CUMINTI, ASTEPTAND VOIOSI VIOLUL...

Spun unii:"ce viata trista ai! Toata ziua scrii pe bloguri!"... Sau" "Get a life!"... Nu zau?!! Adica a gandi si asterne pe o hartie sau pe un blog ce gandesti este o pierdere de timp sau tristete?!! De cand este asta sistemul de valori dupa care ne ghidam?!!

Triste trebuie sa fie vietile unor oameni care nu se opresc niciodata ca sa isi puna sufletul in nimic. Tristi si fazi sunt oamenii care traiesc pentru a avea nu pentru a da. Tristi sunt oamenii care se agata de oricine incearca sa fie altfel decat scofalcitul lor "eu"... Se agata de el sau ca sa il traga inapoi sau ca sa se ridice si ei pe langa el mai sus...

In ambele cazuri sunt un simplu balast... Si trebuie scuturati din cale. Oameni ca ei nu inteleg nimic despre nimic. Superficialitatea lor ii face sa se rezume doar la ceea ce sunt in exterior. De aceea si resusesc doar pana la un punct, fara a straluci vreodata, si fara speranta de a straluci vreodata... Trista este viata astfel petrecuta...

Aceasta este tragedia noastra. Romaneasca. Nimeni nu are voie sa exceleze in nimic. Ca sa nu jigneasca pe ceilalti... Nimeni nu are voie sa fie diferit. Ati sesizat? Ai un handicap fizic sau verbal? Vor rade de tine. Stii lucruri pe care ei nu le stiu sau nu le inteleg? Iarasi vor rade de tine. Poti sa faci lucruri pe care ei nu le pot face? iarasi vor rade de tine.

Asa rade prostia. Din orice. Numai asa prostul se poate proteja. Deci sa gandesti si sa incerci sa pui gandurile in ordine este de rasul curcilor? Cine spune asta? Care coate-goale si terchea-berchea nebagat in seama si nechemat la masa ta se arunca in discutii ca musca in lapte si isi da cu parerea neintrebat?

Prostul nu e prost destul daca nu e si fudul. Fudulia asta idioata si gratuita, galagioasa, tipica mancatorilor de lebede de Viena, este ceea ce vei primi de fiecare data cand vei incerca sa-i spui boului ca e bou. El nici macar nu realizeaza ca este pus la sacrificiu in arena. Altii se distreaza pe seama luptei intre el si celelalte bovine ce se inghesuie si se bat ca sa ajunga la o coaja de nutret...

Se cred liberi. Au iluzia libertatii. Pentru ca au o colivie mare cat Romania. Dar, la sfarsitul zilei tot trebuie sa joace dupa reguli si trebuie sa inghita madularul ce li se pune fortat in gura si in dos. Ei, si dupa toate astea, "romanus stupidus" mai este si mandru nevoie mare...

Umbla tantos pe strada si, intocmai ca un maidanez ce poarta in gura osul proaspat dezgropat fluturandu-si tantos coada, stupidul nostru flutura fericit cine stie ce victorie neinsemnata, obtinuta fiindca a stat cuminte in timpul unui nou viol pe parcursul caruia i s-a cerut sa zambeasca iar la sfarsit sa spuna "Mersi"...

Daca nu esti ca si ei este jale... De ce? Raspunsul este simplu... Termenul de comparatie deranjeaza... Eu sunt exagerat. Sunt anti-compromis pana in maduva oaselor. Dar asta pentru ca am incercat sa le fac. Si de fiecare data mi s-a cerut mai mult. Si mi s-a facut greata... De fiecare data... Pentru ca nu pot accepta ca unul care suna a butoi gol de tabla cand te izbesti de el sa improaste totul in jur fara sa-i bat obrazul... Cum sa lasi un bou sa iti spuna ca tu esti asa sau pe dincolo?!!

O sa ma intrebati daca am cunoscut oameni buni vreodata.... Da! Am cunoscut. Unii nu mai sunt in viata si ii regret. Altii inca imi dau lectii... Mi-a facut mereu placere sa stau in preajma lor. Sunt oameni de la care si acum invat... Sunt oameni care stiu sa pastreze un echilibru intre compromis si verticalitate, intr-un mod in care eu nu stiu sa o fac... In fata lor, jos palaria...

Complimentele mele nu sunt gratuite. Si asa le fac rar... Macar le fac fara ganduri ascunse... Tocmai de aceea este valabil si cazul in care ma distantez. brusc de cineva, uneori aparent fara motiv... Pe unii din gresitii nostrii ii poti ierta usor. Altii insa nu te lasa sa ii ierti...

Intr-un tarziu, daca din bun simt alegi sa nu ii jignesti spunandu-le ce ai de spus, te vor eticheta drept fraier... Pentru ca asa se pot justifica actiunile murdare in fata restului cirezii, care procedeaza invariabil la fel, pe baza unui comportament reflexiv-imitativ... Asa ca cel mai bine este sa te feresti sa ramai in contact indelungat cu genul asta...

Pana la urma noi cu noi si ei cu ei... Fiecare cu a ma-sii... Doua sisteme aflate in contact dar izolate adiabatic... Cativa, blestemati de propria noastra constiinta sa acceptam toate constrangerile pentru a ramane nealterati. atat cat se poate, privind catre cireada lor cu mila si cu furia gandului ca prostia lor ne tine si pe noi in mocirla. Buna vorba din Eclesiastul: "Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere"...

Ei, tristi fara sa stie, violati si violand ei insisi, pana in maduva constiintei, prin toate orificiile, consolandu-se unii pe altii in confortul faptului ca sunt multi... Gasesc in numarul lor mare confortul unei iluzorii normalitati... O existenta cerebrala ce se limiteaza mai mult pe gandul la carnati si organul sexului opus... Intotdeauna este trista o astfel de viata...

Pana la urma fiecare cu ce isi alege: cerul liber sau manejul animalutelor de circ unde fiecare primeste zaharelul dupa tumba perfecta...