site stats

vineri, 31 decembrie 2010

LA MULTI ANI 2011!!! HAPPY NEW YEAR!!!












Nu va mai uitati in urma decat la cele bune si pentru a trage invatamninte sau foloase! Anul 2010 a trecut. Cu bune, cu rele... Suntem in viata, si acesta este lucrul cel mai important! Atata vreme cat mai avem suflare in noi inca mai putem schimba ceva nu numai pentru noi dar si pentru cei din jurul nostru!

Dumnezeu sa va binecuvinteze in acest an cu sanatate, bucurii, fericire cata puteti duce, dar, mai ales, sa ne binecuvinteze pe toti cu intelepciune! Sa fiti sanatosi si voiosi si sa ne vedem cu bine... la anu`!!!

Do not look back but if you do look at the best or to take benefits and learn... 2010 has passed. With good and bad ... We are alive,and this is what is most important! As long as we breath in we still can make a difference not only for us but also for those around us...

God bless you this year with health, joy,and happiness as much as you can take, but above all, bless us all with wisdom! Be healthy and cheerful!!! I will see you ... next year!!!

miercuri, 29 decembrie 2010

LUMEA NOASTRA. INCOTRO?!!








A trecut si Craciunul acestui an... Si toata lumea a petrecut... Crestinii s-au bucurat doar... Fiecare a facut lucrurile in felul sau... Eu? Am vazut vreo douazeci de filme daca nu si mai bine despre Craciun... Toate induiosatoare si siropoase... Dar cred ca doar intr-unul, maximum doua din aceste filme, a fost mentionat numele lui Isus... Si mentiunea a fost facuta intr-un momentele extrem de comice ale filmului...

Spiritul Craciunului au devenit bradul, cadourile si Mos Craciun... Nasterea lui Isus Hristos este un eveniment marginal, mentionat doar in treacat... Si cu toate acestea cei care sarnbatoresc Craciunul sarbatoresc de fapt NASTEREA DOMNULUI ISUS HRISTOS, MANTUITORUL..

Insa lumea dvenita "moderna" intre timp, parca se rusineaza... Dar parca nu le vine sa renunte la sarbatoare. S-au obisnuit doar ca de Craciun sa aibe in casa bradul, cadourile, sarmalele, curcanul la tava... Copiii nostri acum sunt invatati sa stie ca "vine Mosul" si de cele mai multe ori evitam sa ii invatam despre nasterea lui Isus, pentru ca noi insine nu stim prea multe, fiindca nu am fost invatati nici noi la randul nostru... Si cam asta este tot...

Falsificarea aceasta nu apare acum doar in Romania sau Europa de Est, asa cum o faceau ateii comunisti pana in 1989... In occidentul "modern" si dezvoltat, bunastarea si imbuibarea au dus la adormirea spiritului si la inchiderea portilor inimii... Acum totul a devenit doar marketing... Craciunul este doar sezonul cu vanzari si cu profituri maxime poentru toata lumea...

Azi dimineata m-am trezit destul de devreme... Soarele era undeva in spatele unor nori... Si norii au desenat pentru cateva secunde o imagine inspaimantatoare... Se vedeau clar doi ochi rosii ca de foc ce parca scrutau lumea din spatele orizontului si doua cornite ca de ied deasupra lor... Pana sa apuc sa fac o fotografie imaginea a disparut...

Suntem mai rai... Dar suntem mai moderni! Si pentru ca suntem mai moderni, ni se pare ca ne este ingaduit sa fim mai rai! Ni se pare ca avem dreptul sa il ignoram pe Dumnezeu... Am auzit deunazi o vorba care spunea ca prin Craciun nu trebuie sa suparam nici pe musulmani, nici pe hinduisti, nici pe budisti... Ma intreb oare de ce este atat de suparatoare sarbatoarirea nasterii lui Isus pentru acestia? Sau este suparatoare pentru cei care afiseaza aceasta atitudine "impaciuitoare"?

Apoi am realizat cu mare tristete inca un lucru... Majoritatea oamenilor spun ca ei cred in existenta unei forte superioare... Si toti cred ca aceasta forta superioara este una si aceeasi... Toti cred ca exista un singur Dumnezeu... Dar de aici incolo incep greselile...

