NEBUNIA INTELEPCIUNII...

"Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati;fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pric epere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit; si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare."

Biblia: Romani 1:19-23

Am o dilema... De cateva zile incoace... Cum ajuti mai bine un om? Spunandu-i ceea ce crezi tu verde in fata sau ocolind gropile cauzate de mai micile sau mai marile sale greseli? Cand il iubesti cu adevarat pe aproapele tau?

Omisiunea este si ea o forma a minciunii... Daca este sa fie iubire pentru semenul meu, apoi nu vreau in nici un caz sa o fac doar pentru ca asa este politic corect sau, si mai grav, pentru ca "asa trebuie"... Vreau sa vina din inima, asa cum i se cere oricarui bun crestin... Din inima... Nu doar pentru ca asa este frumos...

Dilema consta in faptul ca nu urasc oamenii in sine ci faptele lor... Si intr-o lume in care ateismul tinde sa devina o noua religie faptele oamenilor devin din ce in ce mai urate...

Ce trebuie sa fac deci? Sa le zambesc sau sa le intorc spatele? Sau sa le spun ca sunt in eroare? Sa ii las de capul lor? Regulile jocului si le alege fiecare dupa liberul sau arbitru (care, apropos, nu ne-a fost lasat de Dumnezeu pentru a ne scuza ci ca instrument de masura si ajutor)...

Vorbesc despre sistemul de referinta adica... Am sesizat ca unii incearca sa imbine mai multe sisteme de referinta intr-unul singur in timp ce altii incearca sa le indoaie...

Ma straduiesc sa traiesc crestineste... Uit insa de cele mai multe ori, chiar si eu, ca stradaniile mele, umane, fara ajutorul lui Dumnezeu, nu duc nicaieri... Ma incred prea mult doar in puterile mele limitate... Si asta inseamna ca la mine inca exista indoieli in ceea ce priveste relatia mea cu Dumnezeu... Conform logicii simple...

Ar trebui sa ma sprijin mai mult pe El si mai putin pe mine... Ar trebui sa ii dau mai multa ascultare si sa pun in aplicare in fiecare clipa ceea ce mi-a cerut sa fac... Ca un copil neascultator insa, uneori refuz... Sau mai bine spus adesea...

Si asta se intampla in conditiile in care pentru mine nu se mai pune mine problema existentei Sale... Nu mai port in mine aceasta dilema... Cred cu certitudine ca Dumnezeu exista si pare a fi un lucru pe care pana si oamenii de stiinta, filozofi si sociologi deopotriva l-au inteles...

Si ma refer aici la mintile luminate ale vremurilor pe care tocmai le traim... Pot intelege de ce acum pentru ei acum este un moment de delicata deruta... Si de ce cauta o scapare cu fata curata...

Nu pot sa spuna ca cercetarea lucrurilor duce catre ideea existentei unei inteligente atotcuprinzatoare pe care oamenii din vechime au numit-o Dumnezeu... S-ar face de ras... L-au negat atat vreme incat si-ar pierde orice credibilitate...

Asa ca au gasit solutia care salvatoare: inlocuirea ideii fara a schimba foarte tare metodologia de aplicare... Cei mai multi fac asta pentru slava lor personala... Si tare imi pare ca astfel se seteaza si mediul propice aparitiei lui "666"...

Nu pot sa fac asta... Nu pot sa ii cred... Nu pot sa ma alatur lor... Pentru ca eu vreau sa fiu crestin si am adoptat Biblia ca sistem de referinta... Adevarat, inca lipseste pocainta... Am doar momente... Nu exista o traire continua...

Si, in viziunea mea, crestinismul este un mod de viata... La fel ca si a fi vegetarian de exemplu... Chiar daca oameni luminati ai zilelor noastre imi cer sa fac aceleasi fapte ca cele pe care mi le cere Dumnezeu eu nu le pot urma sfatul... Pentru simplul motiv ca rezultatele difera...

"Pai care e problema?" veti spune... "Ca doar facem faptele care ni se cer in Biblie. Nu e totuna?"... Pai... NU E!!! Intotdeauna am spus ca exista un truc... Poti avea fapte fara traire, dar traire fara fapte niciodata... Adica poti sa faci unele fapte mecanic, din bun-simt sau pentru ca asa este "corect din punct de vedere politic"... Asta nu inseamna ca tu crezi in puterea unei divinitati...

In viata trebuie sa ne punem nu intrebari, ca si copiii mici, ci INTREBARILE CORECTE... Si intrebarile corecte se pun doar atunci cand ai constiinta si curajul de a nu altera in nici un fel sistemul de referinta... Cu atat mai putin sa il imbini cu un altul...

Multi fac asta in zilele noastre pentru a fi cu orice pret diferiti si pentru a castiga astfel notorietate... Odata cu notorietate insa intervine o problema... Exista o responsabilitate fata de cei care te asculta si iti dau ascultare...

Se pretinde acum din partea unor indivizi pe care ii acceptam ca "intelepti" si "mult mai invatati" ca trebuie sa facem asa si pe dincolo... Dar Dumnezeu, care ni s-a revelat noua in atatea feluri diverse, ne cere acelasi lucru de la inceputul vremurilor...

Oare de ce imi aminteste aceasta atitudine de atitudinea profetului Mohamed care a construit poe scheletul Bibliei, la sapte sute de ani dupa Cristos, credinta islamica, punctand: "Eu sunt ultimul profet al lui Allah pe Pamant!"... Nici pe Mohamed nu-l cred... Am si motive intemeiate pentru asta...

Si va spun voua tuturor ca am inima indoita daca imi cereti sa dau ascultare oamenilor si nu lui Dumnezeu... Oamenii imi cer sa ma conformez. Dumnezeu imi spune sa traiesc astfel din inima... Pentru ca fapta neacoperita de trairea inimii nu are nici un fel de valoare...

Si ca sa va pun definitiv pe ganduri: stiu un personaj, persoana importanta, nu va spui cine, care a dat bani pentru sinistrati, pentru cladirea de biserici... Si cu toate acestea... Are cineva curaj sa il proclame crestin luand ca sistem de referinta Biblia?

Este doar un studiu de caz... Pentru exemplificare... Si asta este un exemplu usor de dat... Altii se ascund mult mai bine... Ma uit inainte de toate cu groaza si catre mine... Daca si eu?!!