PLANETA NEBUNA

Dupa cum te porti, asa vei fi tratat... Daca te porti ca un cersetor, vei fi tratat ca un cersetor... Daca te porti ca un nebun vei fi tratat ca atare... Daca te porti ca o curva vei fi tratat(a) pe cale de consecinta... Si, daca tu te respecti pe tine in toate cele vei fi tratat cu respectul cuvenit si - de ce nu - cu admiratie chiar... Respectul si admiratia nu se cersesc si nu se impun cu forta... Ele trebuiesc meritate si castigate.

Am urat dintotdeauna faptul ca trebuie sa am o imagine conforma societatii pana de curand, cand am realizat ca de fapt si eu ca toti ceilalti mi-am creat o imagine... Incerc sa imi gasesc scuze doar prin faptul ca tot ceea ce vad cei din jur la mine nu este un fals... Oare asa sa fie? Chiar asa sa fie?!! Ma straduiesc sa fiu autentic mereu... Si totusi...

Nici pentru mine si nici pentru cei din jur aceasta imagine nu este foarte clara si cu siguranta nu foarte puternica... Si poate ca de aceea multi inca indraznesc sa o conteste si sa o atace... Probabil ca din acest motiv multi imi insulta la modul cel mai flagrant inteligenta cu tot felul de prostioare, mai mici sau mai mari, de tot soiul, de toate rasele si ramificatiile posibile...

Construirea unei imagini este pentru mine inca si astazi un efort inutil intr-o lume in care pana si zambetele si sentimentele organice au fost inlocuite cu unele de plastic, ce au doar aparenta unor lucruri insufletite insa sunt lipsite de suflarea de viata a unui continut autentic...

Am urat dintotdeauna compromisul... Si totusi descopar ca, uneori, din exagerat bun-simt, sau fiindca ii iubesc pe cei carora le vorbesc cu toata inima, uneori spun lucrurilor pe nume doar cu jumatate de masura, fapt ce da interlocutorilor posibilitatea de a se eschiva, ba inca le da senzatia ca pot contraataca, sau ca ma pot manevra... Uneori ii las sa creada ca au obtinut ce vor, sau cedez prea usor, dupa care imi pare nespus de rau ca am facut-o, si asta doar pentru ca le simt satisfactia meschina datorata credinte ca au reusit sa ma pacaleasca... Pentru o clipa sunt furios si le-as trage o scatoalca dupa ceafa... Dar stiu ca nu merita efortul de a ma cobora la acest nivel... In plus oricum bipezii in cauza nu ar pricepe nimic...

Cred in continuare ca trebuie sa spunem lucrurilor pe nume, insa romanul este extrem de sensibil la comunicarea simpla, directa... Cu romanul chiar de esti politicos atunci cand ii atragi atentia asupra unor marunte lucruri se va simti ofensat si nu va avea nici o problema in a-ti arata acest lucru, devenind chiar agresiv, facandu-te sa te simti prost pentru ca i-ai spus ceea ce este vizibil pentru multa lume de la o posta...

Unii au senzatia ca sunt puternici fiindca se afla in te miri ce pozitie sociala sau profesionala... Sa va amintiti mereu: nimeni nu are putere asupra nimanui decat daca noi ii permitem aceasta. Daca nelasam intimidati sau nu raspundem incercarii de a fi dominati vom fi dominati cu siguranta... La acest capitol metoda mea preferata este sa fac pe prostul... Joc cu mare talent rolul naivului... Nu o sa va vina sa credeti cat de confortabil se desfasoara subiectul pe care il studiez la momentul respectiv... Va sfatuiesc sa incercati acelasi lucru... Veti descoperi lucruri uimitoare. Chiar si la aceia pe care considerati ca ii cunoasteti de multa vreme...

Uitam in general noi oamenii, nu numai romanii, ca tactica strutului nu ne este de folos... Daca bagam capul in nisip nu inseamna ca nu ni se vede fundul... Si totusi, ca intr-un mecanism de auto-aparare, atunci cand gresim, spunem: "nu este adevarat:", "nu eu" si asa mai departe, chiar si atunci cand dovezile ce ne stau impotriva sunt zdrobitoare... Asta inseamna ca nu ne place modul in care suntem vazuti in ochii semenilor nostri. Stim ca am fost dati de gol si de aceea incep justificarile: altii sunt de vina, noi de fapt am vrut sa spunem altceva si cate si mai cate scorneli inventate pe moment, scorneli pe care in timp ajungem sa le credem noi insine...

Probabil ca de aceea avem nevoie de o imagine... Probabil ca de aceea exact aceia care vor sa insele cel mai crunt sunt aceia care lupta sa isi creeze o imagine... O ingrijesc... O plivesc cu atentie... Imaginea individului astazi nu mai este un rezultat al adevarului, o oglinda a eu-lui propriu, ci este cel mai adesea un produs creat artificial, menit a insela vigilenta celorlalti... Si cu toate acestea uitam mereu ca ceva ne da de gol... Faptele noastre vorbesc de la sine... Scopurile noastre reale sunt revelate de modul in care actionam si, mai ales, de finalitatea actiunilor ce le intreprindem...

Adevarat, foarte des avem senzatia ca am scapat basma curata si ca am reusit sa pastram aparentele... In general, niciodata nu ni se spune nimic pentru ca si cei din jur sunt preocupati de egourile proprii si de propria lor imagine, in aceeasi hilara incercare de a insela vigilenta noastra... Ba inca as spune ca tac chitic stiind ca daca ataca vor fi si ei atacati si dezgoliti in vazul lumii... Si uite asa ne prezentam unii in fata altora altfel decat suntem, stiind ca si ceilalti fac la fel... Nenorocire. Am ajuns sa credem ca aceasta este calea normala...

Iata de ce probabil, cand apar in fata multora, asa cum sunt, de obicei nu sunt crezut... Si tot de aceea probabil mincinosii cei mai credibili au castig de cauza... Pentru ca se antreneaza in continuu sa deformeaze realitatea in asa fel incat sa nu o poti deosebi de minciuna decat daca faci eforturi si esti foarte atent, ceea ce, trebuie sa recunosc, este foarte obositor... Totusi, este un efort ce merita facut daca va este drag realul si nu virtualul...

Pana la urma dragostea fata de virtual este un semn de alunecare spre abnormal... Probabil ca de aceea ospiciile sunt mereu pline... Insa mie mi se pare ca ne paste un pericol mult mai mare... Nu existenta unor stabilimentele special amenajate pentru cei care refuza realitatea ma sperie pe mine... Ma framanta o intrebare: este doar senzatia mea sau cu adevarat intreg Pamantul este pe cale sa devina un imens ospiciu, un teritoriu vast in care normalitatea isi gaseste din ce in ce mai greu un refugiu?!!