COSTUMUL...

Intr-un mod foarte ciudat, lumea i se inchina.Femeilor le creste brusc libidoul. Barbatii se simt intimidati de prezenta sa, impunatoare daca stii cum sa il prezinti. Mii se intampla un lucru ciudat de fiecare data cand pun costumul pe mine. Ca si un cameleon, ma transform. Brusc, devin un individ cerebral, pragmatic, gata sa faca praf orice urma de concurenta... Este ca si cum costumul preia haturile undeva sus, la mansarda si anuleaza complet partea aceea boema din mine...

Asa cum deja probabil ati inteles am reintrat in "Matrix"... Oricat de mult l-as uri... Nu aveam nimic de facut in diminetile frumoase de pe insula, asa ca atunci cand a venit propunerea, desi am cerut timp de gandire ca sa imi dau seama daca vreau sa reintru in "circuit", ca sa zic asa, nu a fost foarte greu sa ma hotarasc... De fapt, cred ca argumentul suprem care mi-a trecut prin minte a fost dorinta de a lucra intre oameni pentru care limba engleza este limba materna...

Insa abia acum am constientizat puterea unor obiecte vestimentare... Nu haina face pe om? Hmmm... Pentru mine este adevarata zicala... Insa mi se pare ca cea mai mare parte a necunoscutilor si cunoscutilor ce i-am intalnit in timp ce purtam costumul (sau mai bine zis ma purta el pe mine) nici macar nu au auzit zicala...

Sunt acelasi tip chel, cu kilograme in plus, insa brusc, sexul feminin devine foarte interesat. Le citesti asta in ochi. Te monitorizeaza. Zambesc. Ba inca o domnisoara de la securitatea aeroportului din Madrid a decis sa isi dezvaluiasca nationalitatea spunandu-mi "Calatorie placuta"... Frumoasa fata...

Sunt aceiasi fleica de carne. Sunt dotat cu aceeasi inteligenta ca si atunci cand port o pereche de blugi si un tricou super-uzat de care sunt exagerat de mandru intrucat are inscriptionat mare cat casa logo-ul celor de la AC/DC... Si cu toate acestea, multi dintre cei care nu m-au vazut niciodata posedat de costum, nu m-au recunoscut. Literalmente li se parea cunoscuta fata, dar nu stiasu de unde sa ma ia, intimidati fiind de ambalajul format din trei piese plus ceva accesorii...

Acum am intrat intr-o hora pe care am parasit-o acum multi ani de zile si credeam ca nu o voi mai juca niciodata... Buna vorba asta "never say never"... Adevarul este ca nu munca imi dispace mie, ci munca neplatita corecta, ca sa nu mai vorbesc despre aceea deloc neplatita... De aceea imi este sila de aceia care au profitat de faptul ca eram la stramtoare si ii voi stima mereu pe aceia care mi-au intins o mana atunci cand am avut nevoie... Nici eu nu i-am dezamagit si le-am ramas prieten, pe veci indatorat...

Caci ce poate fi mai important decat o mana de ajutor, intinsa exact atunci cand ai mai mare nevoie? Extrapoland, realizez cat este de important ca sa raspundem cererii de ajutor atunci cand ESTE nevoie, si nu atunci cand avem chef sau putem... Am trait pana si experienta iubirii neimpartasite in acelasi timp ci la un interval de cativa ani... Dar ce folos? Eu nu mai simteam nimic... Intotdeauna urmatoarea iubire este mai dulce, intotdeuna se gaseste o femeie mai tanara si mai frumoasa...

Mare dreptate avea fosta mea colega de facultate Marilu, cand spunea ca fiecare are momentul sau de glorie... Un moment in viata... Atat ni se acorda celor mai multi dintre noi... Dar credem in acel moment ca suntem infailibili... Si pana sa ne trezim la crunta realitate viata a trecut fara sa fie traita pentru marea majhoritate... Frumusetea imbujorata paleste transformandu-se in uscaciunea ridurilor, si forta de a controla lucrurile se transforma in batranete neputincioasa... Ma simt norocos din acest punct de vedere... Ma simt inca liceean...

Insa luni dimineata, voi uita toate acestea. Costumul va prelua din nou controlul si imi va dicta conduita... Gesturile mele nu vor mai fi ale mele... Nu intru totul. Apropos... Nu e suficient sa pui costumul pe tine ca sa te transformi... Exista un soi de colaboirare... El iti da ce vrei doar daca stii sa il porti... Ciudata simbioza aceasta dintre mine si costum... Am o inima de artist, insa cand il port ma simt J.R. Ewing... Incep sa cred ca a stii sa faci prea multe lucruri poate fi de fapt o mare nenorocire: niciodata nu te poti concentra asupra unui drum. Iti este greu sa alegi...

Vreau sa cred ca odata cu varsta am devenit mai interlept. Chiar daca ma simt inca de saisprezece ani... Urmare a unor evenimente recente din viata mea personala a trebuit sa imi revizuiesc planurile. Si costumul face parte din ele. Il las sa preia controlul. Doar cateva ore pe zi. Patru zile pe saptamana. Am planuri acum. Clare. Si de aceea le voi implini. Costumul are doar senzatia ca ma stapaneste, la fel precum multi dintre cei cu care m-am intalnit au crezut... Pentru mine insa este un instrument ce aduce un pic de amuzament si ma aduce mai aproape de scopul final. La fel ca si cei pe care i-am tolerat adesea langa mine, chiar si cand nu existau compatibilitati reale...