miercuri, 31 august 2011
ATEISMUL, RELIGIA DEZASTRULUI (reluare)
luni, 29 august 2011
EMIGRANTUL
duminică, 28 august 2011
PREDICA DE DUMINICA...
2 Petru 1
1. Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Hristos, catre cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra, prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Hristos:
2. Harul si pacea sa va fie inmultite prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Isus Hristos!
3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui,
4. prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea care este in lume prin pofte.
5. De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta;
6. cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia;
7. cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni.
8. Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos.
9. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umbla cu ochii inchisi si a uitat ca a fost curatat de vechile lui pacate.
10. De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata.
11. In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos.
12. De aceea, voi fi gata sa va aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, macar ca le stiti si sunteti tari in adevarul pe care-l aveti.
13. Dar socotesc ca este drept, cat voi mai fi in cortul acesta, sa va tin treji aducandu-va aminte;
14. caci stiu ca dezbracarea de cortul meu va veni deodata, dupa cum mi-a aratat Domnul nostru Isus Hristos.
15. Imi voi da osteneala, dar, ca, si dupa moartea mea, sa va puteti aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.
16. In adevar, v-am facut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu intemeindu-ne pe niste basme mestesugit alcatuite, ci ca unii care am vazut noi insine cu ochii nostri marirea Lui.
17. Caci El a primit de la Dumnezeu Tatal cinste si slava, atunci cand, din slava minunata, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit in care Imi gasesc placerea."
18. Si noi insine am auzit acest glas venind din cer, cand eram cu El pe muntele cel sfant.
19. Si avem cuvantul prorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata in inimile voastre.
20. Fiindca mai intai de toate, sa stiti ca nicio prorocie din Scriptura nu se talcuieste singura.
21. Caci nicio prorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant.
sâmbătă, 27 august 2011
15 MINUTE...
vineri, 26 august 2011
PRIMUL PAS
joi, 25 august 2011
ZAMBET NEMOTIVAT... (reluare)
Asa zicea Murphy... Eu insa ma trezesc bine dispus de o vreme incoace... Si ma intreb, privind la cele ce se intampla in jurul meau daca nu am luat-o cumva razna... Uite ca iar ma pufneste rasul... Inima rade in mine si al naibii sa fiu daca stiu de ce...
Imi fuge iar gandul la Romania... Toata lumea se plange... Toata lumea spune ca este plictisita... Mie imi infloreste mereu cate un zambet pe buze... Incerc sa fiu Hopa-Mitica, sa spun bancuri, sa ii fac sa rada... Si romanii mei se deschid o clipa dupa care, intocmai ca testoasele batrane si plictisite de indelungata lor viata, se retrag intr-o invizibila carapace...
Uite ca iar ma umfla rasul... Alaturarea asta cu testoasele m-a facut sa mi-i inchipui ca pe niste testoase ninja imbufnate... Cateva motive pentru care eu sunt atat de aerian si relaxat la creier fata de ceea ce se intampla exista bineinteles...
Inainte de toate m-am trezit azi dimineata... Voinic si sanatos... Am vazut soarele rasarind in timp ce mirosul de cafea aburinda in ceasca imi dadea desteptarea...
Sa continui cu motivele fericirii... Am reusit sa fac rost de toata discografia Whitesnake, si mi-am reamintit de cateva din piesele mele favorite ce le ascultam in tinerete...
Textul cantecului spune asa:
Am mai trimis-o si altora... Sunt curios daca si voua va starneste aceleasi reactii... Adica un zambet... Macar din acela intelegator: "saracu`"... Ok. E criza... Si nu suntem noi la butoane... Doar nu o sa intram in depresii din cauza asta... Am eu o vorba: problemele apar in viata pentru a fi rezolvate... Sau, altfel spus, atata vreme cat suntem in viata nu exista probleme ce nu pot fi rezolvate... Si apoi daca totul ar fi numai o mare fericire cum am stii ce e fericirea?
Ma bucur ca Dumnezeu a lasat lumina ochilor mei sa vada si putere urechilor ca sa auda... Chiar asa nevrednic si pacatos cum sunt, El inca ma ingaduie... De aceea ar fi o mare prostie sa irosesc timpul ce mi-a fost lasat aici pe Pamant plangand...
Un sigur lucru mi-as dori... Sa mai fiu odata liceean... M-as bucura si mai tare... Nu m-as mai omori cu tezele... Nici nu m-as enerva pentru note mici... Nu i-as mai baga in seama pe ai mei... As canta si as rade mereu... Continuu... Era sa zic ca m-as indragosti mai des dar la capitolul asta cred ca am fost ok..
Mi-as dori cred si sa mai fiu ca atunci... Sa ma indragostesc in fiecare zi... Chiar daca ar trebui sa ma indragostesc de aceeasi fata... Si uite asa, toate amintirile si toate gandurile mele topaie de fericire prin cutia craniana, gadiland in joaca neuronii si facandu-ma sa zambesc...
Ma trezesc bine dispus de o vreme incoace... Si ma intreb, privind la cele ce se intampla in jurul meau daca nu am luat-o cumva razna... Uite ca iar ma pufneste rasul... Inima rade in mine si al naibii sa fiu daca stiu de ce...
miercuri, 24 august 2011
NU... (revizuit)
Incerc din rasputeri sa tin treaza legatura cu ceea ce se intampla acasa... Desi nu mai vreau... Nu am lasat in urma multi oameni sau prea multe lucruri pe care sa le regret...
Adesea, dimineata stau pe terasa, cu cafeaua aburind, privind "cocoasa" cum imi place mie sa ii spun Muntelui Rosu, Monte Roja cum ii spun localnici, care parca rasare din ocean... Uneori pot vedea si insula vecina care pare cel mai adesea un nor la orizont... Ochii mei se bucura de ceea ce vad si ma cuprinde o relaxare si o liniste care devine alarmanta pentru ca nu sunt obisnuit cu ea...
Dar, inevitabil, deschid calculatorul si incep sa caut stirile de prin ziarele romanesti... Si uite asa incep sa ma infierbant... Sa ma irit... Sa ma cuprinda aceeasi stare de furie neputincioasa fata de stupiditatile pe care le gasesc...
Apoi seara, tarziu in noapte, ies afara langa piscina ca sa recapitulez ziua care a trecut... Imi trec tot felul de ganduri... Este un fel de curatare a sistemului inainte de a ma duce la culcare...
Am realizat de multa vreme ca de fapt am plecat din Romania tocmai pentru a scapa de violenta raporturilor sociale... Am realizat ca ea este indusa in mod intentionat...
Am realizat ca violenta si parsiva camapanie mediatica dusa de opozitie in acest moment de fapt isi face efectul: romanii sunt mereu porniti pe harta pe contrazicere din oficiu si au numai stiri despre dezastre... Scopul? Readucerea prin orice mijloace la putere a USL...
Am invatat in aceasta viata cu greu sa spun "NU". Imi era rusine. Chiar si atunci cand nesimtirea altora ar fi cerut o riposta sau macar un "NU!" hotarat... Dupa ce am invatat sa spun "NU" cei din jurul meu au inceput sa se uite mirati la mine... Asta in prima faza... In a doua faza au inceput sa se uite chiondoras...
Cand am invatat sa mai spun si lucrurilor pe nume si sa mai si trantesc verde in fata ceea ce altii credeau ca pot ascunde sub pres, foarte multi au inceput sa ma ocoleasca... Si mai multi au inceput sa ma barfeasca... Trebuie sa recunosc faptul ca nu prea mi-a pasat...
Dar ma simteam din ce in ce mai alienat in propria mea tara... In propriul meu oras... In propriul meu cartier... In propria mea casa... Asa ca am plecat cat mai departe, intr-un loc care sa ma tina legat prin frumusete nu prin genetica...
