Motto: "Artistul trebuie să fie mai puternic decât arta lui, pentru că trebuie să o apere!"(Matisse)
Pentru cei mai mulţi dintre voi, acest motto nu are nici un fel de relevanţă, marea voastră majoritate fiind nişte bieţi imitatori, infractori de drept comun, nimic mai mult.
Cum să puteţi fi vreodată creatori responsabili ai vreunei forme de artă, când toată viaţa aţi furat arta, creaţia şi destinul altora, copiind cu neruşinare şi profitând de pe urma falsului grosolan, încasând bani nemeritaţi, semnând în fals copii nefericite ale adevăratelor creaţii?! Care artă?! Ce să apăraţi?!...
În ceea ce mă priveşte, nu voi mai participa niciodată la o acţiune caritabilă în scopul ajutorării vreunui artist, indiferent de situaţie, indiferent de domeniul de creaţie. Prea mulţi m-au întrebat cu ce este diferit copilul unei "vedete" de copilul unui om din Constanţa sau din Braşov care se prăpădeşte de cancer?! Cu ce este mai preţioasă viaţa unui "megastar" decât viaţa unui necunoscut?! Oare pentru familia sau prietenii unui anonim viaţa acestuia nu e importantă?!
Nu am înţeles atunci ce-mi spuneau oamenii şi am considerat că e încă o dovadă de "solidaritate" românească. Adevărul este însă că acei oameni au dreptate! Dacă artiştii români şi-ar fi apărat drepturile, nici unul dintre ei nu ar fi ajuns în situaţia de a cere sprijin şi atunci toate acele teledoane ar fi fost îndreptate către cei care aveau cu adevărat nevoie de televiziuni pentru problemele lor.
90 DE MILIOANE DE EURO
Unul dintre copiii necunoscuţi, pentru care am reuşit să strângem banii necesari tratamentului, a murit zilele trecute, învins de cancer, dar şi de refuzul imbecil al unui "vector de opinie", mare om de presă, de a publica un text în care se dădeau şi conturile unde "anonimii" puteau face donaţii. În acel editorial, era semnalată atitudinea unor "artişti", colegi ai mei, care refuzau să participe la astfel de evenimente de strângere de fonduri, pentru că aveau "cântări electorale"...
În doi ani (2007 şi 2008) s-au strâns, la organismele de colectare şi gestionare a drepturilor de autor şi conexe, aproape 90 (nouăzeci) de milioane de euro.
În ultimii 10 ani s-a colectat peste jumătate de miliard de euro la aceleaşi organisme. Dacă artiştii ar fi avut acea demnitate pe care numai adevărata creaţie ţi-o dă, atunci disperarea nu ar fi ajuns să-i scoată din case, apelând la ajutorul comunităţii.
Sunt scârbit şi sătul de umilinţa pe care o acceptă marii artişti ai neamului, cerşind la televizor dreptul de a munci până la 100 de ani! Sunt jenat de meschinăria lor ce îi face să se înjosească, pentru a mai lungi şmecheria ce le permite să cumuleze pensiile cu salariul şi să cerşească degradant 20 de euro, fără a se gândi la generaţiile de actori, artişti care stau să vină după ei. I-am întrebat de ce preferă degradarea unui astfel de demers şi mi-au răspuns, halucinant, că este sub demnitatea lor să se lupte pentru câţiva firfirei!
Demnitatea nu are nimic de-a face cu banii, ci doar cu PRINCIPIUL! De când este nedemn să-ţi aperi demnitatea?!!! Toate acele 90 de milioane de euro SUNT BANII LOR, ai artiştilor, şi sper ca măcar valoarea sumei să-i determine să revină la verticală.
De trei ani sunt, pentru cei mai mulţi dintre voi, "scandalagiul" Chilian! Asta până v-am dovedit că se poate. E posibil, aşadar, şi în România, să nu accepţi umilinţa, să-ţi aperi drepturile şi în final să câştigi, chiar dacă te lupţi cu guvernanţi oligofreni.
