MOARTE, RECUNOSTINTA SI RECUNOASTERE...

Altfel nu ai nici o sansa...

Am vazut o mare agitatie si tot soiul de lume care deplange moartea unor mari trecuti pe aici... Si chiar asa se cuvine cu conditia ca cei care tot isi varsa lacrimile pe internet si pe TV sa nu fie tributari influentei mass media ci sa-l fi cunoscut cu adevarat asa cum era el si sa-l fi apreciat si in timpul vietii sau macar sa ii fi pasat de existenta celui trecut...

Trimit unii si altii, care simt ca e momentul sa arate ca si ei exista, si se folosesc cu nesimtire de orice prilej ca sa iasa din anonimat... Tot soiul de mesaje pe internet si ma intreb: oare talentul dat de Dumnezeu trebuie sa moara odata cu omul, pentru a fi recunoscut? Nimic nou... Se stie despre pictori mai ales, ca devin mai notorii decat au fost vreodata in viata, dupa ce au trecut la cele drepte...

La romani, cat esti in viata, fereasca sfantul sa ai vreun talent! Va deveni o piedica in calea fericirii tale depline, pentru ca romanii iubesc cu mare aplomb mediocritatea. Iubesc si aplauda curvele, smecherii umflati in sali de fitness si tot soiul de ratati care cred ca daca au bani sau au aparut cumva pe sticla sunt semizei.

Elite avem, dar cine le mai asculta? Se imputineaza pe zi ce trece, si, cu tristetea indulcita de satisfactia muncii lor se autoexileaza intr-un univers propriu... Noi, desigur, ii vom aprecia, dar nu vii... Singurul talent bun in Romania este cel al carui posesor este mort, cu rare exceptii. Pe cel viu il ironizam, ba chiar il si scuipam altadata, ca are alte pareri... Pai nu asta este si ideea? Nu de aceea sunt geniali? Nu fac ei diferenta identificand ceea ce noi nu putem?

Daca stau sa gandesc mai bine, avem chiar si categorii de mediocrii pe taramurile mioritice... Mediocrul needucat care se manifesta exclusiv fizic impunand simplitatea intelectului sau cu pumnul. Cel mai rau insa este mediocrul educat... Pe asta il recunosti dupa aerul de doct pe care il afiseaza... E mereu calm, dar ironic... Si ironiile sale, carora el le spune glume, vor fi un atac direct orientat catre persoana aflata in vizor... Este metoda lui favorita de intimidare.

Asta face pe pacifistul, dar daca nu te convinge cu cunostintele sale, sufletul sau mic se strange intr-un puseu de furie, care se manifesta printr-un zambet fortat sau un ranjet, si arunca asupra ta tot arsenalul de mistocareala caragialeasca pe care il are il stie. Chiar se si antreneaza in acest sens. Si adesea este admirat pentru modul in care face conotatiile acelea pe care le gaseste batandu-si capul ce sa mai spuna ca sa umileasca omul din fata lui... Desigur ca tu neavand aceasta mentalitate vei fi prins cu garda jos si chiar vei parea prost sau fraier (ca tot aia e)...

Imi vine in minte cum atunci cand ne-a parasit Adi Mocanu, toata lumea vorbea de talentul sau muzical, de perspectivele sale care nu au mai apucat sa se fructifice. Mie imi pare rau si acum ca nu am avut ocazia sa vorbesc cu el dupa ce ne-am certat. Ne-am spus vorbe grele atunci... Am intrat in al doilea an de la inmormantare si vorbele au amutit... asa cum vor amuti si despre multi altii daca nu ne ingrijim sa schimbam ceva... In NOI!

O schimbare trebuie sa aibe loc... Schimbarea trebuie sa inceapa cu mine, cu tine si asa pana la urma cu noi toti. Trebuie sa cunosc, sa recunosc, sa am grija si mai ales sa respect oamenii de valoare din Romania, sa le acord in continuu recunoasterea talentului si muncii lor si NICIODATA sa nu tratez aceste valori, binecuvantate de Dumnezeu cu ceva ce eu nu posed, altfel decat merita.

Desigur se ridica statui si se tin comemorari cu discursuri bombastice si asa aflam ca cel care nu mai e a fost. In fata mortii nu mai avem curajul sa ne imbatosam in virtutea penajului nostru mediocru.

Mai avem noi romanii avem si alte probleme cu valorile noastre... Adoptam orice este din afara Romaniei si luam de bun orice nu ne apartine... Chiar si manelele, care sunt o jalnica interpretare a unor melodii furate cu tupeu, vin din afara granitelor... Mediocritatea da din coate in continuu, mioritic, ca sa-si faca loc si sa iasa in evidenta... Asa am ajuns sa vedem mari actori ai scenei romanesti ca se zbat in lipsuri materiale. Americanii i-au facut milionari si i-au idolatrizat pe ai lor...

Sa recunoastem valoarea fiecarui individ deosebit, care face diferenta, este ceea ce trebuie sa facem... Asta ne poate face si pe noi deosebiti finalmente... Si cand auzim ironii lansate de otravitoarea limba a mediocrilor sa le-o retezam scurt si cuprinzator: "Poti tu sa faci mai bine acest lucru?" Tupeul nesimtit al mediocritatii e prezent de dinainte de Caragiale si trebuie omorat din fasa, pus la zidul rusinii, pentru ca nimeni sa nu indrazneasca sa scoata un sunet in fata valorii...

Si daca tot suntem aici sa ne punem mereu intrebarea: "Eu pot face asa ceva?" Poate asa, surprinsi ca nu, o sa incepem sa facem diferenta dintre noi si valorile reale, care se afla inca aici si trec timide, tacute, pe langa noi. Si le vom trata cu respectul cuvenit. Cat sunt in viata!

Amin!