Dupa mai bine de un an de la plecarea mea din tara am invatat ca daca as fi plecat mai demult as fi avut realizari si recunoastere... Caci astazi mi s-a facut o propunere... Neasteptata si pe nepusa masa... Din senin... Flatanta... Mi s-a propus o pozitie intr-o companie britanica, unde as putea castiga destul de frumos si relativ usor mai multi bani decat acum... Mult mai multi... Si asta doar pentru ca oamenii s-au autosesizat in ceea ce priveste aptitudinile mele... Adevarat si ei m-au cam avut sub ochi mai mereu...
Am ramas socat... Dar ce ma ingrijoreaza cel mai tare este faptul ca eram neincrezator... Mi se parea ca omul mai vrea ceva de la mine... Instinct de conservare dobandit in Romania, unde orice cadou este un cal troain... Intr-adevar omul ar avea un interes... Capacitatea mea de a produce profit. Insa munca mi-ar fi rasplatita... Si apoi nu am cerut eu ci mi s-a propus... Si asa ceva nu mi s-a intamplat niciodata in Romania... Ba dimpotriva...
Imi fug gandurile uneori catre Romania... Desi nu mai vreau... Nu am lasat in urma multi oameni sau prea multe lucruri pe care sa le regret... Si cred ca nu am invatat inca foarte bine lectia aceea despre "NU"...
marți, 23 august 2011
VORBIND DESPRE MUZICA
ACTIUNE SI REACTIUNE (revizuit)
Poate ca ar trebui sa ma bucure faptul ca britanicii ma considera american din cauza accentului si momentul in care casca ochii de uimire cand le spun ca sunt roman ar trebui sa ma flateze... Insa imi amintesc o seara in care un batranel, foarte simpatic altminteri, a sintetizat tot ceea ce as putea sa va spun: "So you are not all gypsies"...
Sau poate ar trebui sa ma bucure faptul ca am reusit sa reconstitui cea mai mare parte a povestii adevarate care a fost viata strabunicului meu, singurul din familie care a vorbit sapte limbi si putea canta, si de ademenea singurul care a fost cetatean american, si asta la sfarsitul secolului al XIX-lea...
Lumea occidentala are senzatia ca romanii au obligatoriu tenul inchis, ochi si par negru... Asta spun... Ceea ce nu spun dar putem sa ne inchipuim foarte usor, este modul in care ajung la aceasta concluzie... Si trebuie sa spun ca este prima oara cand aceasta perceptie asupra romanilor ma loveste in moalele capului...
Nu am ametit totusi... Insa furia mea creste... Asa ar trebui sa fie pentru orice roman, si pentru orice om cinstit din Romania... Este momentul ca toleranta romanilor pentru tigan si comportamentul sau sa devina ZERO. Este ceea ce TREBUIE sa facut pentru ca lucrurile sa nu se agraveze...
Si sa nu uitati niciodata ca trebuie sa ii aduceti multumiri si osanale lui Ion Iliescu, presedintele Romaniei sub care tiganii au adoptat titulatura de rrom... Poate ca sunt eu paranoic dar tare miroase toata treaba asta a planificare...
Tiganii acum sunt rromi intr-o tara numita Romania. S-au instalat in toate centrele marilor orase, fugarindu-i pe romanii ramasi in cladire si agresivitatea lor ramane aproape nepedpesita. Asta fiindca s-a aruncat fumigena cu rasismul. Adica sunt rasist daca ii spun tiganului ca e tigan si ca face lucruri reprobabile... Nu-i frumos adica... Nu e civilizat... Si pe cine trebuie sa credem pe cuvant ma rog?!!
Eu insa primesc! Fie. Daca trebuie sa fiu rasist pentru ca lumea sa nu se mai minuneze ca sunt roman cand ma vede primesc... Si va spun inca o data: nu m-am nascut asa... Eu doar reactionez... Si principiul din fizica se numeste al "actiunii si reactiunii"...
Din acest moment tiganul trebuie inghesuit la colt si obligat sa se duca la scoala. Sa respecte legea romaneasca nu pe cea a staborului. Sa plateasca impozitele si taxele. Altfel, in Romania nu are ce cauta!!!