site stats

miercuri, 10 noiembrie 2010

NEBUNIA INTELEPCIUNII...














"Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati;fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pric epere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit; si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare."

Biblia: Romani 1:19-23


Am o dilema... De cateva zile incoace... Cum ajuti mai bine un om? Spunandu-i ceea ce crezi tu verde in fata sau ocolind gropile cauzate de mai micile sau mai marile sale greseli? Cand il iubesti cu adevarat pe aproapele tau?

Omisiunea este si ea o forma a minciunii... Daca este sa fie iubire pentru semenul meu, apoi nu vreau in nici un caz sa o fac doar pentru ca asa este politic corect sau, si mai grav, pentru ca "asa trebuie"... Vreau sa vina din inima, asa cum i se cere oricarui bun crestin... Din inima... Nu doar pentru ca asa este frumos...

Dilema consta in faptul ca nu urasc oamenii in sine ci faptele lor... Si intr-o lume in care ateismul tinde sa devina o noua religie faptele oamenilor devin din ce in ce mai urate...

Ce trebuie sa fac deci? Sa le zambesc sau sa le intorc spatele? Sau sa le spun ca sunt in eroare? Sa ii las de capul lor? Regulile jocului si le alege fiecare dupa liberul sau arbitru (care, apropos, nu ne-a fost lasat de Dumnezeu pentru a ne scuza ci ca instrument de masura si ajutor)...

Vorbesc despre sistemul de referinta adica... Am sesizat ca unii incearca sa imbine mai multe sisteme de referinta intr-unul singur in timp ce altii incearca sa le indoaie...

Ma straduiesc sa traiesc crestineste... Uit insa de cele mai multe ori, chiar si eu, ca stradaniile mele, umane, fara ajutorul lui Dumnezeu, nu duc nicaieri... Ma incred prea mult doar in puterile mele limitate... Si asta inseamna ca la mine inca exista indoieli in ceea ce priveste relatia mea cu Dumnezeu... Conform logicii simple...

Ar trebui sa ma sprijin mai mult pe El si mai putin pe mine... Ar trebui sa ii dau mai multa ascultare si sa pun in aplicare in fiecare clipa ceea ce mi-a cerut sa fac... Ca un copil neascultator insa, uneori refuz... Sau mai bine spus adesea...

Si asta se intampla in conditiile in care pentru mine nu se mai pune mine problema existentei Sale... Nu mai port in mine aceasta dilema... Cred cu certitudine ca Dumnezeu exista si pare a fi un lucru pe care pana si oamenii de stiinta, filozofi si sociologi deopotriva l-au inteles...

Si ma refer aici la mintile luminate ale vremurilor pe care tocmai le traim... Pot intelege de ce acum pentru ei acum este un moment de delicata deruta... Si de ce cauta o scapare cu fata curata...

Nu pot sa spuna ca cercetarea lucrurilor duce catre ideea existentei unei inteligente atotcuprinzatoare pe care oamenii din vechime au numit-o Dumnezeu... S-ar face de ras... L-au negat atat vreme incat si-ar pierde orice credibilitate...

Asa ca au gasit solutia care salvatoare: inlocuirea ideii fara a schimba foarte tare metodologia de aplicare... Cei mai multi fac asta pentru slava lor personala... Si tare imi pare ca astfel se seteaza si mediul propice aparitiei lui "666"...

Nu pot sa fac asta... Nu pot sa ii cred... Nu pot sa ma alatur lor... Pentru ca eu vreau sa fiu crestin si am adoptat Biblia ca sistem de referinta... Adevarat, inca lipseste pocainta... Am doar momente... Nu exista o traire continua...

Si, in viziunea mea, crestinismul este un mod de viata... La fel ca si a fi vegetarian de exemplu... Chiar daca oameni luminati ai zilelor noastre imi cer sa fac aceleasi fapte ca cele pe care mi le cere Dumnezeu eu nu le pot urma sfatul... Pentru simplul motiv ca rezultatele difera...

"Pai care e problema?" veti spune... "Ca doar facem faptele care ni se cer in Biblie. Nu e totuna?"... Pai... NU E!!! Intotdeauna am spus ca exista un truc... Poti avea fapte fara traire, dar traire fara fapte niciodata... Adica poti sa faci unele fapte mecanic, din bun-simt sau pentru ca asa este "corect din punct de vedere politic"... Asta nu inseamna ca tu crezi in puterea unei divinitati...

In viata trebuie sa ne punem nu intrebari, ca si copiii mici, ci INTREBARILE CORECTE... Si intrebarile corecte se pun doar atunci cand ai constiinta si curajul de a nu altera in nici un fel sistemul de referinta... Cu atat mai putin sa il imbini cu un altul...

Multi fac asta in zilele noastre pentru a fi cu orice pret diferiti si pentru a castiga astfel notorietate... Odata cu notorietate insa intervine o problema... Exista o responsabilitate fata de cei care te asculta si iti dau ascultare...

Se pretinde acum din partea unor indivizi pe care ii acceptam ca "intelepti" si "mult mai invatati" ca trebuie sa facem asa si pe dincolo... Dar Dumnezeu, care ni s-a revelat noua in atatea feluri diverse, ne cere acelasi lucru de la inceputul vremurilor...

Oare de ce imi aminteste aceasta atitudine de atitudinea profetului Mohamed care a construit poe scheletul Bibliei, la sapte sute de ani dupa Cristos, credinta islamica, punctand: "Eu sunt ultimul profet al lui Allah pe Pamant!"... Nici pe Mohamed nu-l cred... Am si motive intemeiate pentru asta...

Si va spun voua tuturor ca am inima indoita daca imi cereti sa dau ascultare oamenilor si nu lui Dumnezeu... Oamenii imi cer sa ma conformez. Dumnezeu imi spune sa traiesc astfel din inima... Pentru ca fapta neacoperita de trairea inimii nu are nici un fel de valoare...

Si ca sa va pun definitiv pe ganduri: stiu un personaj, persoana importanta, nu va spui cine, care a dat bani pentru sinistrati, pentru cladirea de biserici... Si cu toate acestea... Are cineva curaj sa il proclame crestin luand ca sistem de referinta Biblia?

Este doar un studiu de caz... Pentru exemplificare... Si asta este un exemplu usor de dat... Altii se ascund mult mai bine... Ma uit inainte de toate cu groaza si catre mine... Daca si eu?!!

7 comentarii:

  1. @ Papy : in primul rand: "cine nu stie cum se fabrica sapunul ar face bine sa studieze problema... Mai ales daca este roman si nu rroman" - hm, asta nu-mi suna prea crestineste, chiar daca m-a distrat copios poezia...
    Dar, inapoi la problema. Spui adevarul verde in fata, dar, pe de alta parte, s-ar putea sa te trezesti ca vei fi urat pentru asta. Nu-i spui si taci, poate chiar te ia de fraier.
    Eu zic ca este necesar sa-i spui adevarul, dar sa nu i-l spui cu prea multa superioritate, astfel incat sa inteleaga natura faptelor sale. Nu uita, nimeni nu-i perfect. Il faci pe om sa inteleaga, restul, alegerea, depinde de el.
    Cam asa este si cu tiganii - unii dintre ei. Am avut ocazia sa vad si tigani care se comportau ca niste cetateni normali, respectabili. Au devenit asa, fiindca au fost pocaiti de o secta, important este ca aia i-au facut sa se simta acceptati, lor le-a placut mesajul crestin si s-au integrat.
    Personal, nu ma impac prea bine cu unele idei din crestinism, mai ales cand vine vorba de institutia biserica. Dar, atata timp cat am o constiinta si tin cont si de cauzalitatea care influienteaza relatiile interumane, n-are de ce sa-mi fie teama, ca, as putea sa-mi calc pe inima sau pe ratiune. Din punctul asta de vedere, sunt impacata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu exista nici o doza de crestinism in afirmatia mea referitoare la faptul ca un tigan bun este doar acela agregat in sapun. Si nu are nici o legatura cu crestinismul.

    Este doar un semnal de ALARMA, legat de problemele majore pe care le ridica prea multa toleranta...

    Nu mai am rabdare de multa vreme sa explic prostului ceea ce nu va intelege niciodata. Asa ca, uneori ostentativ, ma asez pe pozitia de superioritate. Pentru ca in Romania ierarhiile nu sunt nici dorite, nici recunoscute si cu atat mai putin acceptate in mod natural sau pasnic...

    Atitudinea aceea de "politicaly correct" nu ajuta decat in cazul oamenilor practici... Bonomia de salon nu-si are rostul cand trebuie sa ACTIONEZI.

    Douazeci de ani am avut rabdare... Am incercat sa par mai prost decat sunt ca sa nu fiu agresat de mediocritatea multora... Am incercat sa induc idei si decizii fara ca sa imi asum credite sau merite pentru asta...

    Nu mai am de gand sa dau nimanui spatiu de manevra in ceea ce priveste lucrurile despre care sunt sigur. Si imi doresc sa ma port crestineste in orice imprejurare... E o lupta continua si grea...

