VINEREA NEAGRA: UNII AU VAZUT CU OCHII LOR, DAR TOT NU AU CREZUT...

1. S’au sculat toţi, şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.
2. Şi au început să-L pîrască, şi să zică: „Pe omul acesta l-am găsit aţîţînd neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, şi zicînd că el este Hristosul, Împăratul.”
3. Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sînt.”
4. Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.”
5. Dar ei stăruiau şi mai mult, şi ziceau: „Întărîtă norodul, şi învaţă pe oameni prin toată Iudea, din
Galilea, unde a început, pînă aici.”
6. Cînd a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean.
7. Şi cînd a aflat că este de supt stăpînirea lui Irod, L-a trimes la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în
zilele acelea.
8. Irod, cînd a văzut pe Isus, s’a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor
auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcînd vreo minune.
9. I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.
10. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo, şi-L pîrau cu înferbîntare.
11. Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, dupăce şi-a bătut joc de El, şi L-a
îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimes înapoi la Pilat.
12. În ziua aceea, Irod şi Pilat s’au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.
13. Pilat a strîns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod,
14. şi le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţîţă norodul la răscoală. Şi iată că,
dupăce l-am cercetat cu deamăruntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile
de cari-l pîrîţi.
15. Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimes înapoi; şi iată că omul acesta n’a făcut nimic
vrednic de moarte.
16. Eu deci, după ce voi pune să-l bată, îi voi da drumul.”
17. La fiecare praznic al Paştelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemniţat.
18. Ei au strigat cu toţii într’un glas: „La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!”
19. Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.
20. Pilat le-a vorbit din nou, cu gînd să dea drumul lui Isus.
21. Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!”
22. Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n’am găsit nici o vină de moarte în El.
Aşa că, dupăce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”
23. Dar ei strigau în gura mare, şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor
mai de seamă au biruit.
24. Pilat a hotărît să li se împlinească cererea.
25. Le-a slobozit pe celce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, şi pe care-l cereau ei; iar
pe Isus L-a dat în mînile lor, ca să-şi facă voia cu El.
26. Pe cînd Îl duceau să-L răstignească, au pus mîna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea
dela cîmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s’o ducă după Isus.
27. În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, cari se boceau, îşi băteau pieptul, şi se
tînguiau după El.
28. Isus S’a întors spre ele, şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeţi pe Mine; ci plîngeţi-vă pe
voi înşivă şi pe copiii voştri.
29. Căci iată vor veni zile, cînd se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pîntecele cari n’au născut,
şi de ţîţele cari n’au alăptat!”
30. Atunci vor începe să zică munţilor: „Cădeţi peste noi!” Şi dealurilor: „Acoperiţi-ne!”
31. Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”
32. Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, cari trebuiau omorîţi împreună cu Isus.
33. Cînd au ajuns la locul, numit „Căpăţîna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la
dreapta şi altul la stînga.
34. Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgînd la sorţi.
35. Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus, şi ziceau: „Pe alţii i-a mîntuit; să
Se mîntuiască pe Sine însuş, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”
36. Ostaşii de asemenea îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet,
37. şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi!”
38. Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Împăratul Iudeilor.”
39. Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mîntuieşte-Te pe Tine
însuţi, şi mîntuieşte-ne şi pe noi!”
40. Dar celalt l-a înfruntat, şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti supt aceeaş osîndă?
41. Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta
n’a făcut nici un rău.”
42. Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!”
43. Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
44. Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s’a făcut întunerec peste toată ţara, pînă la ceasul al nouălea.
45. Soarele s’a întunecat, şi perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt prin mijloc.
46. Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mînile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi cînd a zis aceste vorbe
Şi-a dat duhul.
47. Sutaşul, cînd a văzut ce se întîmplase, a slăvit pe Dumnezeu, şi a zis: „Cu adevărat, omul acesta
era neprihănit!”
48. Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, cînd a văzut cele întîmplate, s’a întors, bătîndu-se
în piept.
49. Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, cari-L însoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele
ce se petreceau.

Evanghelia dupa Luca, cap 23.