VA PLACE STRAUSS?

Poate v-ati astepta acum sa continui doar cu seria despre decembrie 1989... Si nu ati gresi... Ea va continua... Insa vedeti voi, eu nu sunt alcatuit numai din inversunare... Ca si voi sunt alcatuit din trairi si sunt mereu in cautare de senzatii...

De o vreme incoace am inceput sa ma intreb de ce sunt singur, si de ce oare mi-o fi placand starea aceasta... M-am intrebat daca este cazul sa renunt definitiv la ideea intemeierii unei familii pe motiv de handicap emotional  sau sa continui sa caut jumatatea... Si nu pot intelege in ruptul capului de ce se plimba ea prin Marele Univers, cand ar trebui sa fie undeva pe aproape, pe aici, pe Pamant...

Am descoperit de multa vreme la mine o capacitate ce mi se pare un dar extrem de pretios: ma pot analiza in mod corect. Asta inseamna ultimativ ca incet-incet o sa ajung sa ma cunosc destul de bine... Nu zambiti... V-ati intrebat vreodata cate lucruri nu stim despre noi? Stiti cate lucruri suprimam doar ca sa putem uita o singura intamplare? V-ati intrebat asta vreodata?

Insula asta poate fi cateodata si o mare pacoste... Dar mi-a oferit sansa de a ma redescoperi si de a redeveni eu... Eu. Asa cum sunt de fapt. Cu bune si cu ne-bune... Iar acum, ca mi-am amintit cine sunt cu adevarat, am realizat si cata forta am (inca) in mine... Dar am sesizat si lucrurile ce imi lipsesc...

Sunt un mare iubitor al cuvantului libertate... In mai toate sensurile... Spun "in mai toate sensurile" pentru ca, spre exemplu, termenul de "libertate sexuala" imi repugna... Desigur imi este acum usor sa adopt aceasta pozitie... Dupa ani de experienta realizezi insa ce este cu adevarat bun si ce nu...

Ascult, dintr-un motiv ce nu il pot intelege, "Dunarea albastra" a lui Strauss... In continuu... Am pus melodia pe "repeat" si asa a ramas de ore bune... Va place Strauss? Nu? Macar "Dunarea albastra" ar trebui sa va incante... Puneti castile pe urechi, asezati-va in fotoliu in casa si inchideti ochii, sau, intr-o vara, intindeti-va pe spate, in iarba, cu privirea la stele...

Lasati-va purtati de muzica... Sunt curios ce imagini va trec prin fata ochilor... Eu? Vad Viena eleganta, cu trasuri in fata faimoasei Opere... Vad barbati in joben si doamne elegante din inalta societate... Vad sclipirile nesfarsite de pe luciul unei ape curgatore scaldata in lumina discreta a lunii...

Si mai vad, ca printr-o usoara ceata, o silueta feminina valsand in luminisul scaldat intr-o lumina ireala, al unei paduri de un verde ireal... Exact ca imaginea ce reda un vis intr-un film... Toate imaginile sunt acompaniate de un sunet, peste care se suprapune, discret, putin ecou... Atat cat sa multiplice intensitatea trairii de un milion de ori...

Incerc sa vad chipul celei care valseaza si nu reusesc... As vrea sa stiu cine este... Sunt indragostit de  ea... Asa, de la distanta... Si chiar daca nu ne-am cunoscut stiu ce simte... Stiu ce poate... Stiu ce vrea... Stiu ca am nevoie de ea si nu de altcineva... Este o femeie reala pusa intr-o inchipuire. Transcedental. Sau telepatic?!!  Parca mai conteaza... Important este ca exista... E pe undeva pe aproape... Si de fiecare data cand fac cunostinta cu o persoana de sex feminin am inceput sa ma intreb daca este ea aceea despre care va povestesc... Aproape ca in povestea pusa pe note cantata de Michael Buble...

Am grija insa sa nu gresesc... Incerc de aceea sa fiu precaut... Imi tin picioarele bine infipte in pamant in timp ce imi las capul sa intre in nori, ca sa pot reveni oricand la normal... De obicei acest lucru se intampla rapid, pentru ca ACUM stiu EXACT ce caut... Sunt sigur ca ceea ce caut exista... DA. Stiu. Pentru prima oara stiu ce caut. Tot gandindu-ma la aceste lucruri, in timp ce ascultam "Dunarea albastra" a lui Strauss, am avut surpriza sa constat pentru prima oara in viata ca stiu exact cum este jumatatea mea... Si daca pana acum nu credeam ca este posibil...

Este o mare pacoste sa ai mai multe aptitudini si talente, mai ales daca ele sunt insuficient educate. Pentru ca le stapanesti greu, si, in loc sa le fi tu stapan, vei fi la cheremul poftelor starnite pe moment de aceste adevarate "drivere"... Uite asa calitatile pot deveni defecte! Nici vorba ca si viceversa se poate intampla... Cu acest rationament  am aflat nu chipul jumatatii mele, ci calitatile si forta ei... Stiu de ce am nevoie ca sa fiu complet...

Am nevoie de o femeie care sa imi faca fata si sa faca praf podele cu mine atunci cand intru in "screen-saver mode"... Am nevoie de o femeie capabila sa poata controla si animalul si rationalul din mine... Am nevoie de o femeie care sa poata scoate ce vrea de la mine fara eforturi si fara sa simt... Am nevoie de o femeie care sa fie o provocare continua, in sensul constructiv al cuvantului... Ea este jumatatea mea... O femeie cu care sa ma pot inalta pana la cea mai indepartata stea iar nu o piatra de moara la gat care sa ma duca pe fandul malos al unei balti statute...

Am o singura problema: nu stiu unde este!