Uita oamenii, si nu pot intelege in ruptul capului lipsa de logica, uita oamenii ca exista un singur Dumnezeu, dar ca exista si cel rau... Si ma mira cum de nu se intreaba atat de multi cui i se inchina de fapt, atunci cand pentru ei nasterea unui prunc nevinovat care a propovaduit mai apoi iubirea este un lucru nesuferit sau rusinos de afirmat, ba inca se supara si cand altii il afirma...

luni, 27 decembrie 2010

MOS GERILA A VRUT SA UCIDA CRACIUNUL













Pana in 1989 tot romanul crestin se bucura de Craciun. Bucurie fireasca. Si ce daca Mos Craciun, inventie de marketing aruncata de atei pentru a umbri sarbatorirea nasterii lui Hristos, devenise, dupa un instructaj ce i se facuse la Moscova, Mos Gerila? Stiam cu totii care este esenta Craciunului...

Toate acum par schimbate... Ne chinuim ca popor sa ne pastram credinta si traditiile... Pentru ca o sleahta de descreierati, a gasit de cuviinta ca in ziua de Craciun sa savarseasca o CRIMA. Au facut-o cu sange rece. Premeditat. Comunistii au promovat ateismul agresiv. Erau ei insisi atei. Multi spun ca nu mai exista comunism... Cam aceleasi persoane cred ca este "cool" sa fii ateu... Crima in ziua de Craciun.

Nici un popor nu poarta pe umar aceasta povara, in afara de poporul roman. Si, din 1989 incoace, un popor intreg se imparte in doua tabere si se ia la cearta... Acesta a fost cadoul de Craciun facut atunci de Ion Iliescu si adunatura lui... Pentru ei a fost intr-adevar timp de douazeci de ani un cadou...

Douazeci de ani in care au imbatranit frumos, rumenindu-si obrajii cu sangele nevinovat scurs in decembrie de atunci. Douazeci de ai in care ne-au ras in nas. Douazeci de ani care au scurs tineretea din noi. Douazeci de ani... Douazeci de ani in care obrajii unui popor intreg s-au scofalcit si colturile gurii s-au strambat in jos, indoite de povara unei vine care apartine altora...

Nu imi amintesc multe lucruri din acel decembrie 1989, dar stiu exact unde eram cand am primit vestea ca Ceausescu a fost executat: holul hotelului Timisoara. Tin minte clar cum simteam ca totusi, nu trebuia facut asa... Tin minte ca am si spus-o cuiva... Incepea sa nu ne mai placa Iliescu. Cel putin la Timisoara.

In acele zile se tragea din toate partile. Si dupa 10 zile de tensiuni se intrase oarecum intr-o stare de normalitate. Atata normalitate incat am vazut o vecina batand covoarele in timp ce fundalul sonor era rupt de cate un pocnet sau o rafala de pocnete...

Viata ne surprinde mereu. Chiar si in fata blocului atunci cand plimbam catelul familiei. Se poate intampla. Pentru mine mine in acea zi de 26 sau de 27 surpriza s-a numit Carolina Salguero, foto-reporter, nascuta in New York, unde locuieste si acum. Cand o masina a oprit in fata blocului si cineva a cerut un vorbitor de limba engleza nu am ezitat nici macar o fractiune de clipa...

Asa am ajuns sa vad multe lucruri pe care altfel nu le-as fi vazut si ulterior sa inteleg lucruri pe care altfel nu le-as fi inteles... Inca nu eram constienti, si nu gandeam intens, la ce blestem atrage asupra noastra asasinarea unui om in ziua de Craciun.

Unui popor intreg i-au fost prezentate in asa fel lucrurile incat sa topaie de fericire... Asta face masina bolsevica atunci cand este la lucru: tranforma realitatea pana cand uratul pare frumos, negrul pare alb si rosul se transforma in roz...


Acum este clar. Ion Iliescu avea un plan. Impreuna cu altii. Nimic nu a fost la voia intamplarii. Nici macar mortii. Cei care au murit au fost treptele pe care s-au cocotat Iliescu si sleahta lui de descreierati ca sa puna mana pe putere. Nu le-a pasat niciodata, decat de ei si de planul lor.

Ziua mortii lui Ceausescu a fost aleasa in mod premeditat ziua de Craciun. Calculul a fost infiorator de cinic: in ziua de Craciun toata lumea isi asuma doar ganduri bune... Executarea in mod bolsevic a lui Ceausescu ar fi intr-un final uitata...

Astfel, "emanatia" urat mirositoare, aparuta din laturile si mocirla comunista, a transformat Craciunul dintr-o zi a iubirii firesti, neconditionate, intr-o zi in care nu stim incotro sa ne indreptam privirea: in pamant, de rusine, sau catre cer, pentru sarbatoare...

Dupa douazeci si unu de ani va spun:

NU VOM AVEA LINISTE NICIODATA, DACA EI NU PLATESC!
FARA JUMATATI DE MASURA!

marți, 21 decembrie 2010

21 DECEMBRIE. BUCURESTIUL SARE IN AER.














Asteptam cu infrigurare mitingul lui Ceausescu de la Bucuresti. Stiam ca depindem in totalitate de deznodamantul sau. Si toate sperantele noastre se duceau inspre oameni pe care nu-i cunosteam dar stiam ca au aceleasi dureri ca si noi...


Si s-a intamplat incredibilul... Dupa atatia ani "marele conducator" a ramas perplex... Apoi a promis. Apoi a mai putut doar sa strige: "Aloo..." In acel moment am sarit in sus de bucurie. Scapasem. Eram in viata. Se termninase. Dar imediat m-am umplut de groaza. Vazusem ce au facut la Timisoara. Nici nu vroiam sa imi inchipui ce erau capabili sa faca la Bucuresti ca sa se apere...

Si asa noi nu stiam nimic din ceea ce se intampla la Bucuresti. Auzeam doar zvonuri... Ca se trage, ca mor oameni... Din nou... Stiam sigur ca vor fi mai multi de data aceasta... Scrasneam din dinti a neputinta... Ticalosii... Ticalosii...

Am aflat mai tarziu ce s-a intamplat de la miting incolo. Am aflat cum Bucurestiul si bucurestenii au luptat cu ferocitatea ticaloasa a comunistilor, care au venit violent peste romani, sub acoperirea tancurilor sovietice... Nu vroiau sa plece decat in acelasi mod... De unde era sa stim atunci ca unii dintre acesti vanzatori de neam si tradatori de tara vor ramane ca sa incerce sa ne ucida si idealurile...

In acea seara la Bucuresti s-a instalat baricada de la Inter... Adica baricada de la Piata Universitatii.. Peste care cizma comunista si cizmarul ei, Ceausescu au trecut cu tancurile... Acesta a fost inceputul unei noi vieti pentru Piata Universitatii.

Piata Universitatii a devenit si a ramas de atunci, simbolul luptei anti-comuniste din Romania... Nu numai al luptei comuniste... Al luptei pentru libertate si adevar... Iar voi tinerii sa nu credeti nimic altceva. Piata Universitatii ESTE kilometrul zero pentru toti aceia care doresc cu adevarat libertate!

Adanca, umila si plecata recunostinta in fata eroilor bucuresteni. Acestia sunt oamenii care fac diferenta uneori, chiar si dintr-un ilustru anonimat... Faptul ca aastazi sunt in viata, li se datoreaza sigur si lor. Le multumesc. Intotdeauna le voi multumi.

Inca nu s-a terminat. In decembrie 1989 au avut loc doart primele batalii, si cele mai sangeroase... Eu? Voi lupta pentru ca razbunarea lor sa fie deplina: istoria va comemora ADEVARUL despre decembrie 1989... Eroii sunt eroi. Iar vinovatii sunt vinovati. Fiecare trebuie pus la locul lui in cartile de istorie pentru ca tinerii nostrii sa nu mai fie amagiti de ciuma comunista.

Pentru vinovati trebuie sa avem doar judecata aspra.

PENTRU EROI AVEM DOAR GLORIA ETERNA.

Chiar si aceasta e putin pentru viata unui om...

Solidaritatea de atunci dintre locuitorii celor doua orase, Timisoara si Bucuresti este ceva ce conspiratorii ce nu s-au dat in laturi nici de la crima, si s-au cocotat pe cadavrele romanilor la putere, nu isi doresc cu nici un chip... Din 1989 au facut tot ce le-a stat in putinta sa asmuta romanii contra romanilor, in timp ce ei jefuiau o tara intreaga si complotau pentru feudalizarea ei...

Pentru ei, cei care astazi se numesc "opozitie" unitatea romanilor este cel mai mare pericol si acum... De aceea fac atatea eforturi si ataca atat de salbatic poporul roman de pe ecranele televizoarelor si din paginile ziarelor... Li s-a facut frica... Ma bucur. Asa si trebuie!

luni, 20 decembrie 2010

TIMISOARA, 20 DECEMBRIE 1989.


Timisoara a devenit in aceasta zi un oras care a demonstrat ceea ce noi astazi parem a fi uitat: unitatea si determinarea oamenilor pot forta schimbarea. Comunistii nu au avut incotro si au trebuit sa negocieze... Minciuna nu a mai tinut. Dezinformarea nu a mai reusit sa dezbine. Violenta nu a ajutat la nimic. Au ramas fara optiuni. Si au intrat in panica.

Mitralierele ar fi trebuit sa ne sperie. Moartea celor din preajma noastra sa ne faca frica. As minti daca asa spune ca nu mi-a fost frica. Dar pur si simplu nu mai era cale de intoarcere. Si nu eram singuri, niciunul dintre noi. Ne aveam unul pe altul, umar la umar. Si nici nu eram putini.

S-au auzit voci mai tarziu, care au indraznit sa minimalizeze ceea ce s-a intamplat la Timisoara... Dar nimic nu s-ar fi putut intampla daca nu exista indarjirea si determinarea cu care timisorenii au decis sa spuna 'NU" comunismului, si "NU" lui Ceausescu...

Atunci am invatat ca niciodata nu trebuie sa cedezi niciodata, chiar daca viata iti este amenintata... Atunci am invatat ca atitudinea aceea de atot-puternici a comunistilor era de fapt doar fatada pentru niste oameni slabi ca si carcater... Atunci am aflat ca singura lor elemente de educatie sunt minciuna, dezinformarea, amenintare si violenta, si ca, atunci cand le-au epuizat pe toate, nu mai au nici un argument...

Timp de trei zile Timisoara a fost o enclava a democratiei. La Bucuresti, Ceausescu inca mai conducea Romania. La Timisoara din data de 16 Decembrie nu mai avea nici o putere... Iar din 20 decembrie Timisoara era libera... Aparea pe firmament Frontul Democrat Roman, prima formatiune politica dupa 45 de ani... Daca mergeai prin cartiere aveai senzatia ca orasul devenise un oras-fantoma... Nu era nimeni pe strazi sau la geamuri...

Doar vuietul ce venea dinspre centru iti spunea ca se intampla ceva... Mie mi se parea ca tot orasul s-a strans in centru... Tin minte si acum un amanunt ciudat: oamenii se fereau sa calce spatiile verzi din centrul orasului... Timisoara era la urma urmei si Orasul Florilor...

Incepand cu data de 20 Decembrie 1989 si pana pe 23 Decembrie nimeni nu a mai murit la Timisoara. Decat de moarte buna. Eram totusi inca in stare de incertitudine... Stiam ca eram pe punctul sa castigam o mare batalie... Stiam ca Ceausescu era la capatul carierei ca sef de stat... Si asteptam cu infrigurare sa vedem ce va face Bucurestiul...

Eu nu sunt un erou. Aceia sunt doar cei sfartecati atunci de gloante... Nici unul dintre aceia care am scaoat neatinsi de plumbi nu suntem. Memoria eroilor este sapata in constiintele noastre... Si daca este sa ma intrebati pe mine, mi-ar fi rusine acum, asa cum mi-a fost rusine si de atunci incoace, sa cersesc un certificat care sa ateste ceea ce am facut tocmai din mana acelora care sunt urmasii defunctului partid comunist roman ce a macelarit atunci vietile a mii de romani...


>

duminică, 19 decembrie 2010

DOLIU: 19 DECEMBRIE 1989. OPERATIUNEA "TRANDAFIRUL"















Trandafirul. O floare frumoasa pana in 1989. Pentru ca tot ce au atins ciumele comuniste si urmasii lor se preface intr-un obiect al infinitei scarbe. Fie floare. Fie om. Daca esti atins de ciuma aceasta, primul lucru care ti se scofalceste este sufletul.

E o boala care vine pe nesimtite. Incurabila. Si contagioasa. Propaga spalarea ca la domino a creierelor. Ei vor sa uitam... Trandafirul. Semnul macabru al zilei de 19 decembrie 1989. Pentru ca atunci, 43 de eroi ai Timisoarei au fost transformati in cenusa, iar apoi, intr-un suprem act de dispret fata de viata, cenusa le-a fost aruncata intr-un canal. Operatiunea "Trandafirul".

Astazi pumnii mei incep sa se stranga. Cu aceeasi furie de odinioara. Si ce daca sunt mai batran cu 21 de ani? In fiecare an traiesc aceleasi sentimente. Cu aceeasi intensitate. Toate acestea trebuie sa se termine. Si se vor termina.

