POVESTE ADEVARATA

Imi place sa stau de vorba cu oamenii... Intotdeauna mi-a placut... Fiind o comunitate relativ mica, imi cunosc nu doar vecinii ci si pe aceia care trec pe strada... Majoritatea englezi... Multi dintre ei in varsta... Sa nu intelegeti batrani... Batranetea este o stare de spirit. Un soi de renuntare lenta la viata. Asta am realizat de cand sunt aici, vazand oameni la varsta senectutii comportandu-se ca niste adolescenti...

Si uite asa, cum tot imi atrag atentia lucruri, intr-o seara, vad doi batranei care radeau din toata inima si se harjoneau pe strada... De parca erau la prima dragoste... Brusc m-a cuprins un drag nespus de ei... Si fara sa ii cunosc i-am interpelat de departe razand cu gura pana la urechi si eu: "V-am vazut!" le-am spus... Voiosie mare ce am starnit cu cuvintele acestea...

Uite asa am intrat in vorba... Ai putea spune ca e ceva atipic pentru britanici, dar ei au simtit ca am spus ce am spus din toata inima probabil... S i-am intrebat care le este secretul... El avea 81 de ani, ea 72... Amandoi erau la a doua castaorie... Dar in nici un caz nu aveam cum sa stiu care va fi adevaratul soc al serii...

Din vorba in vorba, eu despre mine, ei despre ei, ma intreaba ce e cu accentul american... Pentru ca mi se intampla des acest lucru am deja pregatit un raspuns: "sunt un invatacel sarguincios si am avut un mare profesor, Elvis Presley"... Bineinteles ca am ajuns si la muzica de aici... Si la fel de usor de inteles este ca am facut schimb de opinii in ceea ce priveste gusturile muzicale...

Eu am obiceiul de a lungi mult vorba... Chiar si pentru romani daramite pentru englezi... Am simtit ca ar vrea sa opreasca discutia dar ca nu o fac din politete asa ca le-am oferit o portita de scapare... Ca o apreciere a gestului insa ei au decis sa mai stea un pic... Si cand a venit momentul despartirii, batrana mi-a spus, intr-un fel pe care nu il pot descrie o poveste adevarata ce a marcat-o in viata...

"Stii, eram la colegiu - imi zice - si trebuia sa gasim o trupa care sa cante la balul de absolvire... Am primit o oferta pe care am refuzat-o. Ni se parea ca 350 de lire sterline e prea mult. Singura problema astazi este ca trupa pe care am refuzat-o atunci se numea The Beatles..." Si au plecat, in timp ce eu inca nu puteam sa ingaim un sunet... Am reusit doar sa ii salut... Ei au plecat la fel de voiosi ca si mai inainte, razand si repornind jocurile acelea dragastoase de mai inainte...

Am invatat doua lucruri din aceasta intamplare... Cred ca le stiam sau le tineam undeva in subconstient... Nu erau inca atat de clare... Nu e tarziu niciodata pentru iubit si e bine sa fii foarte vigilent in viata. Ce pare scump s-ar putea ca de fapt sa fie foarte ieftin atunci cand raportezi la valoare...