Inceputa la Timisoara, septembrie 2007, cu gandul la o garsoniera aflata la etajul trei unde mai inregistram unele idei muzicale. Continuata la Bucuresti, februarie 2009. Inca neterminata...
Nu vreau sa plec, dar trebuie s-o fac
Sa incerc un alt loc, unde sa pot sa nu tac
Stiam demult ca e mai bine sub stele
Acolo pot visa in voie si nu-s ganduri rele
Oamenii alearga in jurul meu
Grabiti sa gaseasca profit dintr-un leu
Eu stau linistit si ma uit la ei
Rastignit de iarba la etajul trei
Nu-i loc deloc pentru mine aici,
Ma napadesc buruieni si urzici
As vrea sa plec, ca sa nu ma inec
Am doar sperante, ce-n agenda le trec.
Vad bine ce se-ntampla in jurul meu
Sa fiu mai prost ca ieri mi se cere mereu,
Nu mai este ceata in ochii mei
Se vede totul clar de la etajul trei
Nu-i loc deloc pentru mine aici,
Ma napadesc buruieni si urzici
As vrea sa plec, ca sa nu ma inec
De am noi sperante, in agenda le trec.
Dezarmanta si totodata sincera istorioara in versuri!
RăspundețiȘtergere:)