site stats

marți, 6 aprilie 2010

INCURCATURA...


















Pentru timisorenii mei, afirmatia urmatoare va suna ciudat: mi-e dor de Bucuresti.... Abia astept sa ajung acolo... Vacarmul acela surd si infundat care nu place nimanui la inceput te cucereste intr-un tarziu... In fapt povestea este ca deja ar fi trebuit sa fiu acolo.... Si totusi nu sunt...

De cand am plecat la Bucuresti nu am mai petrecut printre ai mei atata vreme. Am stat mai bine de doua saptamani... S-au schimbat multe: cladiri noi, sensuri unice, sensuri giratorii, semafoare, locuri noi de iesit...

Dar eu nu ma mai simt acasa... Lucrurile se petrec incet, aproape in reluare... Oamenii sunt mandri precum ii stiam si precum eram si eu sau poate inca mai sunt... Doar ca acum mi se pare ca sunt multi, sau prea multi, animati de o mandrie nejustificata...

Cum spuneam ar trebui sa fiu la Bucuresti deja... Numai ca m-am impotmolit... Din vina mea. Personala. Am acceptat date cu prea multe variabile la input... M-a surprins sa realizez ca planificarea este oricand supusa unei schimbari de scenariu si ca spontaneitatea poate sa duca si la blocaje...

Fiind de atata vreme in Timisoara veniturile mele au fost zero. In schimb am cheltuit. Asa ca atunci cand prietenul meu X mi-a spus ca pleaca luni dimineata spre Bucuresti m-am Bucurat nespus. Cu trenul este mai inconfortabil si mai scump. Iar la mine banii erau pe terminate.

Atat de pe terminate incat mai aveam un pic peste banii ce ar fi insemnat biletul de tren... Gandeam melancolic la ultima mea plecare. Cu avionul. La 4 dupa amiaza in Timisoara, la 9 seara, in aceeasi zi, la cantare in Bucuresti. Aia treaba...


Fiind Pastele, stiind care-i planu` si crezand ca e batut in cuie, pofticios cum sunt m-am bagat si in rezerva... Insa amicul meu decide ca vrea sa plece in chiar ziua de Paste la 4 dimineata. Duminica.

Asta nu puteam face. Era sarbatoare. In plus nu aveam de la cine lua cheia apartamentului din Bucuresti...
Am ramas. La Timisoara. Cu o problema: banii de intoarcere... Aia lipsa!!!

Mi-am spus ca nu este o problema... Se rezolva, Mai ales ca nu era cine stie ce suma... Ei bine soc! Mare parte din ziua de ieri mi-am petrecut-o sunand si solicitand ajutor... Rezultat? Sunt inca in Timisoara...


Mi-am amintit fara sa vreau, instinctiv, de povestea (adevarata altminteri) cu taximetristul din Bucuresti... Cred, prin deductie logica, cu experienta aceea in spate, ca nu la prieteni trebuia sa apelez...

Si uite asa am intrat in incurcatura... Dar am o salvare: Posta Romana. Astazi incepe sa lucreze. Il caut pe taximetristul din Bucuresti. Sigur se rezolva!!!!

4 comentarii:

  1. mai bine ramai in timisoara...nu te-ai saturat de mitici?

    te astept la mine pe blog unde Hoitul de Ilici cere interzicerea urmatoarelor: skinny jeans, i-pod, i-phone, i-pad, fara piercing, bluzele decoltate fara sutien, fara role, etc...,

    RăspundețiȘtergere
  2. Termenul de mitici este nedrept cu Bucurestiul si bucurestenii ce imi sunt prieteni... Li se alica de minune in schi,b unora, care uin mod ciudat nu sunt bucuresteni la origine...

    RăspundețiȘtergere
  3. Se pare, ca, cei ce stau o vreme in bucuresti...se ataseaza de el,de vacarmul lui,pana la urma ,iubesti locul in care traiesti si porti in suflet ,locul in care ai copilarit,tinerit...ce sa-ti zic,vor veni si zile mai bune pentru tine...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Anonim

    Zile mai bune? Atasament fata de vacarm? Situatia este alta...

    Locul in care am copilarit si am tinerit il port in suflet... Dar el din nefericire nu mai exista...

    Exista doar ramasite din ceea ce a fost el odata... Am fost intrebat daca ma voi intoartce vreodata "acasa"...

    Romania pentru mine nu este acasa... Acasa este un loc al tau confortabil in care te simti in siguranta...

    Daca este sa ma simt bine undeva in Romania acum este la Bucuresti. Si daca as face o alta alegere as alege Sibiu sau alta tara...

    Acolo unde m-am nascut mai nou viata trece pe langa oameni fara ca ei sa isi dea seama... Pe langa cei mai multi...

    Ceea ce la Bucxuresti pot face muzical intr-o saptamana acolo nu am putut obtine nici dupa aproape doua luni...

    Orgoliile trebuiesc justificate sau sustinutte de realizari...

    RăspundețiȘtergere

Eu cred ca: