Daca imi spunea cineva pana in 1989 ca o sa vina AC/DC in Romania iar eu am sa ii vad cu ochii mei pe scena, il luam la bataie... Din respect... Pentru cei de la AC/DC bineinteles... Pe batut l-as fi considerat un mincinos...
Doua nume au avut impact major asupra mea si m-au facut sa cant... Elvis Presley, cu care am facut cunostiinta in 1977 prin intermediul televizorului cand aveam doar noua ani, si AC/DC pe cand eram in clasa a saptea la generala 26 din Timisoara... Aveam doar 12 ani...
Albumul Back In Black, aparut la un an dupa moartea lui Bon Scott, m-a facut fan AC/DC pe viata. Vibratia pe care mana o are in mana dreapta Angus Young pe ghitara, cea care i-a dat inconfundabilul nerv pe chitara visinie si celebra, Gibson SG, m-au sedus definitiv. Din prima clipa...
Dupa ce i-am auzit prima oara am luat-o razna. Complet. A fost singura data in viata mea cand m-am dat peste cap ca sa am un album cu vreo trup... Nu aveam decat un amarat de casetofon Philips, mono saracul de el... Da` ii chinuiam circuitele cu tranzistori in toata lungimea zilei... Cabluri de inregistrare (midi le zice acum) nu se gaseau nici macar la "Dioda" care era singurul loc unde mai puteai gasi chestii de gen...
Asa ca am vorbit cu un vecin din blocul bunicii si am aranjat treaba... Omul era batran. Avea un casetofon rusesc dar mie mi se parea ca al lui e mai tare. Ca era stereo... Colegul meu de clasa Sorin Rotaru, un tip care a ramas la fel de slabut si in ziua de azi mi-a dat caseta... Cand mi-a inmanat-o se citea pe fata lui un pic de ingrijorare...
Si uite asa, am pus microfonul cu care era dotat casetofonul meu intre difuzoarele agregatului rusesc si am pus Vestul si Estul sa colaboreze... Am inregistrat asa "Back In Black"... Va puteti inchipui la ce calitate... Numai era digitala mai egaleaza performanta mea de atunci...
Au trecut de atunci 29 de ani... AC/DC sunt "alive and kicking" cum ar zice americanul. Eu as completa cu "ass" dupa kicking" pentru ca la varsta lor sa faci ceea ce fac ei cu energia pe care o degaja ei este absolut incredibil...
Numai cand te gandesti la varsta lor deja ti se pare SF... Brian Johnson (63 de ani)!!!, si Angus Young (55 de ani!!!) alearga pe scena imensa de parca ar avea doar douazeci de ani, risipind energie cu generozitate catre public...
Brian Johnson (vocal), fratii Angus Young (chitara solo) si Malcom Young (chitara armonie), alaturi de teribila forta ritmica reprezentata de Cliff Williams (bass) si Phil Rudd (tobe), se numesc AC/DC, sunt rock, sunt cei mai cei, si vin in Romania... O pagina din muzica ce a facut istorie vine in vizita la noi... Odata cu ea si unul dintre cei doi chitaristi preferati ai sufletului meu: Angus.
AC/DC este considerata a fi de specialisti ca cea mai mare trupa rock a tuturor timpurilor... Au debutat pe la inceputul anilor `70, si, daca memoria nu ma inseala, Primul lor album a fost "Jailbreak, in 1974... Recunoasterea deplina a venit dupa ce i-a preluat producatorul "Mutt" Lange (cel care mult mai tarziu a lansat-o pe Shania Twain cu care, si iar sper sa nu ma insele memoria, s-a si casatorit).
Cu Lange producator au facut albumul "Highway To Hell" in 1979... Din nefericire acesta avea sa fie cantecul de lebada pentru Bon Scott, vocalistul charismatic si legendar al trupei, care avea sa moara in conditii ciudate la Londra pe 19 februarie 1980...
In 1981 apare "Back In Black" care dupa parerea mea este cel mai cel album scos de AC/DC vreodata... Fiecare piesa baga ritmul pana in maduva oaselor... Chiar si mai lenta "Let Me Put My Love Into You"...
Probabil ca cea mai cunoscuta piesa de pe album este "You Shook Me All Night Long", piesa preluata cu succes de Celine Dion, si de Anastacia, dar macelarita prin Tribute de una Julia Nu-stiu-Cum daca va mai amintiti...
Ciudat, piesa pieselor AC/DC a aparut cand eu credeam ca s-au plafonat... In 1990 apare "Thunderstruck"... Si daca dragostea mea pentru muzica celor de la AC/DC a palit vreodata, aceasta greseala nu avea sa se mai repete niciodata...
Acum, dupa aproape treizeci de ani, ma duc sa ii vad. AC/DC in Romania! Incredibil! Da! Ma duc sa ii vad. Eu si inca 79.999 de oameni... Cu siguranta acesta este evenimentul muzical al anului. Ii multumesc lui Dorina, care mi-a facut acest cadou de ziua mea, anul trecut in luna decembrie. Biletele adica...
Si sper ca dupa concertul asta sa crape manelistii si tiganimea de ciuda... Daca nu de ciuda sa plezneasca fierea-n ei din cauza decibelilor. Stiu ca pe vremuri erau considerata ca fiind cea mai "zgomotoasa" trupa din lume... Iar romanii sa reinvete ca muzica rock nu este un produs de nisa... Deci va salut cu un titlu si cu o piesa de pe "Back In Black": "Rock`n`Roll Ain`t Noise Pollution".
Ne vedem la concert! In fata scenei!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Eu cred ca: