TRECUT-AU ANII RABDARII

Atasata fara speranta de dorinta animalica de a avea posesiuni materiale si satisfacerea poftelor alimentate de instictele primare, mediocritatea este neobosita in a da din coate... Este galagioasa, ca tiganul care, atunci cand este prins cu mata in sac incepe sa tipe ca din gura de sarpe din spatele pirandei ce se preface ca lesina in timp ce tine un puradel in brate...

Detasarea de material, visarea, curajul de a incerca lucruri inedite ii sunt necunoscute mediocrului... Uneori am senzatia ca de fapt mediocritatea isi are obarsia in TEAMA. Teama de a nu fi suficient de bun intr-o competitie corecta cu cei din jur. Teama de a fi diferit. Teama de a nu fi invins ultimativ. Si daca cercetez un pic mai adanc, aceasta teama izvoaraste din lipsa de incredere in fortele proprii...

Neincredere in fortele proprii... Romanii au fost siliti vreme de zeci de ani sa accepte superioritatea mediocritatii, care, prin forta si teroare, a cerut imperios sa fie ridicata in slavi... Mediocritatea a creat stiintific, conform materialismului dialectic, un mediu in care descurajarea initiativei originale este litera de lege...Si cumva, parca ne-am obisnuit asa... Ba inca nu putem concepe lucrurile in alt fel...

Numai asa se poate explica faptul ca nulitati precum Crin Antonescu sau Victor Ponta isi permit sa se erijeze in lideri... La fel precum doar asa poate fi explicat faptul ca intr-o Romanie pe care eu nu o mai recunosc au ajuns curvele si manelistii sa dea autografe in timp ce talentele reale sunt din ce in ce mai marginalizate...

Orice realizare in tara mea de origine necesita efort cel putin dublu fata de efortul ce trebuie sa il depui ca sa obtii aceleasi rezultate intr-o societate ce s-a dezvoltat normal, nealterata de hidosenii precum socialismul stiintific si  omul multilateral trambitat de emanatia teoriilor "revolutionare" ale lui Marx, Engels si Lenin...

Citeam un articol de pe un site ce il accesez doar ca sa stric petrecerea si dezmatul minciunilor spuse cu tupeu de sustinatori ai USL ca Romania are nevoie de un lider. Sunt de acord cu ideea. Insa acest lider nu poate fi in nici un caz un personaj ce a fost scolit sau s-a aliat cu Ion Iliescu si "baietii destepti" care si-au propus in 1989 sa faca din Romania feuda lor proprie...

Ultimativ, liderii unui popor sunt oglinda poporului insusi... De aceea orice schimbare ne-am dori trebuie sa inceapa cu noi insine... Si in fond ce este atat de greu in a spune lucrurilor pe nume, in a apara adevarul si logica simpla a bunului simt elementar?!! Ne nastem toti cu aceeasi sansa. Ne nastem toti cu posibilitatea de a fi sau a nu fi mai mult... Alegerea ne apartine.

Problema apare insa atunci cand, desi suntem constienti ca aptitudinile si pregatirea noastra nu ne califica pentru a avea acces la o anumita pozitie in cadrul social general, incercam sa ocolim sau sa strambam sistemele de referinta, falsificandu-le grosolan sau construindu-ne o imagine falsa pentru ca sa putem insela vigilenta celor din jur...

Nimic de zis, si cei din jurul mincinosului au o vina pentru ca se lasa vrajiti de stralucirea ambalajului fara sa studieze cu de-amaruntul continutul sau alegem sa trecem cu vederea si sa nu bagam de seama in mod constient... Cred ca din acest punct de vedere ne facem vinovati cu totii... Chiar si eu, pana de curand, ascuns in spatele scuzei numite bun-simt, devenisem un spectator. Contemplam in loc sa actionez... 

Acest lucru insa nu se va mai intampla, indiferent de consecinte, pentru ca tot contempland am realizat intr-o zi ca am imbatranit asteptand ca multi altii sa se faca bine sau ca sa se trezeasca... Si, tot asteptand asa, i-am lasat sa faca alegeri si pentru mine. Alegeri cu care de cele mai multe ori nu am fost de acord. Dar am tacut. Ca sa nu jignesc vezi-doamne pe nimeni...

Stau acum si ma intreb: la ce mi-a folosit, in fara faptului ca am lasat timpul sa se scurga fara folos?!! Ba inca mai mult: La ce mi-ar folosi sa persist in aceasta eroare?!!