar avea şi el ceva de spus, gurile de mitralieră din jur se declanşează turbate. Dacă-şi joacă bine cartea, n-am niciun dubiu că Antonescu poate prinde un post de vicepreşedinte la PSD. Ar fi deznodământul firesc al alunecării pe trambulina de zoaie pe care s-a aşezat ca o prinţesă, dar a ajuns la destinaţie mai târnosit decât o animatoare de iarmaroc.
Rolul lui Antonescu a fost să dea cu glanţ peste sudura ce-i lega de multă vreme pe liberali de pesedişti. Şi la guvernare, şi în opoziţie, ba chiar şi în murdara colaborare din vremea lui Tări ceanu, antanta lor a fost desăvârşită. Nu e decât chestiune de timp până când cele două blocuri se vor contopi cu totul. Nu-ţi trebuie un ochi de expert să vezi cât de bine rimează isteria sacadată a lui Orban cu precipitarea nătângă a lui Vanghelie, ce forţă de coeziune există între Hrebenciuc şi Haşoti şi ce miracol de simţire între Nicolai şi Nica. E chiar frustrant că încă nu s-au decis să se adune în aceeaşi copaie pentru a-şi pune potrivita etichetă: Partidul Socialist Liberal al Neantului...
Oricum, prin îmbrăcarea pe faţă de către fruntaşul liberal Antonescu a hainei pesedismului, primul pas - fatal pentru democraţie, gigantic pentru cleptocraţie - a fost făcut. Oricât ai fi de daltonist, n-ai cum să nu constaţi că între discretul ruj de buze al lui Geoană şi îmbrăcămintea purpurie a lui „Chucky” e o poveste de amor. O poveste născută dintr-o comună sete de sânge, de planificată exterminare a adversarului. O iubire deocamdată fără happy end, gingaş brodată în jurul cuvintelor unui bugetar liberal: „Am votat cu Geoană pentru că Băsescu trebuie să dispară”. Trebuie, pentru că aşa vor ei, iubitorii şi făuritorii de linişte sângerie...
preluat de pe "NEINFECTAT DE COMUNISM"
preluat de pe "NEINFECTAT DE COMUNISM"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Eu cred ca: