DEVIANT

Atatea lucruri imi trec prin minte deodata incat odata pus in fata tastaturii intru intr-un soi de blocaj... Despre ce sa scriu? Despre placerea unei cafele aburinde in ceasca dimineata in timp ce contemplez rasaritul soarelui ce se revarsa din plin asupra Atlanticului?

Sa scriu despre zilele lenese din ultimele luni in care mai mult dorm si vegetez decat orice altceva? Sau sa povestesc despre oamenii pe care ii intalnesc zilnic in numar de zeci si experienta diferita pe care descopar ca o traiesc vorbind cu fiecare in parte?

Stiu si eu? Mi se pare ca in ultima vreme scriu din ce in ce mai prost... De fapt scriu astfel pentru ca sunt profund dezamagit de rezultate... As fi vrut sa vad ca mai multi din cei ramasi acasa nu mai sunt atat de autodestructivi. Nici la nivel individual si nici la nivel de societate. Insa cancerul instalat in 1944 ne mananca in continuu acolo in Romania. Ba inca se simte pana aici, si inca mult mai limpede...

Noi romanii avem senzatia ca suntem un caz special. Ca numai la noi este criza. Am auzit zilele acestea de cateva ori expresia: "nu inaintam"... Asa ca romanul se perpeleste, se rasuceste, se zbate, schimba locul sarind ca puricele dintr-o parte in alta a globului in cautarea sa asidua pentru faima si bogatie, neintelegand ca de fapt ca acele zile s-au dus si ca acum este momentul ca orisice familie sa invete sa foloseasca un cu totul alt termen. Acel termen se numeste buget.

Adevarat, in Romania mai avem inca multe altele de invatat inainte... Trebuie sa reinvatam cuvantul solidaritate, care ajuta ca sa nu mai fim platiti prost pentru munca ce o facem oricare ar fi ea. Trebuie sa invatam sa nu mai acceptam functionarul sau reprezentantul statului care pretinde mita de la orice ghiseu unde te duci cu o petitie legitima , ce ar trebui rezolvata din oficiu, doar ca sa ti-o rezolve in timpul prescris...

Trebuie sa invatam sa avem curajul in a admonesta pe aceia care asculta manele sau pe aceia care au caligrafia precum zgurmatura gainii in pamantul din ograda, dar vor sa fie ei neaparat lideri... Trebuie sa reinvatam sa invatam si sa ii respectam pe aceia care stiu si ii pot invata pe altii...

Am inceput sa obosesc... Nimic grav... Eu ma pot reface in cateva zile. Zile in care nu ma apropiu de calculator ci doar ma uit sau gandesc la el... Cateva zile pe an sunt satul sa ma bat de unul singur cu aceia cu care tot romanul ar trebui sa se bata, dar alege sa se ascunda ca soparla dupa stanca asteptand ca pericolul sa treaca si sa salveze altii lucrurile in locul lor.

Vai tie natiune romana! Vai tie popor romanesc ce te lasi ingenucheat atat de usor! Ma intreb unde sunt barbatii si femeile de odinioara... Oare genele romanesti mai pot produce o Ecaterina Teodoroiu sau barbati ca aceia ce au luptat mai bine de 12 ani impotriva ocupatiei sovietice?!!

Chiar... Mi-am amintit zilele trecute de faptul ca rezistenta anti-comunista a fost lichidata de catre Securitate si sovietici abia in... 1958!!! Romania a avut cea mai lunga rezistenta armata anti-sovietica si anti-comunista din tot lagarul socialist!!! Deci sovieticii si nici metodele lor nu sunt atat de infailibile precum incearca Putin sa ne sperie astazi, ba inca dimpotriva imi amintesc de usturatoarea lectie ce au primit-o sovieticii de la un popor mult mai mic, hotarat sa moara mai bine decat sa cedeze: finlandezii! Finlandezii care au infrant armata sovietica agresoare in 1940!

Ma intreb apoi daca mai avem oameni ca in 1989, dispusi sa apere libertatea cu orice risc. Pretul vietii nu ni s-a parut prea mult atunci pentru o picatura de libertate... Caci si cei care au ramas in viata, si aceia care au devenit eroi, au fost constienti in fiecare moment al lui decembrie 1989 ca exista o arma atintita asupra lor si un deget al unei lepadaturi vandute, dispusa sa apese pe tragaci... Am stiut asta in fiecare clipa atunci...

Cum de nu il motiveaza pe roman nimic? Nici critica, nici argumentele, nici logica, nici istoria sa? Cum de a capatat romanul acea fire delasatoare care il face sa se mai uite inca in gura stirba a lui Iliescu si gastii sale adunata acum, impreuna cu urmasii tortionarilor din 1989, in USL?

Cum indrazneste si un singur roman sa violeze si sa sluteasca ceea ce ne-am dorit cu totii acum 22 de ani, privind ingaduitor de pe margine cum aceia care si-au batut joc de el din 1989 si pana astazi, ba inca acum o mai fac si pe fata din cutia generatoare de imbecilitate numita televizor?

Sunt departe de tara, dar se pare ca nu suficient de departe... Eu m-am nascut in Romania si simt cu adevarat romaneste. Nu ma pot comporta ca si mamiferele actionand doar din instinct de conservare si supravietuire. Nu este nici o onoare in a fi un materialist descreierat chiar daca ar fi sa fie dialectic si fundamentat filosofic...

As vrea sa vad o Romanie asa cum ar fi trebuit ea sa se dezvolte natural, nu mutantul ce s-a dezvoltat in minciuna, crima si ororile socialismului dialectic, mascat mai apoi, cu epiderma de elefant, sub titulatura de "democratie originala"... Nu multumesc...

Daca as putea as sterge cu buretele tot trecutul nostru pana la 23 august 1944 si as lua-o de la inceput... Fara sovietici, fara comunisti... Fara tiganul Iliescu si fara scursorile ce au jefuit cu o rara lejeritate o natiune intreaga din 1989 si probabil ca si acum, din anonimat o mai fac...

Am dreptul ca roman, nascut in Romania sa pretind pedepsirea vinovatilor. Si la fel ar trebui sa ganditi si voi. Cei care v-au ciuntit vietile, si vi le-au mototlit, considerand ca sunteti doar o bataie de joc, ei fiind "baietii destepti" trebuie sa plateasca! Si vor plati!

Nu stiu daca avem legi destul de aspre pentru a pedepsi ceea ce au facut Ion Iliescu si gasca sa in 1989 si dupa, dar sunt ferm convins ca putem crea legi noi care sa i bage in puscarii pe viata. Si atata vreme cat voi fi in viata nu voi renunta. Au incercat sa ne franga in fel si chip. Am simtit incercarea lor de a ma zdrobi si acest blog este Finlanda mea impotriva lor!

Ne le-a reusit. Nu le va reusi niciodata. Imi pot frange picioarele, mainile, ma pot instraina de familie si prieteni. Dar spiritul nu mi-l pot ucide! Ii sfidez la fel cum i-am sfidat inca din adolescenta in diverse feluri. Mi-ar place sa gasesc cand ma duc in Romania, fotografia in care, in clasa a XII-a fiind, m-am cocotat pe catedra facand un semn absolut obscen catre fotografia lui Ceausescu...

Mi-ar place sa pot insufla fiecarui roman in parte dorinta de a lupta impotriva alienarii si anestezicelor oferite de USL cu scopul de a distruge definitiv Romania... Multi cred ca sunt paranoic, insa eu afirm ceea ce cred... Si cred ca harta lumii este pe cale sa se schimbe. Si daca vreunul dintre voi spera ca schimbarea va fi in folosul romanilor fara ca acestia sa faca ceva, va somez sa va revizuiti atitudinea!

Hmm... Odata pus in fata tastaturii intru intr-un soi de blocaj... Despre ce sa scriu? Despre placerea unei cafele aburinde in ceasca dimineata in timp ce contemplez rasaritul soarelui ce se revarsa din plin asupra Atlanticului? Sa scriu despre zilele lenese din ultimele luni in care mai mult dorm si vegetez decat orice altceva? Nu pot! Pur si simplu nu pot...