UN NOU RASARIT

Astept rasaritul... Uneori, ma trezesc devreme si pot face acest lucru... In dimineata aceasta imi lipseste insa cafeaua... Sa imi fie invatatura de minte daca am ales sa merg la cumparaturi fara lista... Inspre Rasarit vad nori grasi, fuioare negre ce par a inconjura insula...

Joi mergeam agale pe strada si priveam cum se decoreaza cladirile... Pregatiri pentru sarbatorile de iarna... Mi s-a parut ceva absolut in neregula imaginea respectiva... Caldura, palmieri, turisti in haine de vara si decoratiuni de Craciun... Am realizat brusc faptul

ca aceasta perioada a anului aici este aceea care imi place mai putin... Pentru cateva zile as vrea sa vad zapada... Insa nici marele El Teide, forta ce a creat insula dupa voia bunului

Dumnezeu, nu a binevoit a-si pune caciula alba de nea...

Vad cum orizontul incepe sa sangereze... O dara vanat-portocalie se vede deasupra apei si acum se vede clar ca norii sunt deasupra apei si ca Rasaritul e aproape... Probabil ca peste vreo jumatate de ora steaua ce ne incalzeste zilele se va ascunde dupa nori, insa voi vedea un nou rasarit...

Stii tu cititorule cart suntem de norocosi noi, amandoi? Ne-am trezit intr-o noua zi, ne-am putut ridica in capul oaselor, am deschis ochii si creierul a inceput sa proceseze informatiile... Din nou... Intr-o noua zi... Dupa ce un cunoscut din adolescenta a disparut brusc dintre cei aflati in stare de agregare fizica pe acest fir de praf numit Pamant, ma intreb cate alte rasarituri mai am la dispozitie...

Credem intotdeauna ca detinem controlul... Detinem controlul? Asupra ce? Asupra cui? NU controlam absolut nimic... Avem doar senzatia ca facem acest lucru.... In imenistatea timpului si Universului cat valoreaza oare realizarile naostre?!! Suntem nimic, si totusi alegem sa ne luptam intre noi pentru faramite de materie care sclipesc sau de care credem doar ca avem nevoie...

Undeva, mai catre nordul insulei, norii isi basculeaza incarcatura... Ploua acolo probabil... A venit si aici iarna... Dar nu asa cum o stiu de acasa... Doar cateva ploi si eventual o furtuna ce acasa ar fi numita "de vara", taie firul zilelor senine de pe insula primaverii vesnice... Egoist, ma intreb in continuare daca voi mai vedea rasaritul... Cerul se lumineaza... In curand va fi momentul...

Daca stai si te uiti la cer incepi sa ai senzatia ca insula se invarteste, ca un carusel, caci norii se deplaseaza cu viteza, intr-o miscare de rotatie ce mie mi se pare ca sfideaza legile mecanicii newtoniene, caci centrifuga ar trebui sa ii arunce cat colo... Insa nu se intampla deloc asa... Si ce credeam ca este ploaie sunt de fapt nori situati foarte jos, aproape la jivelul marii... Nu am mai vazut asa ceva...

Este ora sapte si jumatate si soarele trebuie ca a rasarit dar eu nu pot vedea acest lucru... Sau poate ca inca nu este timpul... In cateva minute imi voi da seama... Nu te intreba de ce in loc sa dorm si sa fiu lenos stau si astept sa rasara soarele... M-am culcat aseara odata cu gainile... Sa tot fi fost vreo zece si jumatate aseara cand m-am pus in pat...

Raceala, un cadou de la vizita mea din Romania, inca nu a trecut... Si cum seara este foarte racoare, iar eu sunt mereu expus, raceala o sa treaca greu... Dar o sa treaca... Am decis sa fac o baie de soare, ca sa transpir abundent... Tocmai am realizat ca diferentele de temperatura dintre noapte si zi sunt un pic prea mari, chiar si pentru acest loc...

E clar... Nu am sa vad nimic... Ma pun sa imi fac un ceai... Incepe o noua zi... O noua zi de duminica... O zi lenesa... O zi insulara... O zi normala... Ciudat cum pe o insula in Atlantic, unde oamenii vin de obicei sa leneveasca eu am gasit cu cale sa devin mai activ... Canuta -om-sucit... Ma pufneste rasul... Ma intreba lumea cand am fost in Romania "Si cu ce te ocupi?"... De fiecare data, in sinea mea doar, ca sa nu jignesc pe nimeni, izbucneam in ras... Raspundeam sagalnic, cu zambetul pe buze: "Tai frunza la caini"...

Desigur, nu este chiar asa... Am acum doua joburi si in continuare caut o trupa cu care sa cant... Mi s-a oferit posibilitatea sa cant la bass intr-o trupa... Am refuzat... In primul rand nu sunt basist.... Apoi, stiu ca basistii au nervi de otel... Eu nu... Si nu in rand pot spune cu mana pe inima ca nu ma vad in linia a doua... Am un ego prea nepotrivit pentru asa ceva... Imi cunosc limitele si defectiunile... De aceea stiu cum sa le minimzez efectele nocive...

NU stiu ce li se intampla altora cand privesc un rasarit de soare... Ochii mei sunt incantati de ceea ce vad... Intru in contemplare dupa care, aproape imediat, angrenaje din sistemul neuronal incep sa imi furnizeze informatii legate intre ele in cele mai ciudate moduri... Am vrut astazi sa va fac partasi la un rasarit de aici... Tot ce am este insa o fotografie din momentul in care ziua se incaleca pe nesimtite noaptea, alungand-o din terasa mea...

Bucurati-va de aceaasta noua zi cu totii! Suntem in viata si asta inseamna ca putem rezolva orice probleme se ivesc si ca putem inlatura orice obstacole ne stau in cale... Ia uite... In timp ce scriam ultimele randuri soarele a reusit in sfarsit sa sara peste gradul de nori... Incepe o noua zi... O zi frumoasa... Suntem in viata. Bucurati-va de ea! La maximum!!!