Motto:
“Lumea de azi este intr-un proces continuu de uratire. In noul imperiu al uratului, frumosul este doar o amintire care abia mai palpaie sub marsul triumfal al unei lumi schilodite aflata in plina ofensiva. Omul frumos este ultimul strigat de salvare, este ultima reduta a umanitatii in lupta cu oceanul de neomenesc ce vine. Omul frumos este ultimul suspin Hristic pentru o lume aflata in cadere definitiva.”
Dan Puric
“Lumea de azi este intr-un proces continuu de uratire. In noul imperiu al uratului, frumosul este doar o amintire care abia mai palpaie sub marsul triumfal al unei lumi schilodite aflata in plina ofensiva. Omul frumos este ultimul strigat de salvare, este ultima reduta a umanitatii in lupta cu oceanul de neomenesc ce vine. Omul frumos este ultimul suspin Hristic pentru o lume aflata in cadere definitiva.”
Dan Puric
Nu ar fi trebuit sa ma mir de mesajul acesta. Si totusi, modul in care au fost alaturate cuvintele mi-a produs o stare de soc. Si groaza. Toate acestea se intampla sub ochii nostri. Cei mai multi accepta sa intre in hora supravietuirii, imbracand hainele uratului, care devin moda vremii si rastoarna cu susul in jos scara valorilor.
Si asa, uratul de vine frumos. Frumosul devine urat. Se intampla peste tot. Simti apasarea in aer. Si stii. Stii. Stii instinctiv ca asta nu duce la nimic bun. Doar amorseaza bombe la nivel individual, le face sa ticaie... Apoi le leaga in paralel sau in serie, pentru ca intr-un final totul sa sara in aer...
Atunci va incepe chinuitoarea intoarcere a omului catre umanitate. Si Dumnezeu. Atunci toti uratii isi vor aminti ca exista o posibilitate pe care au refuzat sa o ia in calcul. O sansa pe care, daca ar fi inclus-o in carti, totul putea fi evitat. Asta, bineinteles, daca va mai exista suficienta umanitate ramasa pentru asa ceva...
Exista si riscul auto-anihilarii. E real. Se poate intampla. Ceva rau se va intampla oricum. Este doar o chestiune de timp. Doar sa se stranga suficient de mult urat. Inca mai este loc. Suna ingrozitor. Si terifiant. Stiu. Dar inca mai este loc de urat...
Acum, uraciunea inca se mai ascunde. Dupa vorbe, dupa zambete confectionate ca din plastic. Mai mult ranjete. Intr-o zi se va revarsa peste noi toti. Nu va face deosebire intre omul urat si omul frumos. Aceasta deosebire o va face doar o singura entitate. Universala.
Cred ca vom asista la globalizarea suferintei, provocata de uratul ajuns la metastaza. Cu totii vom fi atinsi. Si cei urati. Si cei frumosi. Primii ca vinovati. Cei din urma ca victime colaterale...
Si asa, uratul de vine frumos. Frumosul devine urat. Se intampla peste tot. Simti apasarea in aer. Si stii. Stii. Stii instinctiv ca asta nu duce la nimic bun. Doar amorseaza bombe la nivel individual, le face sa ticaie... Apoi le leaga in paralel sau in serie, pentru ca intr-un final totul sa sara in aer...
Atunci va incepe chinuitoarea intoarcere a omului catre umanitate. Si Dumnezeu. Atunci toti uratii isi vor aminti ca exista o posibilitate pe care au refuzat sa o ia in calcul. O sansa pe care, daca ar fi inclus-o in carti, totul putea fi evitat. Asta, bineinteles, daca va mai exista suficienta umanitate ramasa pentru asa ceva...
Exista si riscul auto-anihilarii. E real. Se poate intampla. Ceva rau se va intampla oricum. Este doar o chestiune de timp. Doar sa se stranga suficient de mult urat. Inca mai este loc. Suna ingrozitor. Si terifiant. Stiu. Dar inca mai este loc de urat...
Acum, uraciunea inca se mai ascunde. Dupa vorbe, dupa zambete confectionate ca din plastic. Mai mult ranjete. Intr-o zi se va revarsa peste noi toti. Nu va face deosebire intre omul urat si omul frumos. Aceasta deosebire o va face doar o singura entitate. Universala.
Cred ca vom asista la globalizarea suferintei, provocata de uratul ajuns la metastaza. Cu totii vom fi atinsi. Si cei urati. Si cei frumosi. Primii ca vinovati. Cei din urma ca victime colaterale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Eu cred ca: