PSIHOLOGIA POPORULUI ROMAN (fragmente)

Ma fascineaza aceasta carte... Intru totul... Si inca nu am trecut de primele 40 de pagini... O reiau mereu... Ma intorc in continuu la inceputurile ei... Mi-as dori din tot sufletul sa am cartea-carte nu acest format digital... Mi-ar fi mai usor... Ar fi fost citita de doua ori deja probabil...

"Omul de caracter, la români, nu este acela care este consecvent cu sine însusi, ci acel care n-a iesit din cuvântul grupului, adicå acela care a urmat totdeauna clopotul turmei. De consecventa cu sine însusi a grupului cine se întreabå? Nu este vorba cum sunå clopotul, ci dacå sunå; a sunat, ai fost prezent, si esti român, atunci esti om de caracter".

"Nu este tarå în hotarele lumii civilizate în care „gura lumii“, „gura satului“ så aibå mai multå trecere ca în tara noastrå! Cele mai multe din convingerile noastre sunt întemeiate pe „zvonul public“ si numai foarte putine pe dovezile adunate de noi personal. Se zice „lumea zice“; si dacå „lumea zice“, românul, individual luat, pare cå întelege cå tot asa trebuie så zicå si el".

"Cunoasterea sufletului unui neam, cu dezvåluirea calitåtilor si defectelor acestuia, nu este o operå de patriotism, ci este o serioaså operå de stiintå. Aceastå cunoastere trebuie så o stabilesti cu aceeasi obiectivitate cu care stabilesti orisice altå cunostintå despre lumea fizicå. Intentia bunå ce vei fi având de a-ti preamåri neamul nu are ce cåuta aici".

"Nu este calitate bunå care så nu fi împodobit vreodatå sufletul unui român, precum nu este defect care så nu fi fost sau så nu fie, când si când, în acelasi suflet: totalizarea calitåtilor si defectelor ar fi o împieticårire fårå sfârsit".

"Suntem noi, românii, înruditi sufleteste cu burghezia occidentalå, atunci ceea ce ne råmâne de fåcut este så aplicåm principiile lor politice si economice, în mod sincer, înlåturând, pedepsind chiar cu brutalitate toate apucåturile care ne depårteazå; vom fi burghezi sinceri, nu de paradå.

Suntem noi, românii, dimpotrivå, stråini sufletete de burghezii occidentali, atunci ceea ce ne råmâne de fåcut este ca, înainte de a copia legi si institu¡ii burgheze, så începem prin a ne studia pe noi însine, ca så vedem cine suntem si ce putem.

Rusine nu este pentru poporul care se stie deosebit sufleteste de popoare glorioase si puternice, dar este rusine pentru poporul care n-are curajul så-si cunoascå firea si destinul".

"Oricâte date statistice si observatii scoase din experientå am avea strânse asupra vietii sufletesti a poporului român, întrucât lipseste constiinta clarå a finalitåtii spirituale a acestei vieti, interpretarea datelor se va face în mod nesigur".

"Despre individualismul românesc s-a vorbit adeseori. Unii au fåcut dintr-însul principala tråsåturå caracteristicå a românului. Românului nu-i place tovåråsia. El vrea så fie de capul lui. Ståpân absolut la el în caså. Cu o pårticicå de proprietate cât de micå, dar care så fie a lui. Din aceastå cauzå el înclinå putin spre anarhie. Acest individualism românesc înså nu implicå spiritul de initiativå în viata economicå si prea pu¡in spiritul de independentå în viata politicå si socialå, cele douå însusiri prin care se caracterizeazå individualismul popoarelor culte apusene si care constituie sufletul burghez. Marea majoritate a populatiei satelor românesti n-are într-însa nici o asemånare cu sufletul burghez. Din mijlocul ei nu ies indivizi întreprinzåtori, care så-si riste odihna si avutul pentru a se îmbogåti prin mijloace neîncercate.

Populatia satelor românesti, dimpotrivå, stå sub traditia muncii colective. Fiecare såtean face ceea ce crede cå va face toatå lumea. N-are curajul så înceapå o muncå, decât la termenele fixate prin obicei. A iesi din rândul lumii este, pentru såteanul român, nu un simplu risc, ci o nebunie".

"... individualismul românesc este o simplå reactie subiectivå, un egocentrism, sub influenta factorului biologic ereditar".

"O caracteristicå a sufletului românesc, care se poate constata iaråsi de la o primå privire comparativå, este neperseverenta la lucrul început. Românul este greu pânå se apucå de ceva, cå de låsat se laså usor, zice un scriitor popular (Creanga). Activitatea românului o comparå multi cu un foc de paie. In Apus, omul se înfige adânc cu munca sa în naturå; românul råmâne la suprafatå. Omul din Apus face opere durabile, pe când românul improvizeazå".

"De abia de doi, trei ani (in 1937) s-a introdus si în scolilenoastre primare si secundare fisa individualitåtii elevului, din care avem câteva date privitoare la tipul psihologic românesc, date înså cu totul insuficiente pentru scopul nostru. Pentru precizarea individualismului românesc, ne-ar fi de folos måsuråtori care så se raporteze la evolutia personalitåtii si în special acelea care ar indica procentul celor egocentrici. De asemenea de mare folos ar fi måsuråtorile care stabilesc proportia supranormalilor, normalilor si subnormalilor în colectivul românesc. Nu avem nici de unele, nici de altele. Singurele date statistice pe care le avem si le putem folosi pentru scopul nostru sunt datele privitoare la raportul dintre numårul elevilor care se înscriu în scoli si numårul elevilor care absolvå ¿coala. Acest raport este uimitor. Interpretarea lui ne duce la constatarea cå sufletul românesc, într-o chestiune asa de serioaså cum este aceea a educatiei, se manifestå într-un mod excesiv de subiectiv. Cea mai micå greutate ivitå în calea educatiei este motiv de întrerupere. Marea majoritate a elevilor nostri nu ajung så practice carierele pe care le indicå titulatura scolilor în care ei au pornit så se înscrie, ci practicå ceea ce improvizatia le-a dåruit".