De trei ani încerc să vă scot din moartea cerebrală în care vă aflaţi. Se pare că banii intraţi pe cardurile CREDIDAM şi UCMR-ADA, în urma acţiunilor mele, au reuşit să facă asta. Nu au picat din cer acei bani, ci în urma "scandalurilor" mele.
Nu pretind mulţumirile sau binecuvântările voastre! Este nevoie însă de arta voastră şi asta da, v-o pretind! Pentru că, se pare, frica v-a transformat în limbrici, jalnice nevertebrate cu care securiştii se joacă după pofta inimii. Amintiţi-vă cine sunteţi şi, dacă pentru voi nu aveţi demnitatea de a lupta, şi nici pentru copiii sau nepoţii voştri, făceţi-o pentru bani! 90 de milioane de euro alină multe cocoaşe.
SUVEICA
În "desenul" alăturat veţi găsi ceva ce n-au găsit (sau n-au vrut să găsească) procurorii DNA, şi anume o mică parte dintr-o schemă prin care suntem furaţi de ani la rând. Inutil să vă spun că această "suveică" se întâlneşte cu o firmă din British Virgin Islands, adică un paradis fiscal. Prea mulţi "vectori de opinie" din presă se regăsesc ca acţionari prin zecile de firme care compun suveica asta şi de aici lipsa de acoperire media a problemelor legate de drepturile de autor.
Adrian Iorgulescu şi UCMR-ADA s-au asociat şi au început să ne fure banii prin SC Muzica 2001, înfiinţată de Iorgulescu. Banii aceştia sunt încasaţi prin interpuşi, pentru că a avut grijă să se retragă din societăţi atunci când a fost numit ministru, lăsându-şi astfel slugile să-l servească. Procurorii DNA cunosc bine schemele acestea, dar sunt foarte sensibili la bolile infractorilor şi dau NUP-uri pe bandă rulantă. Noroc cu UE şi procurorii de la OLAF.
Toţi aceşti bani ni se cuvin pentru că sunt ai noştri, doar că laşitatea voastră permite unor infractori să mă fure şi pe mine, iar eu nu am de gând să accept asta! Cutremurătoare este situaţia domnului Cornel Constantiniu, suferind de boala Parkinson.
Deşi s-au făcut multe pentru a-l ajuta în această privinţă, a fost furat, pe de altă parte, de drepturile ce i se cuveneau (atât dânsul, cât şi dna Angela Similea) de la coloana sonoră a filmului "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", film regizat de Cristian Mungiu. Banii au fost încasaţi de firma cu care se făcuse contractul pentru coloana sonoră: "Star Media Music" - firmă înfiinţată de Iorgulescu, fostul ministru PNL al Culturii.
MILA PUBLICĂ
Dar "pecinginea" e mare. Cum este posibil ca un inspector UCMR-ADA, însărcinat cu colectarea drepturilor de autor, să încaseze venituri lunare în medie de 70.000 RON?! Marius Achim încasează toate aceste sume, plus uriaşe drepturi de autor şi conexe, pentru că este şi compozitor şi interpret (pe lângă faptul că este soţul doamnei Ana Achim, directoarea UCMR-ADA).
Fostul şofer Marius Achim, ajuns inspector UCMR-ADA pentru colectarea sumelor, încasează în medie peste 15.000 de euro lunar ca venituri, în timp ce artiştii apelează la mila publică pentru ei sau pentru copiii lor. Pentru unii dintre aceştia este deja prea târziu.
Iorgulescu încasa ca preşedinte UCMR-ADA peste 820 de milioane din salarii şi alte 330 de milioane din drepturi de autor. Un miliard, o sutş cincizeci de milioane anual, iar voi ... Limbrici!
