PRO MUSICA: ESENTA DE MUZICA SI EMINESCU.

Am primit zilele acestea un mail incantator... Pro Musica din nou pe scena. In 2011. Dupa depresia in care intrasem datorita vestilor triste si nelinistitoare ce le primesc de acasa, nu din presa ci din gura cunoscutilor, vestea aceasta m-a bucurat nespus...

Tin minte cum, pe cand mergeam la cursuri de chitara prin 1980, `81, plus minus unul sau doi ani, cand ii vedeam pe cei de la Pro Musica inghetam din respect cand ii vedeam trecand pe culoarele Casei Tineretului pe Ilie Stepan sau pe Bujor Hariga... Am cantat in adolescenta cu ei cat ma tineau plamanii "Si daca"...

Pro Musica din nou pe scena in 2011. Acea Timisoara culturala refuza sa se predea in fata kitsch-ului, a manelismului in aceste vremuri cand mediocritatea musca din toate partile precum rugina dintr-un automobil de lux... Pro Musica a fost si va ramane mereu un stalp cultural, si o piatra de hotar pentru Timisoara si nu numai pentru Timisoara.

M-am bucurat sa il vad alaturi de Ilie Stepan, Bujor Hariga si "Dixy" Krauser pe Horea Crisovan... Un Horea Crisovan pe care l-am vazut dezvoltandu-se mereu, inca de la inceputuri, si care a reusit performanta de a impleti precizia matematica a vitezei data de studiul intens al instrumentului pe care il iubeste cu o pasiune nebuna cu vibratia ce penetreaza catre public...

Horea merita pe deplin nu numai aplauzele publicului ci si stima si respectul nostru... A iubit si a muncit pentru ceea ce a iubit, lucru cu care eu nu ma pot lauda, si de aceea il admir sincer astazi, chiar daca uneori am fost critic la adresa sa... El va afla abia acum acest lucru, si sper ca nu mi-o va lua in nume de rau... Tot ce fac fac din iubire pentru aceasta uimitoare forma de arta ce a starnit mereu senzatii furtunoase in mine: muzica...

"Dixy" Krauser probabil nu si-l mai aminteste astazi pe tinerelul plapand si timid caruia i-a aratat prin anii `80 La Casa Tineretului, in sala profesorului Ion Popescu, cum se folosesc "power chords" in hard rock, ba inca m-a invatat intro-ul de la "Let Me Put My Love Into You" al celor de la AC/DC al carort fan devenisem de doar ceva vreme...

La fel cum probabil nici Lica Dolga nu isi aminteste de zilele memorabile din Piata Operei in 1990 cand cantam impreuna cu el si cu "Dixy" pe o scena improvizata... Pentru mine toate acestea sunt amintiri ale unor zile in care efervescenta creatoare a Timisoarei a fost singurul lucru ce ne tinea sanatosi la minte...

Uitandu-ma la clipurile Pro Musica mi-am adus aminte si de altii care in anii `80, anii adolescentei mele, au adus culoare in griul inodor, incolor si insipid cu care ne "blagosloveau" mereu comunistii... Progresiv Tm, Metamorf, Abra si inca atat de multi altii...

Stiu ca uneori, din dragoste pentru muzica exagerez lucrurile. Fac asta ca sa ii starnesc pe cei care pot si ca sa previn ca altii sa faca greselile care s-au facut si pe care le-am facut eu insumi. Muzica nu poate fi suprimata daca ti-a fost harazit sa o porti cu tine. Timp de 15 ani am facut acest lucru si am devenit nefericit fara ca macar sa stiu pana nu m-am trezit brusc din cosmar...

Pro Musica de fapt nu a disparut niciodata, cum spuneau unii... Si nici nu va dispare. Decat daca noi vom permite acest lucru. Valorile Timisoarei sunt valori nu numai ale unui oras ci valori romanesti. Si valorile trebuiesc recunoscute. Trebuiesc restaurate. Pentru ca sa se stie. Pentru ca sa nu se uite ca exista o stacheta deja setata sub care nu avem voie sa ne coboram privirea.

Pro Musica fac parte din acea categorie de artisti care au setat stacheta valorii in actul artistic romanesc, nu numai timisoarean. L-au iubit pe Eminescu asa cum numai un roman adevarat poate face. Si au reusit sa il traduca muzical cu acelasi lirism... Adevarat graieste unul din comentariile la clip: chitara lui Hari plange...

Plange o chitara... Dar in mod ciudat, inima mea se bucura... Simt cum venele mele intineresc si sangele se improspateaza... Pro Musica. Generatii intregi de iubire fata de cultura si muzica. Doamne, cat as vrea sa ma intorc in timp, in adolescenta, intr-o lume ideala, plina doar de armonii placute urechii si acolo sa incremenesc...