Sangele curs atunci cere nu razbunare ci dreptate si continuarea luptei pentru implinirea visului de atunci. Problema noastra nu este rezolvata. Si ca suntem din nou asmutiti unii impotriva altora. De catre aceiasi indivizi care ne-au intaratat si dupa caderea lui Ceausescu. Divide et impera. Pana acum le-a iesit. Romanii nu se pot pune de acord in nici o privinta.

Astazi pumnii mei incep sa se stranga... Cu aceeasi furie de odinioara. Si ce daca sunt mai batran cu 21 de ani? Toate acestea trebuie sa se termine. Si se vor termina... Singura diferenta este ca acum probabil nu as mai fi in stare sa sar gardul unui cimitir spre a-mi scapa viata... Dar m-as alatura bucuros celor uitati pe nedrept doar ca sa stiu ca s-a sfarsit cu raul...

De data aceasta nu va mai fi nici o retinere. Si vom termina cu ei. Dupa lege. Si daca nu exista lege pentru ceea ce au facut, vom face. Istoria se cere a fi restaurata. Nu putem lasa un Ion Iliescu, criminal ordinar, si clica lui sa se lafaie si sa ne rada in nas.

Odinioara, Elena Ceausescu pregatise o explicatie pentru mortii disparuti din Spitalul Judetean de la Timisoara: au fugit peste granita... Cand stau si compar, PSD-ul lui Ion Iliescu aplica aceeasi tactica... Doar cuvintele minciunii sunt altele...

O sa se ajunga cu acest mare tupeu al "comunistului-capitalist" la concluzia ca la Timisoara s-a jucat de fapt Call OF Duty sau CounterStrike (aici am citat un prieten), sau ca noi, cei cu mainile goale, ne-am impuscat din degete intre noi. Insa noi stim bine care este adevarul. Si multi dintre criminalii de atunci sunt printre noi. Inca nepedepsiti.

"Trandafirul". Tot ce va cer este sa nu uitati ca putem sa vorbim astazi vrute si nevrute si pentru ca intr-o zi de 19 decembrie cenusa celor care ne-au dat dezlegare la vorba libera, de care abuzam in fel si chip ca niste copii scapati de sub supravegherea parintilor, a fost aruncata intr-un canal de langa Popesti-Leordeni. Si operatiunea s-a numit "Trandafirul"...

Va rog sa ignorati titlul dat de ProTv, "20 de ani de libertate"... Sarbu, este si el un mare suspect... Cum se face ca mai toti cei care i-au stat in preajma lui Ion Iliescu incepand cu 21 decembrie au ajuins mari si tari in media din Romania?!! Nu. Nu sunt 21 de ani de libertate. Sunt 21de ani de lupta pentru implinirea visului de atunci. Si nu s-a terminat inca...

sâmbătă, 18 decembrie 2010

18 DECEMBRIE. PE TREPTELE CATEDRALEI.

O sa remarcati in curand un lucru ciudat... In Timisoara numarul victimelor scade incepand cu data de 18. Insa pe data de 24 (nu 21, nu 22, nici macar 23!!) decembrie numarul celor raniti si ucisi creste brusc. La acea data Ceausescu fugise deja de trei zile si in locul lui aparuse cetateanul Ion Iliescu... In fapt Ceausescu era la doar cateva ore de moarte...

Initial am vrut sa nu postez nimic pe blog, dar am gasit ca se cade ca numele acelora care au murit in acele zile sa fie vizibile spre vesnica aducere aminte. Ei ne cer sa le facem dreptate si sa le implinim visul!

18 decembrie:

1. Ciopec Dumitru Marius, 20 ani, electromecanic, Calea Girocului.

2. Ianos Paris, 18 ani, fara ocupatie, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

3. Leia Sorinel Dinel, 23 ani, operator chimist, Catedrala. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

4. Mariutac Ioan, 20 ani, muncitor, Catedrala. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

5. Nemtoc Vasile Marius, 19 ani, muncitor, Catedrala.


vineri, 17 decembrie 2010

EROII TIMISOAREI: MAI BINE MORT DECAT COMUNIST!!!