P.S.: În eventualitatea că v-a mai rămas ceva demnitate, aveţi două formulare tip, pe care le puteţi descărca de pe www.jurnalul.ro. Tot ce trebuie să faceţi pentru voi este să printaţi câte două exemplare din fiecare, să le completaţi, să mergeţi cu ele la sediile UCMR-ADA şi CREDIDAM, să cereţi număr de înregistrare şi dată pentru fiecare. Un exemplar îl lăsaţi la registratura respectivei instituţii, iar cu cel rămas mergeţi şi-l lăsaţi la societatea de audit SC Vulpoi & Toader Management SRL, la adresa Str. Henri Coandă nr. 27, Sector 1 (lângă restaurantul chinezesc pe Ana Ipătescu).
Unde se împart banii adevăraţi
Până la desfiinţarea FNI, Asociaţia Dreptului de Autor (ADA) a depus aici uriaşe sume de bani, încasând dobânzi fabuloase în numele artiştilor români. Numai că aceste sume nu se regăsesc nicăieri, cu atât mai buţin în buzunarele artiştilor în numele cărora s-au efectuat tranzacţiile. Marii artişti ai neamului au fost cumpăraţi ieftin, momiţi cu posturi de conducere în cadrul acestor organisme de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi conexe.
Un exemplu este d-nul Mihai Pocorschi, care a fost trimis la mine să-mi închidă gura, propunându-mi "onoarea" de a intra în conducerea UCMR-ADA, "acolo de unde se împart banii adevăraţi"... Am refuzat, aşa cum am refuzat şi alte demnităţi publice oferite. "Artiştii" se mânjesc, primind sume infime de bani, menite să-i adoarmă. Dacă ar şti aceşti limbrici ieftini că, de fapt, nu primesc nici măcar 0,5% din ce li s-ar cuveni de drept! 70% din sumele colectate pleacă din ţară, chipurile, pentru plata arişilor străini.
* Ascaris lumbricoides (numit popular limbrici) este un vierme intestinal, cilindric, alb-galbui, raspandit in toata românia, ascaridiaza fiind cea mai frecventa parazitoza socială. La capătul anterior, limbricul are orificiul bucal, înconjurat de trei buze groase necesare exprimarii iubirii de stapin, iar la capătul posterior-orificiul anal. Limbricul este primul din seria animală la care aceste două orificii sunt separate. Românul este singura gazda susceptibila, acesta fiind primul din specia animala care incearca sa uneasca la loc cele doua orificii întru cearea primului perpetuum mobile de speta I. Modul de infectie este prin transmitere fecal-orala.
Descărcaţi:
Cerere către CREDIDAM - solicitarea de informatii detaliate si documentele justificative aferente acestora, referitoare la gestionarea drepturilor ce mi se cuvin in calitate de membru - format pdf
Cerere către UCMR-ADA - solicitarea de informatii detaliate si documentele justificative aferente acestora, referitoare la gestionarea drepturilor ce mi se cuvin in calitate de membru UCMR-ADA - format pdf.
preluare de pe jurnalul.ro
O NOTA PERSONALA:
Avem si artisti mari, inca in viata. Acestia, oameni cu suflet de artisti sunt condamnati la eternitate printr-o nedreapta saracie... Sunt condamnati de oameni ce au vrut sa fie artisti dar au ratat pentru ca si-au pierdut sufletul undeva pe drum... Publicul simte falsul, atunci cand incerca sa se apropie de om trecand de stralucirea scenei... Atunci artistul sau viermele "wannabee" se desconspira...
Exagerand, strigand la TOTI cei implicati, si public deopotriva, Chilian atrage atentia asupra celor care merita dar si asupra tipologiei viermelui "wannabee"...
Definitie: Viermele "wannabee" (Sipuncula uanabiolis) este acel individ care vrea sa fie recunoscut drept artist, are pregatirea tehnica, dar nu si inima necesara pentru aceasta. Poate fi recunoscut usor, prin atitudinea din afara locului de manifestare a creatiei, dupa celelalte preocupari si atitudine.
Pappy
.jpg)
Postări
