UN VIS IMPLINIT... SI SYMPHOENIX...

Motto: "Nu poti avea relatii democratice cu o valoare".













Mii de multumiri... Lui Cristi Gram... unul dintre cei mai buni chitaristi din Romania... Ii multumesc pentru ca mi-a implinit un vis... Dupa atatia amar de ani, in sfarsit am cunoscut trei dintre atat de putinele legende ale muzicii romanesti... Si o trupa la fel de legendara... Singura trupa legendara a romanilor...

Ii multumesc lui Moni Bordeianu. Pentru ca a cantat "Canarul" "Nebunul cu ochii deschisi" si "Vremuri"... Vremurile copilariei mele... Ii multumesc pentru ca a reusit sa ma debaraseze de emotii prin naturalete atunci cand m-am apropiat de el...

Ii multumesc lui Ovidiu Lipan alias "Tandarica" pentru ca a avut rabdarea sa ma asculte, desi era in clipele de reculegere de dupa un concert si in momentele de pregatire pentru o alta... In aceeasi seara...

Ii multumesc lui Nicu Covaci... Pentru ca m-a ascultat inainte de toate desi... Pentru ca mi-a vorbit... Pentru ca tine steagul normalitatii sus si mi-a aratat ca au mai fost si vor mai fi altii care stiu ce inseamna normalitatea.. Ba inca au trait asta inaintea mea... Mult inaintea mea... Ii multumesc pentru ca m-a primit langa el pe scena si am putut sa cant langa el "Andrii Popa"...

Totul a inceput aseara, la Sala Palatului, cu Symphoenix... Aveam o invitatie pentru doua persoane... L-am invitat pe Vali Craciunescu. Si bine am facut. Un concert pentru trupa rock si orchestra... Si ca in atatea alte circumstante Vali avea sa ma uimeasca... Nu numai pe mine...

Apoi after-party cu insertie jam-session la The Silver Church... Invitati de onoare alaturi de Phoenix pe scena Salii Palatului... Vlad Mirita, tenor, si Tina Muntean, prim-solista a Operei Romane, voci de o textura deosebita, ce au adus un plus care sunt convins ca i-a surpins pe spectatori la fel de placut ca si pe mine...

Phoenix au fost exact ceea ce asteptam de la ei, ba inca mai mult... Nicu Covaci, Ovidiu Lipan-Tandarica, Cristi Gram - chitara, Bogdan Bradu - solist vocal cu o voce remarcabila, Ionut Contras, Volker Vaessen, Dzidek Marcinkiewicz... Nu pot sa il trec pe Moni Bordeianu la categoria invitati... Pentru mine este doar o tehnicalitate... El este Phoenix pana la radacina... Am vazut asta in ochii lui...

Am ajuns putin dupa ce incepuse concertul... Si am sesizat din prima problemele tehnice... Ramane de vazut cand echipele tehnice din Romania vor putea nu sa sustina un act artistic la modul decent, ceea ce acum inca este de cele mai multe ori un vis, ci sa aduca si acel plus de valoare prin calitatea sunetului...

Dar Phoenix ramane Phoenix... In orice imprejurare... Si invinge... Intotdeauna... Peste generatii se simte asta... Am vazut copii mici tinuti pe umerii parintilor... Un mix de generatii... Atatea generatii... Phoenix se incapataneaza sa ridice in aer mereu mana cu degetele dispuse in semn de victorie...

Problemele tehnice au creat si momente atat de inedite incat ai fi jurat ca sunt regizate... "Disputa" muzicala dintre Daniel Jiga si Nicu Covaci s-a incheiat cu sah-mat... Invingatori? Phoenix... Admirabil a punctat Covaci: "totusi sa nu uitam ca suntem la un concert de rock`n`roll..." Moment care a dat semnalul pentru dezlantuire... In public si pe scena...

Phoenix a ramas rock chiar si in Symphoenix... Asa cum stiu ei mai bine... Si m-am trezit cantand... Ca pe vremuri... "Fata Verde", "In umbra marelui URSS", "Vremuri", "Canarul", si cum altfel, Andrii Popa... Singura trupa legendara a romanilor...

Stau si ma intreb cum de isi permit unii luxul de a vea tupeul in a le contesta valoarea... Pentru ca mai sunt "talentati" care susotesc pe la colturi in dulcea traditie ce vizeaza capra vecinului... Si de aceea ei nu vor fi nimic niciodata... Nu stiu ca legendele se fac prin faptele unei vieti, nu dand din gura ca sa pari mai istet...

L-am asteptat cu infrigurare apoi pe Nicu Covaci la The Silver Church... Vroiam sa il cunosc. Trebuia... Am asteptat atata vreme... In timpul asteptarii surprizele, pe care vi le voi prezenta cronologic in randurile de mai jos, s-au tinut lant...

Am cunoscut-o in carne si oase pe Manu, un mare fan Phoenix si o feisbuchista inraita... Am aflat cu placuta surprindere de la Vlad Mirita ca mai citeste si el blogul acesta uneori... AM pututvorbi si cu Bogdan Bradu... Pe Ionut Contras l-am cunoscut cu ceva vreme inainte, cand l-am vizitat pe Cristi Gram la hotelul unde erau cazati... A aiuns mai apoi si Cristi Gram... Era si Sabina acolo... Visam... Pluteam... Mai tarziu am ajuns sa ma legan euforic... Dar din cu totul alte motive...

S-a mai cantat o tura... Jam-session... Ca pe vremuri... Oamenii astia invie toate locurile si aduc romantismul rebel al acelor ani direct in prezent... Vali Craciunescu prezent si el la ambele concerte a adus acordeonul rosu pe scena de la The Silver Church si a gemuit alaturi de Covaci si ceilalti... Extraordinar eveniment... Din toate punctele de vedere...

La un moment dat nu m-am mai putut abtine... M-am dus langa ei... Si culmea, ma simteam mic... Cine ma stie o sa rada, dar ma simteam mic... Este cu putinta deci... Aviz celor care ma acuza atat de prea des... Ca sa ma fac mic e nevoie de lucruri grele si in care sa pot crede... Aseara m-am facut mic... Numai oamenii mari ma fac sa fiu mic...

I-am cunoscut pe toti... Dupa atata amar de ani mi-am facut curaj sa ma apropii de fiecare in parte si sa le spun cat de mult au insemnat ei pentru tineretea mea... Si pentru a altora... Vlad, unul dintre proaspetii mei elevi in ale chitarii mi-a cerut sa il invat Andrii Popa... Iar eu mi-am amintit unde trebuie pusa stacheta valorii...

Pentru ca o imagine face cat o mie de cuvinte, voi posta si niste fotografii... De indata ce le primesc... Manu, sa nu uiti sa mi le trimiti!!! Stiu ca citesti randurile astea...

Ura! Cat Phoenix exista, exista si spiritul liber-zburator, acela care nu te lasa sa ingenunchezi in fata nimanui... Pentru nimic in lume... Si din acest motiv prostia si nesimtirea vor avea mereu probleme...

P.S. Motto-ul l-am adaugat ulterior. Este un citat dintr-un comentariu facut pe facebook la adresa acestui articol... Absolut de acord. Nu poti avea relatii democratice cu o valoare. Niciodata. Poti doar sa o respecti si sa te inclini...