site stats

miercuri, 1 decembrie 2010

FURTUNA...













Cum de nu am gandit sa scriu despre asta nu stiu... A fost alaltaieri... Este peste tot in ziare... Vintul a turbat - nu se stie exact de ce - s-a napustit asupra insulei... A plouat... Torential... Timp de ore in sir... Ploaia batea darabana in geamurile de la dormitor producand un sunet ce nu il mai auzisem de multa vreme... Asa ca am adormit usor si adanc...

Nu am adormit insa inainte de a ma ingrijora putin fata de forta cu care vantul suiera printre frunzele palmierilor... Cu doar o zi inainte auzisem povesti despre copaci grosi smulsi din radacina, palmieri indoiti intr-o pozitie de adanca plecaciune si despre forta colosala a naturii, atunci cand Dumnezeu se decide sa ne reaminteasca cu precizie cat de neinsemnati suntem chiar pe aceasta bucata de roca numita Pamant...

Si dupa acea poveste vazand ca vantul doar suiera si are efect doar la nivelul frunzelor de palmier mi-am autorisipit ingrijorarile... Tin minte ca am auzit un sunet puternic... Dar il auzeam ca prin somn... Am crezut atunci ca e un tunet... Iar a doua zi dimineata, cand soarele stralucea cu putere cine isi mai amintea de sunete si de vijelii? Era din nou timp de bucurie si toate au fost uitate...

Pana catre dupa amiaza cand activitatea neobisnuit de intensa de peste drum mi-a atras atentia... Trebuie sa va spun acum ca urasc sa ma uit peste drum... Pentru ca este singurul lucru care strica perfectiunea privelistii ce o am cand ma uit inspre ocean... Bineinteles ca uraciunea apartine omului... Are forma unei constructii neterminate in care stau triumfal, ca niste cocostarci cateva macarale... Inalte, ce mai incoace si incolo... Nimic de zis...

Toata vanzoleala era cauzata de faptul ca doua dintre ele fusesera ucise de furtuna... Am reusit sa vad doar una dintre ele, care isi daduse in mod neobisnuit obstescul sfarsit nu de parte de balconul meu... Se pliase toata dupa formele terenului unde se prabusise...

Oamenii nu au putut decat sa vina, sa constate si sa adune resturile... Metalul nu a rezistat vantului.... Iar omul? Omul a fost neputincios in a impiedica toate acestea... Si ca finalitate, in aceasta dimineata am putu face din nou plaja... E deja decembrie... Si eu inca astept... zapada!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Eu cred ca: