DE CE NE PLACE MOZART?

Inainte de toate si mai presus de orice, iubesc muzica... Gusturile mele muzicale sunt insa un amalgam... De fapt nimic omogen... Nu mi-a aratat nimeni cu degetul nici o directie... Asta poate fi si o problema dar si un lucru bun... Poate fi o problema pentru ca nu am putut niciodata hotari o directie anume in care sa excelez, desi, daca ar fi sa spun ceva despre asta, as spune rock... Nu este intru totul adevarat...

Este un lucru bun pentru ca m-am dispersat in toate directiile posibile din punct de vedere al valorii muzicale... Am mai povestit despre asta... La 3-4 ani eram innebunit dupa Middle Of The Road, o trupa de care astazi poate doar parintii unora isi mai amintesc... La 8 ani l-am vazut prima oara la televizor pe Elvis si la 13 ani am dat de AC/DC si al lor Back In Black...

In aceeasi emisiune a lui Tudor Vornicu, sambata mai aparea insa si Iosif Sava... Desigur, tanar si prostovan cum eram, la prima vedere mi s-a parut hazliu, cu chelia sa, cu cravata si cu vocea aceea de bas-bariton, ce luingea cuvintele... Cand spunea "Baaaach" o spunea in felul sau anume...

Ei bine cred ca de la Iosif Sava mi se trage... Dumnezeu sa-l odihneasca in pace... Iosif Sava chiar daca ti se parea hilar la inceput avea un "ceva" care te facea sa stai tintuit in fata dreptunghiului aceluia in care imaginile erau de un alb-negru si nuante de gri, animate doar de vocea grava care iti povestea despre simfonii, recvieme, opus-uri... Cred ca de atunci imi place Mozart.

Numai ca atunci nu am stiut. Cand in 1991 am decis sa renunt la cantat, inca nu stiam ca imi place macar... Pana cand intr-o zi pur si simplu mi-a venit sa cumpar o caseta, dupa tehnologia vremii, pe care erau imprimate ceea ce eu numeam pe atunci "chestii de Mozart"... Facusem gestul din snobism... Cel putin asa imi amintesc acum...

Eram posesorul stupid de mandru al unui Lincoln Continental ce avea in dotare un sistem audio musculos, cu forta unui culturist... Mi se parea "cool" si potrivit... Lincoln-ul si Mozart... Sau poate ca Mozart pentru Lincoln.. Oricum ar fi, eram pe drum cand am pornit muzica... Si atunci s-a intamplat...

Atunci am realizat ca imi place Mozart... De la primele acorduri am simtit acelasi lucru pe care il simt cand ascult AC/DC de exemplu... Greu de explicat ca si simtamant insa usor de descris ca si efect fizic vizibil: am calcat pedala de acceleratie... Simteam nevoia sa ma deplasez cu viteza emotiilor create...

Asa a inceput... M-am intrebat multa vreme de ce imi place Mozart... De fapt am aflat ca multora le place Mozart, asa incat intrebarea corecta a devenit: de ce NE place Mozart?... Pana cand am realizat ceea ce este evident... Din cauza copacilor nu vede baba padurea...

Mozart a trait doar treizeci si cinci de ani. Si toata muzica ce a compus-o a compus-o si cu spiritul si cu fiinta unui om tanar... De aceea muzica lui, te ia pe sus, fie ca o face cu voiosia unei simfonii in Do sau in Re major, fie ca are retinerea blanda a unui recviem, sau a unei simfonii scrise intr-un splendid minor...

Imi place Mozart... Da, da... Imi place Mozart!