ISMAIL PLECAM...

Mai pleaca unul dintre noi... Unul dintre cei mai buni, cei mai iubiti si cei mai respectati... Copilaria mi-am petrecut-o razand in hohte de Ismail si vorba lui romaneasca pocita...

Dar pentru mine Jean Constantin ramane marea masina de fabricat zambete si rasete din cauza unei scene scurte din "Nea Marin Miliardar"... Atunci cand incadrat de cei doi mafioti Jean aluneca pe trepte din propria neatentie... Apoi se uita fioros de comic la cei doi din stanga si din drepata sa, face o pauza pshologica, si spune un singur cuvant, care ma face si astazi sa rad cu lacrimi: "Neatentilor!"

Incet, incet, dispar, unul cate unul artisti pe care i-am indragit mereu si cu care am senzatia ca am fost foarte neatenti in ultimii ani... Odata cu ei se duce si ce a mai ramas din copilaria mea in mine... Imbatranesc si eu... Si peste nu multa vreme, caci timpul zboara ca nebunul, o sa incep sa ma pregatesc de marea trecere...

Nu l-am cunoscut personal... L-am vazut odata la Constanta, de departe... Avea o Dacie neagra... Si lumea il iubea... A parcat unde nu era permis... Dar a fost recunoscut si lasat sa parcheze exact unde si-a dorit... A meritat toate lucrurile bune care i-au venit in cale cred... Si sper ca a fost fericit intre noi... Stiu ca toti il iubeau... Printre cei multi, si eu...

Ramas bun Jean Constantin...