LITTLE BIG @...

De maine voi canta intr-un nou proiect... La Big Mamou... Impreuna cu Cristi Donos, un tip cu mult mai tanar decat mine dar cu gusturi muzicale apropiate... Am negociat numele pe care sa il dam proiectului... Eu vroiam C.I.2... Dar a ramas cum a vrut el: Little Big...

Little Big este o dorinta mai veche de a mea... Este de fapt o intoarcere in timp, la vremurile cand ne strangeam pe o banca in cartierul Circumvalatiunii, undeva pe strada Labirint sau in curtea scolii generale numarul 26...

Lui Cristi nu tin minte sa ii fi spus toate astea... Mi-a placut ca ideea l-a entuziasmat... Anume sa cantam relaxat piese de toate felurile, inclusiv country... Din alea cunoscute... Si sa le interpretam asa cum ne vine noua...

Admit din start ca am mai si imprumutat idei de ici de colo... Cea mai geniala mi s-a parut ideea de a interpreta piesa "Walk This Way" in varianta country... Mi-a ajuns atata incrancenare...

S-au inmultit trupele de coveruri ca ciupercile dupa ploaie... Si cu toate ca sunt mai multe, concurenta nu a dus la cine stie ce ridicare a stachetei... Abia acum incep sa mijeasca noi piese in playlist-urile trupelor ce canta in cluburi...

As vrea sa cant si cu gashca completa numita acum Pappy & The Jam (nici numele asta nu imi place foarte tare, mai ales ca a existat o trupa destul de cunoscuta cu numele The Jam)... Mai ales ca multa lume m-a interogat cu intrebarea: "pe unde mai canti acum?"...

Odata si odata se va intampla... Dar mi-am promis ca fara niscai piese originale nu o voi face... Iar coverurile tre sa fie coveruri in adevaratul sens al cuvantului, nu copii fidele dar in limita talentului daruit fiecaruia de Dumnezeu... De obicei interpretarea este fada... Am primit eu insumi de curand aceasta critica si mi-am insusit-o...

Apoi raman la parerea mea ca se acolda prea multa atentie muzicii de nisa in Romania... Eu nu vreau sa fiu un geniu neinteles... Nu sunt... Cunosc multi pretendenti la titlu... De justificat insa pretentiile se justifica la mult prea putini... Spunea cineva odata ca in muzica din Romania sunt prea putine droguri... Am ras atunci... Dar stiu ca este un sambure de adevar in toate acestea...

Noi romanii avem o predispozitie catre tonalitatile minore... Cred ca suntem singura natiune ce isi are imnul intr-o tonalitate minora... Dar tonalitatea minora este o tonbalitate a jelaniei...

Trebuie sa devenim majori... In toate... Sa cantam tonalitatea si rimul vietii sanatoase... Sa nu ne lasam prada gandurilor si stresului, pentru ca acum practic le lasam sa ne striveasca...

Romanul cand are o problema nu ia taurul de coarne. Nici nu se infurie. Este prudent si plangacios. La naiba cu atitudinea asta asta de om programat sa plece capul... De aceea vreau sa cant ca in anii copilariei, cand nu aveam nici o grija pe aceasta lume... Si vreau sa mentin filozofia despre care tot le vorbesc unora si care, desi usor de inteles, intra atat de greu la cap: "keep it simple"...

Doua chitari si o voce. Cantece auzite pe la radio de-a lungul timpului. Cantece care ne plac. Cantece in tonalitati majore. Si in timpul acesta o sa bem si o bere. Relaxare. Miercurea. intentionat am ales ziua aceasta... Pentru droguri sunt acum prea batran si spalat la creier, dar cine stie ce poate sa iasa chiar si asa...