site stats

marți, 11 octombrie 2011

ARE TIMPUL RABDARE PENTRU NOI OARE?
















Nu am mai scris nimic in ultima vreme... Am realizat ca in loc de a ma descarca prin scris, in fapt ma incarc in timp ce scriu... Asta pentru ca simt intens lucrurile despre care va vorbesc... Sunt gandurile mele, uneori cele mai intime si mai nebunesti...

Sa scriu despre politica nu imi vine inca... Sunt profund dezgustat de ceea ce i s-a intamplat baschetbalistului american la Giurgiu... Si mintea mea innoada lucrurile intr-un fel anume... Sunt sigur ca evenimentul are legatura cu instalarea scutului anti-racheta si cu socialistul francez, si cu acel comunist ucrainean, si cu cu reprezentantul Rusiei care s-au opus amplasarii acestui scut in Romania... Singurul beneficiar al acestor acte? Kremlinul! Mana neagra? USL! Calul troianin Romania? Tiganii!!!

Mai bine sar peste subiect... Am inceput sa ma infierbant deja... Nu stiu de ce dar am senzatia ca in Romania mocneste un vuiet surd... Ca un vulcan ce acumuleaza presiune inainte sa erupa, romanii acumuleaza furie, realizand acum la modul cel mai clar ca au fost trasi pe sfoara si ca le-a fost folosit bunul simt pentru a fi transformati in fraieri de catre o tiganime minoritara, guraliva si galagioasa, care nu vrea sa se adapteze...

Caci rar este tiganul ce a reusit sa se dezlipeasca de cutumele satrei. Cei care au reusit sunt de apreciat. Ceilalti? La gara! Romania nu este groapa de gunoi a Europei si nu va fi niciodata!. Populatia de tigani din Europa nu isi are originile in Romania si ca atare, nu vad de ce ar trebui sa toleram gunoiul social, nu numai al nostru ci si pe al altora...

Uite cum ajung mereu si mereu la acelasi subiect... Este o zi superba si extrem de calduroasa aici... Stau si lenevesc in pat, incercand sa nu gandesc la nimic... Insa din cand in cand, o impunsatura pe Facebook sau alta pe te miri ce site ma face sa revin la tastatura... Imi pare nespus de rau sa vad ca cea mai mare parte a oamenilor nu inteleg ce li se intampla...

Eu unul am sufletul impacat... le fel ca si in 1989 si in 1990 mi-am facut datoria si am alertat... Asta inseamna ca sunt activ, ca nu ma ascund si ca imi asum responsabilitati... Vad cum incet-incet se ridica si altii... Vad cum incet incet romanii isi recapata demnitatea si curajul de a spune lucrurilor pe nume. Sper doar ca avem timp suficient...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Eu cred ca: