POVESTIRI INCREDIBILE (partea a VI-a)

Nu mi-a fost niciodata teama de oameni... Am fugit intotdeuna insa de confruntarile fizice, corp la corp... Asta dupa intamplare din clasa a saptea... Intamplare pe care o vad aievea acum... Eram copii pe atunci si, desigur, aveam cine mai stie ce prostii de impartit...

Pentru o astfel de prostie m-am certat cu Radu Pascariu, un baiat mult mai mic de statura decat mine dar la fel de pregatit pentru o tranta... In fundul clasei, pe perete era montat cuierul din care noi luasem toate acele bile de protectie de la agatatoare ca sa ne facem un soi de pocnitori...

Eu si cu Radu ne luasem la bataie... Cine mai tine minte de ce acum?!! Cert este ca la un moment dat, l-am ridicat de la pamant si am dat cu el de cuier... Aproape instantaneu m-am albit... La fata... Capul colegului meu se izbise de cuier putin sub carligul metalic al carui varf mi-a parut o clipa o arma pentru o posibila crima...

De atunci incoace am evitat confruntarile fizice... S-a intamplat sa nu pot face asta in doua-trei randuri... Dar in general am preferat sa aplanez conflictul... Totusi nu mi-a fost niciodata frica de oameni... Insa o data in viata am simtit o stare de disconfort extrem in fata unui individ...

Numele lui? Calin Marinescu... Stiu ca acum poate va mai amintiti doar vag acest nume... Este unul dintre personajele cheie din scandalul vanzarii flotei romanesti... La vremea cand l-am cunoscut era inca directorul "Petromin"... Bineinteles ca l-am cunoscut prin comandantul Neacsa, care lucra pe un mineralier in acea vreme... Ba inca toata intamplarea a avut loc la G.N. acasa...

Nu tin minte in totalitate infatisarea sa fizica... Ne-am intalnit doar odata... Dar lucirea taioasa a unor ochi albastri care imi scanau parca si maruntaiele si senzatia aceea de maxim disconfort ce am simtit-o fizic in preajma sa nu am uitat-o niciodata...

Il vad si acum stand intr-un fotoliu cese afla in coltul camerei langa geamul ce dadea inspre bulevard... Simteam ca pentru el sunt doar un obiect de studiu... Ma analiza... Si imi punea intrebari... Nu le mai tin minte... Cu certitudine imi amintesc insa cum simteam ca sunt intrebari de verificare si ca raspundeam chiar daca nu doream sa fac asta...

Pana la urma Calin Marinescu a fost condamnat si a facut "facultate" cativa ani buni... Cred ca acum a iesit din inchisoare... Dar intalnirea aceea mi-a lasat urme adanci... Ma intrebam cine sunt oamenii acestia si cum au ajuns ei acolo... Cum ajunsesem EU acolo?!!

G.N. a fost omul care a vrut sa ma ajute... Nu a cerut nimic, niciodata pentru asta... Cel putin la nivel declarativ era absolutamente uimit de dorinta unui tanar de 24 de ani de a reusi in ceea ce si lui i se parea science-fiction, asa cum si mie mi se paruse la inceput domeniul televiziunii prin cablu...

Intre timp, incepusera sicanele... Dupa obtinerea licentei... Faceam fata cu greu lucrurilor... Inspectoratul General al Radiocomunicatiilor era mereu pe capul meu... Oamenii erau trimisi... Cel putin asa spuneau... Trimisi sau nu, statia a fost sigilata in cateva randuri si emisia oprita de tot atatea ori... Cei de la Sat Line faceau tot ce puteau ca sa ne inchida...

Aparuse inca o firma... Tudor Sat... Din vina mea... Vorbeam si pe atunci, ca si acum, prea mult... Doar ca acum gandesc inainte... Am fost intrebat intr-o zi la un magazin de piese auto cu ce ma ocup... Era uimit omul de marimea "caramizii" ce o tineam in mana cand am platit...I-am spus... Si dupa o vreme M-am trezit cu Tudor Sat in coasta...

Acum omul in cauza este actionar la RDS-RCS si directorul din Constanta... Daca nu a iesit la pensie... Insa la vremea aceea, tartorele era madam` Dumitru... Asa ii spuneam... Iar Tudor era nepotelul ei care acum probabil ca are vreo douazeci de ani... Pe atunci abia se nascuse... Iar eu eram pe cale sa primesc inca o mostra despre ce inseamna P.C.R. (Pile-Cunostinte-Relatii) si cum se manifesta "baietii destepti"... Si fetele...

P.S. Aflu ca a murit Adrian Paunescu... Un om care indiferent cum ai lua-o, a facut diferenta... Dintre toate scrierile lui de cand eram in liceu mi-a placut una nespus: "Pamantul deocamdata"...

Pamantul deocamdata

Timpul vietii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Traiesc unii din furt,
Altii doar din ce-au dat,
Sunt saraci si bogati,
Lovesc lasii pe bravi :
Voi, ce-n luna zburati
Pan la cer va urcati
Pe spinari de noi sclavi.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Voi ce-n luna zburati
Cu-ale noastre izbanzi
Nu uitati c-aveti frati
Pe planeta flamanzi.
Painea lor o mancati
Printre stele zburand,
Voi degeaba zburati
Cand cei subdezvoltati
Se tarasc pe pamant.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Lumea-i plina de rani
Si de doctori docenti
Si de masti si de vami
Si de mari inocenti :
Fiindca nasteti copii
Aparati-i luptand,
Doborati monstrii vii
Ce de-un veac de vecii
Dolii pun pe pamant.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Intre cei care trag
Si acei ce sunt trasi
Nu e loc de vreun steag,
E o groapa de pasi.
Intre ei sunt sudati
Cu un stramb ideal,
Cum sunt bine legati
Condamnatul de lat
Si biciusca de cal.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Fii ai muncii aveti
Nadusala pe piept
Cum sta nurca de prt
Pe-al madamelor piept.
Unii iau, altii fac,
Unii dorm, altii sunt,
Intre inger si drac
Trage omul sarac,
Inhamat la pamant.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si ruina si cetate
Genii mari si frunti tembele,
Vant ce sta si vant ce bate
Si martiri dar si lichele,
Nedreptate si dreptate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Adrian Paunescu