BARBATI, FEMEI SI MINCIUNI...

Cele ce urmeaza nu sunt o criza de misoginism... Sunt doar urmare a faptului ca in viata cel mai adesea mi s-a intamplat sa stau cel mai adesea langa ceea ce eu as numi un zid de beton plin de dorinte si pretentii egoiste... Aceasta este experienta mea...

Probabil ca nu am stiut ce sa caut, si, mai mult ca sigur, nu am stiut cum sa aleg... Dar aceasta este doar impresia mea probabil... Experienta mea spune insa ca, in relatia cu femeile, in general ai mai mult succes daca minti decat daca spui adevarul...

O sa ma ia la palme toate fetele... Sa fie sanatoase... Le accept cu drag, dar nu imi retrag afirmatia, ba inca o si intaresc... Pentru ca in anii mei de viata nu numai ca am facut destule dar am vazut si auzit povestile altora... Si cele versiunea masculina, si versiunea feminina... Am putut sa compar ce spunea barbatul ca face si cat de incantate sunt consoartele de rezultate...

Intrebarea ce mi-o pun acum, suna cam asa: mint barbatii pentru ca aceasta este natura lor sau femeile prin atitudine ii imping la aceasta? Desigur, ca barbat ai fi inclinat sa adopti partea cea mai convenabila...

Mi se pare mie sau poate ca asa a fost dintotdeauna dar am vazut barbati mintind de nevoie si femeie care nu ar suporta sa auda adevarul... Si am vazut si mai adesea cata liniste aduce casei minciuna, ba inca am trait sa vad cum adanca nevoie si obisnuinta in a fi mintit a facut sa nu fiu crezut desi am spus adevarul... Ce sa mai vorbim de faptul ca spunerea adevarului a adus maxime prejudicii relatiilor mele personale...

Uneori, rar, valul minciunilor se mai descopera in cate o casa... Din neglijenta sau pentru ca una dintre parti vrea sa iasa din afacere... Si atunci toate lucrurile aruncate sub pres ies afara si isi urla refrenele...

Am vazut barbati mintind cu placere si femei fericite sa fie mintite... Am fost si eu in zona aceea. Demult. Demult de tot. Si vreti adevarul? Necazurile mele au inceput cand am incetat sa mint. Nu stiu daca treaba aceasta este valabila doar in Romania sau este valabila in lumea larga... Cred ca difera doar varsta la care se schimba motivatia minciunii...

Imi pare mai mult ca barbatilor la inceput minciuna le apare pe buze din motive hormonale... Nepriceperea si lipsa de experienta a fetelor tinere le face sa accepte si sa creada... Problema mea insa este momentul ion care toate acestea incep sa devina un mod de viata...

Aud femeile plangandu-se adesea de modul in care astazi barbatii relationeaza cu ele.. Nu vreau sa fiu rautacios, dar si femeile accepta sa fie mintite... Si pentru ca refuz sa mint, acesta este motivul probabil pentru care, de fiecare data cand ma napadeste dorinta de a trece din nou de la cifra unu la cifra doi, reprim gandul cu repeziciune... Sau il suprim?!!

Pentru ca stau si ma intreb atat de des de ce m-oi fi irosit in atatea relatii sterile si cata dragoste exista atunci cand doar dragostea pentru minciuna si minciuna spusa cu atentie te pot face iubit... Si dragilor, nu imi spuneti ca exista minciuni mari sau mici, ca sa va linistiti constiintele si sa va incadrati in alt segment decat cel care este al vostru... Exista adevar si minciuni. Punct.