    RăspundețiȘtergere
  3. PS: Care sunt ideile din crestinism cu care nu te impaci? Ca tare sunt curios...

    RăspundețiȘtergere
  4. Pappy, ar fi trebuit sa intelegi si tu, pana acum: nu este sanatos sa intorci obrazul. Candva, credeam ca aceasta actiune avea darul sa-l faca pe agresor sa constientizeze gravitatea faptei sale. Ori, mai tarziu mi-am dat seama ca, pur si simplu, asta este o manevra manipulatoare, sa stai si sa inghiti, in speranta unei vieti mai bune. Este o strofa, in "Imparat si Proletar" care descrie situatia. Masele, patura aia de jos, sunt doar o unealta in mana puterii. Singura lor refulare, era in razboaie, multe "sfinte", sau revolutii, care aproape ca l-au negat in totalitate pe Dumnezeu. Ca sa zic asa, nu cu ideile din crestinism nu ma impac, ci cu cele pe care biserica le-a folosit, pentru a-i subjuga pe oameni.
    N-am zis ca esti intolerant, am vrut doar sa-ti spun, ca totusi, lucrurile nu sunt chiar asa cum ne par. Uita-te la filmul Crash (2004), ai sa intelegi bine ce spun.
    Cam atat deocamdata, sunt pe fuga acum...

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu asta era ideea... Sa stai si sa inghiti... Nu este o manevra manipulatoare intorsul obrazului...

    Sunt doua lucruri dferite
    Nu inghiti ceea ce ti se vara pe gat cu forta nici macar cu pretul vietii, intorcand si obrazul celalat fara mandrie sau sfidare, intelegand ca omul din fata ta doar atat poate
    Este un alt nivel de intelegere
    L-am testat
    Te face sa te simti foarte puternic... Insa cred ca inca sunt prea crud pentru a trai crestineste... Desi nu este greu deloc... Trebuie doar sa vrei...
    Eu vreau
    Dar sunt multe perturbatii... Inainte de toate insa trebuie sa crezi ca exista un Dumnezeu, universal, omniprezent si atotputernic si sa nu fii sclavul simturilor cunoscute...

    RăspundețiȘtergere
  6. Hei, eu nu ma indoiesc de existenta lui Dumnezeu, dar nu cred ca am nevoie de un intermediar, el ma poate intelege.
    Puternic... nu stiu, daca am intors obrazul vreodata, am facut-o privind in ochi pe cel care a dat, astfel incat, nu s-a mai repetat. Dar, refuz sa cred ca Dumnezeu doreste ca o mare parte din omenire s-o incaseze, iar altii, mai putini la numar, sa loveasca. Este prea multa durere in lume, iar cel mai rau lucru, este ca, cei buni, nu reactioneaza suficient, in sensul de a opri asta.
    Poate te face sa te simti puternic; dar nu m-ar incalzi cu nimic, daca nemernicii le-ar face rau celorlalti, mai ales celor la care tin.
    Totusi, incearca sa vezi filmul de care ti-am spus; m-a miscat, are un mesaj sublim, perfect adaptabil timpului in care traim... nu mai insist, iti las aici linkul trailerului http://www.trilulilu.ro/freespirit78/5b2a69f1893066 , mai zic doar, ca este pacat sa-l pierzi.
    Seara placuta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu ai nevoie de un intermediar, adevarat... Dar... Dumnezeu ne intelege nu este tocmai termenul corect... Pentru ca daca ne-ar intelege, ne-am putea face de cap in virtutea liberului arbitru pe care ni l-a lasat ca sa ne orientam...

    Nemernicii vor face mereu rau celorlalti... Ei doar asa stiu sa supravietuiasca... Pentru fiecare dintre noi insa totul se rezuma la modul in care reactionam... De obicei gresim... Nici asta nu este o problema daca am constientizat greseala si regretam... Insa de la un anumit nivel de intelegere incolo nici macar nu te ating nemerniciiile unuia sau altuia...

    Caci, daca Dumnezeu este cu noi cine va fi impotriva noastra? Apoi durerea in lume este cauzata in esenta de superficialitatea umana care isi cauta fericirea in lucrurile care se vad si sunt trecatoare nu in cele care nu se vad si sunt vesnice... De aceea inima majoritatii este mereu intristata...

    Promit sa ma uit la film... Cine stie? Poate imi mai da vreo idee de scris... Momentan sunt in pana... Sau sunt prea relaxat...

    RăspundețiȘtergere

Eu cred ca: