PREDICA DE DUMINICA

In loc de a va da un simplu comentariu urmat de un citat din Biblie am decis astazi sa preiau un articol de pe blogul Sinaxa: "DREPATEA SI PACEA S-AU SARUTAT". Cititi-l cu atentie. Veti vedea ca pacatul nu trebuie nici acceptat nici trecut cu vederea.

"Unii ce se cred mai înțelepți decât e cazul, din dorința de a păstra o pace care nu e pace, le tot explică dreptmăritorilor creștini că trebuie să ierte fără condiții.

Mi s-a întâmplat și mie de nenumărate ori să întâlnesc astfel de învățători. Diverse persoane mă supăraseră cu atitudinea lor nedreaptă și după ce le-am mustrat și nu s-au îndreptat mi-am spus păsul celor pe care îi consideram frați. Unii dintre ei, chiar dacă acceptau că am fost nedreptățit, erau prea lași ca să meargă cu mine și să îl mustrăm împreună pe cel ce greșise iar alții îmi cereau să îl iert fără a mi se cere iertare pentru că noi trebuie ”să iertăm toate pentru Înviere”. Aceștia din urmă îmi pare că dădeau dovadă de ipocrizia cea mai mare.

Domnul Hristos ne cere să iertăm toate pentru Înviere, dar ne spune și ce trebuie să facem până la acordarea iertării și ne spune și cui trebuie acordată iertarea. Iată pașii ce trebuie urmați și condiția acordării iertării:

MATEI (18,15-17)

De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur.

Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.

Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.

Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii;

iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.

Prin urmare, dacă mi-ai greșit, te cert între patru ochi. Nu îți ceri iertare, te pârăsc. Nu asculți nici de doi sau trei, te spun preotului, episcopului, Bisericii. Nu asculți nici așa, ești un păgân și un om ce meriți tot disprețul chiar dacă eu o să te iubesc în continuare.Până nu îți recunoști greșeala și nu îți ceri iertare, nu te iert și nici Dumnezeu nu te iartă.

Păi dacă Dumnezeu nu ne iartă dacă nu ne cerem iertare, cum ar putea să ne pretindă nouă să iertăm fără să ni se ceară iertare? Și nu numai că nu ne pretinde dar ne și spune să certăm. Vrea El ca să certăm atunci când suntem nedreptățiți. De ce? Pentru că e posibil ca cel care ne nedreptățește să nu își dea seama și pentru că nu are amestec lumina cu întunericul.

Am mai discutat acestă problemă și mi s-a adus ca și contraargument faptul că Dumnezeu ne cere să întoarcem obrazul când suntem loviți. Firește că o să fac aceasta, dar după ce te declar public păgân și vameș. Cât timp te afirmi a fi frate cu mine te voi certa. După ce ne vom lămuri că nu-mi ești frate o să întorc liniștit obrazul și îți voi spăla picioarele.

Nu trebuie să uităm însă că trebuie să mustrăm la început cu multă blândețe căci scris este: ”certa-mă-va dreptul cu milă și mă va mustra” (Psalmi 140,5). Dar dacă omul stăruie în răutate putem înfige tot mai adânc sabia duhului.

Și pentru că orice expunere teoretică parcă nu e suficient de convingătoare dacă nu se aduce și un exemplu practic, vă invit să vă gândiți la atitudinea Sfântului Ioan Gură de Aur atunci când a fost răpită via văduvei de către împărăteasa Eudoxia. I-a cerut Sfântul Ioan văduvei să o ierte pe împărăteasă fără să o mustre? Deloc. Mai mult, și-a înțeles menirea pe care o avea de la Dumnezeu de a fi apărător al celor nedreptățiți și a mustrat-o pe împărăteasă până a fost trimis în exil.

Noi de ce nu facem așa? Pentru că nu e via noastră și pentru că nu avem atâta dragoste încât să fim defăimați și exilați pentru via altora!

Vă întrebați poate ce a rezolvat Sfântul Ioan Gură de Aur și ce rezolvăm noi cu o asemenea atitudine. Le vom aduce pace în suflet celor nedreptățiți arătându-le că Hristos este împreună-pătimitor cu ei în nedreptatea ce o suferă și aducându-le această mângâiere și pace ne vom învrednici și noi a fi numiți fii ai lui Dumnezeu și frați ai Domnului Iisus Hristos.

Toți cei care sunt puși de Dumnezeu să fie garanți ai dreptății sociale și se fac că nu văd suferința celor nedreptățiți să știe că îmi sunt ca niște vameși și niște păgâni până nu își cer iertare și nu își schimbă atitudinea, fie că sunt patriarhi, episcopi, preoți, împărați, regi, președinți, prim-miniștri, judecători, polițiști, directori, profesori, părinți, frați, etc.

Iar de mă veți vedea făcând eu așa ceva vă spun bucuros că a venit vremea să mă certați.

Să ne cerem iertare și să ne iertăm unii pe alții căci doar așa ne vom putea oferi sărutarea păcii.

Siluan Popescu

(unul din aceia mici)

P.S.:

1. Știu că sunt enervant. Îmi iese chiar și fără să vreau.

2. Cei care se întreabă cine sunt eu ca să mi se ceară iertare le răspund că sunt unul din aceia mici pe care le-a a zis Domnul Iisus Hristos să nu-l disprețuiască și le-a mai zis că decât să îl smintească mai bine să primească să moară. Eu zic că decât să muriți mai bine să vă cereți iertare și vă asigur că vă iert ca să fiu și eu iertat. Iertați-mă!