CAND "X" TINDE LA INFINIT (revizuit)

Nu sunt pro nimeni in particular.
Sunt pro umanitate in general.
Si pentru echitatea REALA a sanselor.
Pentru fiecare in parte.
Este o utopie.
Stiu.
Un ideal daca vreti.
Dar este rau sa tinzi catre infinit?
Luptand sa ajungi cat mai aproape de el.
Sigur vei ajunge foarte departe de zero.
Ca la matematica.

***
Abscisa e idealul.
Duce catre plus infinit.
Ca la matematica.
Dar problemele REALULUI ne distrag atentia.
De la obiectivul principal.
Aceasta este ordonata.
Axa Oy.
Cu cat ne abatem mai mult atentia de la prioritati.
Cu atat mai mult vom cheltui timp.
Pentru cautarea lui plus infinit de pe abscisa.
Axa xO.

***
De ce scriu toate acestea?
Incerc sa cuantific...
Sau sa exemplific?
Matematic.
Sa arat cum afecteaza mediul.
Dorintele si visele initiale.
Cum de am pornit inocent.
Si am ajuns "matur"...
Am atat de multe variabile: y1, y2, ..., yn...
Care imi distrag atentia.
Aleg sa le elimin pe rand...
Alegand-o mereu pe cea mai rea dintre ele.
Si astfel sa imi concentrez efortul pentru a lupta.
Cu celelalte.
Ca sa imi pot continua drumul.
Per pedes apostolorum.
Cat mai departe.
De zero.
Si cat mai aproape.
De plus infinit.
Tot luptand cu igrecii astia.
Realizezi ca nu ai timp siuficient.
La un moment dat.
Incepi sa ii treci pe unii cu vederea.
Apoi din ce in ce mai multi.
Pentru ca nu ai timp.
O viata.
Ca sa elimin igreci.

***
Poate ca nu voi atinge infinitul niciodata.
Cat timp sunt in viata.
Poate ca nu voi ajunge acolo.
In viata.
Dar.
Cu siguranta.
Dar voi fi departe de zero.
Sunt un oarecare.
Ca si tine.
Doar un amarat de "x" care tinde la infinit.
Si fierb in aceeasi ciorba cu restul.
Singurul lucru care ne deosebeste.
Este numarul.
De elemente "y".
Pe care le lasam sa ne altereze visele...
Atat.
Si nimic mai mult.