LIMPEZIREA APELOR

Imi este tare greu sa ii vorbesc, In orice fel as face-o, stiu, dupa atata vreme, ca nu m-as putea face suficient de bine inteles. Asa ca aleg calea pe care nu am folosit-o niciodata: scrisul. Lumea spune ca ma exprim mai coerent asa...

Toata viata mea am fost un om timid... Ca sa scap de nesimtirea si proasta crestere a celor din jur, candva, demult, am decis sa imi construiesc propriul meu zid de aparare... Si asa am invatat sa imi inchid inima si sa spun cuvinte dintre cele mai nepotrivite cu ceea ce sunt eu de fapt... Ca sa sochez... Ca sa par mai nesimtit decat ei... Ca sa ma lase in pace...

Nu stiu cum, dar toate acestea am ajuns sa le folosesc si impotriva celor dragi mie... Poate ca am ridicat zidul prea sus... Poate ca mai trebuia sa las si ceva ferestre in el... Sau poate ca am avut pretentia mereu ca cei pe care ii iubesc sa ma cunoasca fara ca eu sa dau multe explicatii si fara sa fac vreun efort...

Mi s-a parut mai mereu ca nu sunt un om complicat... Adica tot ceea ce am in cap sau pe inima veti auzi si pe buzele mele... Desigur, vorbele spuse pentru a intari zidul ce mi l-am construit nu se pun... Si aici includ si vorbele spuse la manie sau atunci cand sunt stresat...

Da. Este adevarat. Romania m-a facut un om furios. De fapt nu tara. Locuitorii ei. Acum, sunt sigur de aceasta. Altfel cum s-ar putea explica faptul ca relationez atat de bine cu strainii, fie ei englezi, spanioli, francezi, nemti sau italieni si cu romanii in continuare nu?

Vroiam sa scriu atat de multe... Intre timp m-au intrerupt problemele cotidiene... Sa revin. Iubesc. Fara speranta. Poate ca nu am inteles niciodata prea bine ce a vrut... Dar nici nu am putut sa ma prefac, asa cum se prefac cei mai multi din jurul meu, doar ca sa traiesc eu mai usor...

Ma simt acum ca si motociclistul acela din reclama... Femeia ii rade barba, il tunde, ii taie mustata, il imbraca in costum si cravata in loc de blugi dupa care ii spune intr-un tarziu: "nu mai esti barbatul de care m-am indragostit"...

Cred ca trebuie sa punem punctul pe i... Am gresit. Desigur. Dar nu am fost singur in toate acestea. Si ea a gresit. Tot ceea ce mi-as fi dorit vreodata era sa isi recunoasca macar ei insusi ca a gresit. Ar fi castigat tot respectul de care eram capabil sa il ofer. Si daca nu era destul as mai fi adunat inca pe atat! Nu ca nu as fi avut respect deja... Repet, nu bagati la analiza lucrurile spuse cand eram incoltit de griji...

Aseara am realizat un lucru... Ca nu am meritat tratamentul pe care mi l-a aplicat mai niciodata. Mereu m-a tinut la distanta... Mereu a calcat in picioare sensibilitatile mele... Probabil ca nu a stiut asta... Nici macar nu a realizat... Dar spunea ca ma cunoaste... Asa sa fie oare?

Stiti ce cred eu cu adevarat, in afara faptului ca imi stiu greselile savarsite si as face azi altfel daca as putea da timpul inapoi? Nu am meritat o despartire prin telefon, la fel cum nu am meritat sa imi spuna "ce e bun in dimineata asta?!!" intr-una din primele noastre dimineti...

Si pentru ca atunci cand toate ma apasau prea tare am clacat a decis ca eu sigur nu sunt "acela"... Asta dupa ce a avut la preset ideea ca nu sunt eu acela... Incepand cu ochii albastri, pentru ca nu erau negrii nu negri, si cate si mai cate, adaugate toate complexului meu, deja existent, datorat kilogramelor in plus... Culmea, kilogramele astea erau motiv de alint...

Nu stiu ce sa cred... Cauta mereu defecte pentru ca aveam prea multe calitati sau cauta un motiv pentru a se dezlipi de mine in virtutea faptul ca asa se setase din start? Aceasta este intrebarea la care probabil ca nu voi primi niciodata un raspuns cinstit si direct de la o femeie...

Cu alte cuvinte, cauta motive ca sa mergem inainte ca relatie sau ca sa dam inapoi? Ce parere aveti? Edificatoare este mai ales prima parte a relatiei, cand inca am putut sa rezist tuturor presiunilor datorate experientelor sale anterioare...

Nu stiu daca este bine ca imi mai doresc sa fiu cu ea...Cred ca trebuie sa incep sa renunt la idee... Timp de aproape cinci ani a fost EXACT ceea ce mi-am dorit... Trebuia sa mai faca doar un pas... Mic cred eu, imposibil spune ea... A refuzat mereu sa il faca... Si in mod categoric, nu merit acum sa imi spuna ca trebuie sa ma insor, cand pe tot parcursul relatiei noastre ea a fost mereu aceea care nu a vrut sa faca un astfel de pas...

Cred ca ii este teama de responsabilitati mai mereu... Ii e frica de mari raspunderi... Inteleg asta abia acum cand sunt singur... E mai simplu asa... Ce spui si faci nu mai afecteaza pe nimeni... Aceasta este calea usoara... Imi place si mie...

Ma relaxeaza lipsa raspunderii fata de altcineva... Mai ales cand statisticile generale spun ca este mai mult decat probabil ca acel cineva sa nu fie niciodata multumit de ceea ce ai de oferit... Imi place acum sa fiu singur... Desi, nu demult, mi-ar fi placut sa fim impreuna aici...

Daca nu are ai nici un gand in ceea ce ne priveste, cred ca este cazul sa incetam a ne mai cauta. Sper sa afle pana la urma ce are de facut... O sa incerc si eu sa nu o deranjez cu nimic, desi uneori mi-e un dor nebun de ea... E clar ca eu nu sunt potrivit pentru ea. Este normal. Ea insasi ai decis asta de cand ne-am cunoscut... Si, dintre noi doi, doar eu am stiut mereu ca nu este asa...

Un sfat prietenesc pentru viitor tuturor: cand un om va iubeste si face lucruri care pentru voi sunt "pentru prima oara", cand va este loial si sta langa voi, oricat de mult ar crede el ca gresiti sau faceti bine, nu il indepartati. Daca veti proceda la fel, rezultatele vor fi diferite intr-un singur caz: cand celuilalt nu ii pasa sau are un interes... Altfel, oricat de mult v-ar iubi, oricine se va inchide incet, incet...

Exact asa cum am facut si eu. Ca sa nu ma raneasca mereu cu vorbele pe care le credea adevarate... Daca vorba aceea despre cat e de buna sau nu o dimineata m-a marcat va puteti doar inchipui cat m-au atins altele...

I-am spus mereu ca ia decizii gresite in momentele importante. Nu ajuta la nimic sa persisti in greseala. Decat daca nu iti pasa de tine si de ceilalti pe care ii afecteaza deciziile tale... Si foarte important: NU TOTI OAMENII SUNT LA FEL... Unii DOAR REACTIONEAZA la agresivitatea mediului inconjurator...