Iata numele celor ucisi de comunisti in 1989:


17 decembrie:

1. Andrei Maria, 25 ani, casnica, podul Decebal. Arsa la crematoriu.

2. Aparaschivei Valentin, 48 ani, sofer, Calea Girocului.

3. Apro Mihai, 31 ani, lacatus, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

4. Avram Ioan Vasile, 40 ani, C.T.C.-ist, Opera.

5. Balmus Vasile, 26 ani, muncitor, Catedrala. Ars la crematoriu.

6. Balogh Pavel, 69 ani, pensionar, str. Transilvaniei colt cu str. Resita. Ars la crematoriu.

7. Barbat Lepa, 43 ani, contabila, Piata Libertatii. Arsa la crematoriu.

8. Banciu Leontina, 39 ani, muncitoare, podul Decebal. Arsa la crematoriu.

9. Belehuz Ioan, 41 ani, impiegat CFR, str. 13 Decembrie. Ars la crematoriu.

10. Belici Radian, 25 ani, pompier, Piata 700. Ars la crematoriu.

11. Bonte Petru Ioan, 22 ani, muncitor, str. Transilvaniei. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

12. Botoc Luminita, 14 ani, eleva, Calea Lipovei. Gasita in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

13. Caceu Margareta, 40 ani, functionara, Catedrala. Arsa la crematoriu.

14. Caceu Mariana Silvia, 37 ani, functionara, Catedrala.

15. Carpin Danut, 29 ani, parchetar, Calea Aradului. Ars la crematoriu.

16. Chšršsi Alexandru, 24 ani, muncitor, Opera. Ars la crematoriu.

17. Ciobanu Constantin, 43 ani, muncitor, str. Transilvania (in balconul locuintei). Ars la crematoriu.

18. Cruceru Gheorghe, 25 ani, muncitor, Opera. Ars la crematoriu.

19. Csizmarik Ladislau, 55 ani, profesor de muzica, Opera. Ars la crematoriu.

20. Ewinger Slobodanca, 21 ani, muncitoare, podul Decebal. Arsa la crematoriu.

21. Fecioru Lorent, 38 ani, muncitor.

22. Ferkel-Suteu Alexandru, 43 ani, sudor, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

23. Florian Antoniu Tiberiu, 20 ani, student, Complexul Studentesc. Ars la crematoriu.

24. Girjoaba Dumitru Constantin, 24 ani, electrician, Catedrala. Ars la crematoriu.

25. Grama Alexandru, 18 ani, muncitor, Calea Aradului.

26. Hategan Petru, 47 ani, electrician, Opera. Ars la crematoriu.

27. Ion Maria, 57 ani, pensionara, Calea Girocului (in masina). Sotul afirma ca a mai fost impuscata si in spitalul judetean.

28. Iosub Constantin, 17 ani, elev, Catedrala. Ars la crematoriu.

29. Iotcovici Gheorghe Nutu, 25 ani, strungar, Opera. Ars la crematoriu.

30. Istvan Andrei, 42 ani, muncitor, Catedrala.

31. Juganaru Dumitru, 37 ani, mozaicar, Calea Girocului.

32. Lacatus Nicolae, 28 ani, muncitor, Piata Traian. Ars la crematoriu.

33. Luca Rodica, 30 ani, functionara, Calea Girocului. Arsa la crematoriu.

34. Lungu Cristina, 2 ani, prescolara, Calea Girocului.

35. Mardare Adrian, 20 ani, muncitor.

36. Maris Stefan, 40 ani, mecanic, Calea Girocului.

37. Miron Ioan, 58 ani, pensionar, Calea Lipovei. Ars la crematoriu.

38. Motohon Silviu, 35 ani, ajutor maistru, str. Ialomita. Ars la crematoriu.

39. Munteanu Nicolae Ovidiu, 25 ani, student, Complexul Studentesc. Ars la crematoriu.

40. Nagy Eugen, 17 ani, elev, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

41. Opre Gogu, 30 ani, electrician, Opera. Ars la crematoriu.

42. Osman Dumitru, 24 ani, barman, Opera. Ars la crematoriu.

43. Otelita Aurel, 34 ani, muncitor, Calea Lipovei (in locuinta). Ars la crematoriu.

44. Paduraru Vasile, 30 ani, muncitor.

45. Pinzhoffer Georgeta, 35 ani, muncitoare, Calea Lipovei.

46. Popescu Rozalia Irma, 55 ani, pensionara, calcata de un autovehicul blindat linga podul Decebal.

47. Radu Constantin, 33 ani, lacatus, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

48. Sava Angela Elena, 25 ani, muncitoare, Catedrala. Arsa la crematoriu.

49. Sava Florica, 33 ani, vinzatoare, Piata Traian.

50. Simicin Nicolae, 32 ani, muncitor, Calea Lipovei.

51. Sporer Rudolf Herman, 33 ani, zugrav, Calea Lipovei. Ars la crematoriu.

52. Stanciu Ioan, 42 ani, operator chimist, Catedrala. Ars la crematoriu.

53. Tako Gabriela Monica, 10 ani, eleva, Bd. Republicii.

54. Tasala Remus Marian, 23 ani, sculer-matriter, Piata 700 (impuscatura superficiala la git). Dus de prieteni la spitalul judetean, a fost gasit apoi cu o impuscatura in frunte.

55. Todorov Miroslav, 25 ani, muncitor, str. Vasile Alecsandri.

56. Tintaru Teodor Octavian, 21 ani, electrician, podul Decebal.

57. Varcus Ioan Claudiu, 15 ani, elev, Calea Girocului.

58. Wittman Petru. Ars la crematoriu.

59. Zabulica Constantin, 30 ani, muncitor, Piata Stefan Furtuna. Ars la crematoriu.

60. Blindu Mircea. Impuscat linga Gara de Est de militianul Atomii Radu. Nu a fost trecut de Procuratura pe lista oficiala a eroilor revolutiei pentru ca, dupa parerea acesteia, impuscarea a fost datorata faptului ca ar fi furat dintr-un magazin. Familia contesta acest lucru.

61. Zornek Otto, 53 ani, zugrav. Oficial este considerat disparut. Este plauzibil sa fi fost printre cei arsi la crematoriu (caz preluat din arhiva asociatiei "Memorialul Revolutiei".

62. Pisek Stefan. Oficial este considerat disparut. Este plauzibil sa fi fost printre cei arsi la crematoriu. Despartit de sotie (care locuieste la Resita) din 1988 - plecat la Timisoara. La citiva ani dupa revolutie sotia pretinde ca Stefan Pisek, cu care nu mai tinuse legatura, a murit in timpul revolutiei. Unul din ranitii revolutiei - Alexandru Kos - a depus marturie ca l-a vazut pe Stefan Pisek impuscat in seara de 17 decembrie 1989 in Piata Libertatii.

63. Un caz ce l-am prezentat in editia intii a cartii: Cardos Traian, 76 ani. Conform adeverintei eliberate in 16 ianuarie 1991 de preotul Stelian Borza de la Parohia Ortodoxa din cartierul Mehala, "la data de 21 decembrie 1989 Nr. matricol 153, a fost inmormintat enoriasul Cardos Traian din str. Crisan nr. 58 care a fost in dupa amiaza zilei de 17 decembrie impuscat, dar pentru ca familia sa-l poata inmorminta in certificatul de deces a fost scris accident, dispozitiile erau de la Comitetul Judetean catre Mitropolie, Protopopiat, sa nu inmormintam pe cei impuscati si nici sa tragem clopotele. (...) Realitatea se poate dovedi cu martorii de la procesiune si daca e cazul prin exhumare". Totusi Parchetul considera ca a fost vorba de un accident de circulatie (17 decembrie 1989, Calea Lipovei colt cu Pomiculturii). Pentru aceasta a fost trimis in judecata Gheorghe Cuzic, sub invinuirile de conducere fara permis si parasirea locului accidentului (omorul din culpa nu a fost retinut, considerindu-se ca a fost vina victimei). Nu cunosc rezultatul procesului, dar tinindu-se seama de incadrarea juridica, probabil s-a aplicat unul din decretele de amnistie sau gratiere de la inceputul lui 1990. Numele Cardos Traian figureaza si in cimitirul eroilor din Timisoara, printre martirii revolutiei.

64-70. Certificate medicale nerevendicate (din grupul celor incinerati). 5 dintre aceste certificate pot apartine celor arsi la crematoriu pentru care nu s-a gasit certificat medical (moartea stabilita prin marturii), si anume Csizmarik Ladislau, Florian Antoniu Tiberiu, Ewinger Slobodanca, Ianos Paris, Radu Constantin.

18 decembrie:

1. Ciopec Dumitru Marius, 20 ani, electromecanic, Calea Girocului.

2. Ianos Paris, 18 ani, fara ocupatie, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

3. Leia Sorinel Dinel, 23 ani, operator chimist, Catedrala. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

4. Mariutac Ioan, 20 ani, muncitor, Catedrala. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

5. Nemtoc Vasile Marius, 19 ani, muncitor, Catedrala.

19 decembrie:

1. Curic Veronica, 32 ani, casnica, Piata 1 Mai (Iozefin).

2. Reiter Edita Irina, 39 ani, functionara, Bd. Tineretii.

23 decembrie:

1. Burcea Marinel, 21 ani, militar in termen la UM 01926, Calea Lipovei.

2. Cacoceanu Iozef, 66 ani, pensionar, Piata Traian.

3. Iordan Silviu Sebastian, 18 ani, elev, str. Olimpiadei.

4. Negrutiu Laura Andreea, 9 ani, eleva, str. Gh. Lazar (in locuinta).

5. Nemoianu Virgil, 31 ani, inginer, str. Ion Vidu (in locuinta).

6. Nicoara Elena, 37 ani, functionara, la locul de munca (spitalul de copii).

24 decembrie:

1. Bancov Francisc, 57 ani, muncitor, bd. Leontin Salajan. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

2. Buzea Teodor, 20 ani, militar in termen la UM 01125, Uzina de apa.

3. Jubea Dan Andrei, 21 ani, student, Calea Aradului (in locuinta). Tatal acestuia (Jubea Andrei) a iesit la geam, lucru care li s-a parut suspect militarilor care pazeau statia PECO din apropiere. Glontul l-a ranit pe tata si, din ricoseu, l-a ucis pe fiu.

4. Lile Cristian Octavian, 20 ani, militar la UM 01726, Spitalul de copii.

5. Mihai Gigi, 20 ani, militar la UM 01039, posta din Calea Girocului.

6. Paraschiv Gh. Dominic, 44 ani, inginer. Ca sef al formatiunii de garzi patriotice, a participat la apararea intreprinderii Azur de "teroristi". A amenintat cu arma unele persoane din intreprindere, motiv pentru care a fost impuscat. Prezentat initial ca terorist, se pare ca era doar bolnav psihic.

7. Padurariu Costache, 56 ani, maistru.

8. Puczi Andrei Liviu, 20 ani, militar la UM 01926, Calea Lipovei.

9. Silas Maftei, 17 ani, muncitor. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

10. Vilceanu Constantin, 34 ani, maistru militar la UM 01864, Calea Lipovei. Era in masina si n-a oprit la punctul de control de linga unitatea militara.

25 decembrie:

1. Barbulescu Gabriel, 21 ani, militar in termen

2. Ebner Petru Matei, 53 ani, muncitor, str. Oituz. Prezentindu-se la locul de munca (o sectie a ICRAL) si sectia fiind inchisa, a incercat sa patrunda prin efractie in interior. Militarii de la cazarma Oituz l-au crezut terorist.

3. Flueran Steliana, 53 ani, casnica.

4. Kelemen Gh. Iosif, 23 ani, muncitor, Statia radio.

5. Roman Valentin, militar in termen la UM 01807 Timisoara, impuscat din neatentie de catre alt militar.

Sinucideri (conform datelor procuraturii):

23 decembrie: Savu Sorin, locotenent-major la UM 01876, s-a sinucis in incinta unitatii. Familia pune la indoiala varianta oficiala.

26 decembrie: Moldovan Ioan, 20 ani, militar in termen la UM 01926, s-a impuscat din neatentie in incinta unitatii.

30 decembrie: Coca Ioachim, muncitor civil la UM 01824, sinucidere prin impuscare.

Alti timiseni cazuti in revolutie

(Nume, prenume, virsta, domiciliu, cind si unde au fost ucisi)

1. Briciu Leontin Achim, 26 ani, Mosnita Noua, 24 decembrie (Bucuresti?) - militar in termen.

2. Brocea Daniel, 20 ani, Lugoj, 20 decembrie Lugoj.

3. Bozsoki Adalbert, 60 ani, Timisoara, teroristi Bucuresti.

4. Daniluc Nicolae, 20 ani, Carpinis, militar in termen (Bucuresti?).

5. Giuchici Milorad Slobodan, 19 ani, Timisoara, militar in termen Craiova.

6. Lupea Ioan Daniel, 19 ani, 24 decembrie Resita - militar in termen.

7. Nicolicioiu Victor, Timisoara, militar in termen.

8. Pongracz Norbert, 19 ani, Lugoj, militar in termen Resita.

9. Rosada Valentin, 20 ani, Lugoj, 20 decembrie Lugoj.

10. Ruvineantu Remus, 20 ani, Timisoara, militar in termen Resita.